Ezekiel 1 – NIRV & NTLR

New International Reader’s Version

Ezekiel 1:1-28

The Lord Gives Ezekiel Visions of His Glory

1I was 30 years old. I was with my people. We had been taken away from our country. We were by the Kebar River in the land of Babylon. On the fifth day of the fourth month, the heavens were opened. I saw visions of God.

2It was the fifth day of the month. Jehoiachin had been king of Judah. It was the fifth year since he had been brought to Babylon as a prisoner. 3A message from the Lord came to me. I was by the Kebar River in Babylon. The power of the Lord came on me there. I am Ezekiel the priest, the son of Buzi.

4I looked up and saw a windstorm coming from the north. I saw a huge cloud. The fire of lightning was flashing out of it. Bright light surrounded it. The center of the fire looked like glowing metal. 5I saw in the fire something that looked like four living creatures. They appeared to have the shape of a human being. 6But each of them had four faces and four wings. 7Their legs were straight. Their feet looked like the feet of a calf. They were as bright as polished bronze. 8The creatures had human hands under their wings on their four sides. All four of them had faces and wings. 9The wings of one touched the wings of another. Each of the creatures went straight ahead. They didn’t change their direction as they moved.

10Here’s what their faces looked like. Each of the four creatures had the face of a human being. On the right side each had the face of a lion. On the left each had the face of an ox. Each one also had an eagle’s face. 11That’s what their faces looked like. They each had two wings that spread out and lifted up. Each wing touched the wing of another creature on either side. They each had two other wings that covered their bodies. 12All the creatures went straight ahead. Anywhere their spirits would lead them to go, they would go. They didn’t change their direction as they went. 13The living creatures looked like burning coals of fire or like torches. Fire moved back and forth among the creatures. It was bright. Lightning flashed out of it. 14The creatures raced back and forth like flashes of lightning.

15As I looked at the living creatures, I saw wheels on the ground beside them. Each creature had four faces. 16Here’s how the wheels looked and worked. They gleamed like topaz. All four of them looked alike. Each one seemed to be made like a wheel inside another wheel at right angles. 17The wheels could go in any one of the four directions the creatures faced. The wheels didn’t change their direction as the creatures moved. 18Their rims were high and terrifying. All four rims were full of eyes all the way around them.

19When the living creatures moved, the wheels beside them moved. When the creatures rose from the ground, the wheels also rose. 20Anywhere their spirits would lead them to go, they would go. And the wheels would rise along with them. That’s because the spirits of the living creatures were in the wheels. 21When the living creatures moved, the wheels also moved. When the creatures stood still, they also stood still. When the creatures rose from the ground, the wheels rose along with them. That’s because the spirits of the living creatures were in the wheels.

22Something that looked like a huge space was spread out above the heads of the living creatures. It gleamed like crystal. It was terrifying. 23The wings of the creatures were spread out under the space. They reached out toward one another. Each creature had two wings covering its body. 24When the living creatures moved, I heard the sound of their wings. It was like the roar of rushing waters. It sounded like the thundering voice of the Mighty God. It was like the loud noise an army makes. When the creatures stood still, they lowered their wings.

25Then a voice came from above the huge space over their heads. They stood with their wings lowered. 26Above the space over their heads was something that looked like a throne made out of lapis lazuli. On the throne high above was a figure that appeared to be a man. 27From his waist up he looked like glowing metal that was full of fire. From his waist down he looked like fire. Bright light surrounded him. 28The glow around him looked like a rainbow in the clouds on a rainy day.

That’s what the glory of the Lord looked like. When I saw it, I fell with my face toward the ground. Then I heard the voice of someone speaking.

Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 1:1-28

Chemarea lui Ezechiel

1În al treizecilea an1 Probabil vârsta profetului., în a cincea zi a lunii a patra1 31 iulie 593 î.Cr.; multe date oferite de Ezechiel pot fi stabilite cu acuratețe, datorită analelor., în timp ce mă aflam printre exilații de lângă râul Chebar, cerurile s‑au deschis și am văzut vedenii dumnezeiești.

2În a cincea zi a lunii – era al cincilea an de exil al regelui Iehoiachin – 3Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara caldeenilor3 babilonienilor; [peste tot în carte]., lângă râul Chebar, și mâna Domnului a fost peste el acolo.

