Daniel 1 – NIRV & NTLR

New International Reader’s Version

Daniel 1:1-21

Daniel Is Trained in Babylon

1It was the third year that Jehoiakim was king of Judah. Nebuchadnezzar, king of Babylon, came to Jerusalem. His armies surrounded the city and attacked it. 2The Lord handed Jehoiakim, the king of Judah, over to him. Nebuchadnezzar also took some of the objects from God’s temple. He carried them off to the temple of his god in Babylon. He put them among the treasures of his god.

3The king gave Ashpenaz an order. Ashpenaz was the chief of Nebuchadnezzar’s court officials. The king told him to bring him some of the Israelites. The king wanted them to serve him in his court. He wanted nobles and men from the royal family. 4He was looking for young men who were healthy and handsome. They had to be able to learn anything. They had to be well educated. They had to have the ability to understand new things quickly and easily. The king wanted men who could serve in his palace. Ashpenaz was supposed to teach them the Babylonian language and writings. 5The king had his servants give them food and wine from his own table. They received a certain amount every day. The young men had to be trained for three years. After that, they could begin to serve the king.

6Some of the men chosen were from Judah. Their names were Daniel, Hananiah, Mishael and Azariah. 7The chief official gave them new names. He gave Daniel the name Belteshazzar. He gave Hananiah the name Shadrach. He gave Mishael the name Meshach. And he gave Azariah the name Abednego.

8Daniel decided not to make himself “unclean” by eating the king’s food and drinking his wine. So he asked the chief official for a favor. He wanted permission not to make himself “unclean” with the king’s food and wine. 9God had caused the official to be kind and friendly to Daniel. 10But the official refused to do what Daniel asked for. He said, “I’m afraid of the king. He is my master. He has decided what you and your three friends must eat and drink. Other young men are the same age as you. Why should he see you looking worse than them? When he sees how you look, he might kill me.”

11So Daniel spoke to one of the guards. The chief official had appointed him over Daniel, Hananiah, Mishael and Azariah. 12Daniel said to him, “Please test us for ten days. Give us nothing but vegetables to eat. And give us only water to drink. 13Then compare us with the young men who eat the king’s food. See how we look. After that, do what you want to.” 14So the guard agreed. He tested them for ten days.

15After the ten days Daniel and his friends looked healthy and well fed. In fact, they looked better than any of the young men who ate the king’s food. 16So the guard didn’t require them to eat the king’s special food. He didn’t require them to drink the king’s wine either. He gave them vegetables instead.

17God gave knowledge and understanding to these four young men. So they understood all kinds of writings and subjects. And Daniel could understand all kinds of visions and dreams.

18The three years the king had set for their training ended. So the chief official brought them to Nebuchadnezzar. 19The king talked with them. He didn’t find anyone equal to Daniel, Hananiah, Mishael and Azariah. So they began to serve the king. 20He asked them for advice in matters that required wisdom and understanding. The king always found their answers to be the best. Other men in his kingdom claimed to get knowledge by using magic. But the answers of Daniel and his friends were ten times better than theirs.

21Daniel served in Babylon until the first year Cyrus ruled over the land of Babylon. Cyrus was king of Persia.

Nouă Traducere În Limba Română

Daniel 1:1-21

Patru tineri iudei la Curtea Babilonului

1În al treilea an al domniei lui Iehoiachim1 Anul 605 î.Cr.; Daniel folosește pentru calcularea anilor de domnie sistemul babilonian, în care anii de domnie erau socotiți fără anul urcării pe tron. În Ier. 25:1 și 46:2 anii de domnie sunt calculați după sistemul iudaic, incluzând și anul urcării pe tron., regele lui Iuda, Nebucadnețar1 Nebucadnețar (Nabucodonosor, cf. LXX, Vulgata). [604–561 î.Cr.], împăratul Babilonului, a venit și