4M‑am uitat și iată că un vânt năprasnic venea dinspre nord: era un nor mare și un foc strălucitor care scânteia de jur împrejur. La mijloc, în mijlocul focului, era ceva ca metalul lustruit.4 Sau: ca strălucirea chihlimbarului. 5În mijlocul lui se afla ceva asemănător cu patru ființe vii, a căror înfățișare era ca înfățișarea unui om. 6Fiecare avea câte patru fețe și câte patru aripi. 7Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemenea copitei unui vițel, strălucind ca bronzul lustruit. 8Sub aripile lor, pe fiecare din cele patru părți, se afla câte o mână de om. Toate cele patru ființe vii aveau fețe și aripi. 9Aripile lor se atingeau una pe alta, astfel încât nu se răsuceau în mers, ci, când mergeau, fiecare mergea drept înainte.

10Înfățișarea fețelor lor era astfel: în partea dinainte, fiecare avea o față de om; în partea dreaptă, cele patru aveau o față de leu; în partea stângă, cele patru aveau o față de bou, iar în partea din spate, cele patru aveau o față de vultur. 11Așa arătau fețele lor. Aripile le erau întinse în sus; fiecare avea două aripi, cu care atingea aripile celor de lângă ea, și alte două aripi cu care își acoperea trupul. 12Fiecare mergea drept înainte: mergeau într-acolo unde le arăta duhul să meargă, iar în mersul lor, nu se întorceau. 13Asemănarea ființelor vii, înfățișarea lor, era ca niște cărbuni de foc aprinși, ca asemănarea unor torțe; focul umbla încoace și încolo printre ființele vii. Focul avea strălucire și din foc ieșeau fulgere. 14Ființele vii alergau și se întorceau, ca înfățișarea fulgerului.

15Mă uitam la acele ființe vii și iată că pe pământ, în apropierea fiecărei ființe vii, se afla câte o roată, în total patru, câte una pentru fiecare față. 16Înfățișarea roților și lucrătura lor era ca aspectul crisolitului. Cele patru aveau aceeași asemănare; înfățișarea și lucrătura lor era asemenea unei roți în mijlocul altei roți. 17În timpul deplasării, ele puteau merge în toate cele patru direcții, fără să‑și schimbe direcția în timpul mersului. 18Obezile lor erau înalte și stârneau teamă; obezile celor patru erau pline de ochi de jur împrejur.

19Când mergeau ființele vii, mergeau și roțile pe lângă ele, iar când se ridicau ființele vii de la pământ, se ridicau și roțile. 20De aceea ființele vii mergeau acolo unde le punea duhul să meargă, încotro le îndruma duhul să meargă, iar roțile se ridicau să li se alăture, deoarece duhul ființelor vii era în roți. 21Când ele mergeau, mergeau și acestea; când ele se opreau, se opreau și acestea; iar când ele se ridicau de la pământ, se ridicau și roțile odată cu ele, deoarece duhul făpturilor era în roți.

22Deasupra capetelor acestor ființe vii se afla ceva asemănător unei întinderi22-23, 25-26 Sau: firmament. de cristal strălucitor, care se răspândea în înălțime, deasupra capetelor lor. 23Dedesubtul întinderii, aripile le stăteau întinse, una spre cealaltă, fiecare ființă vie având câte două aripi cu care se acoperea. 24Când porneau, am auzit zgomotul aripilor lor ca vuietul unor ape mari, asemenea glasului Celui Atotputernic24 Ebr.: Șadai, asemenea vuietului unei furtuni, asemenea zgomotului unei tabere. Când ele se opreau, aripile lor se lăsau în jos.

25Și s‑a auzit un glas de deasupra întinderii care era deasupra capetelor lor; când ele s‑au oprit, aripile lor s‑au lăsat în jos.25 Sau: Când ele se opreau și aripile lor se lăsau în jos, de deasupra întinderii care era peste capetele lor se auzea un glas. 26În partea de sus a întinderii care era deasupra capetelor lor se afla ceva precum înfățișarea pietrei de safir26 Sau: lapislazuli., în asemănarea unui tron, iar deasupra acestei asemănări de tron, în partea de sus, se afla cineva a cărei asemănare era ca înfățișarea unui om. 27De la ceea ce părea a fi brâul său în sus am văzut ceva ca sclipirea metalului lustruit, ca un foc închis de jur împrejur, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în jos am văzut ceva ca înfățișarea focului. De jur împrejurul lui era o lumină strălucitoare. 28Asemenea curcubeului din nor în ziua ploioasă, așa era înfățișarea strălucirii de jur împrejur. Ea era înfățișarea asemănării slavei Domnului. Când am văzut‑o, m‑am aruncat cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia Care vorbea.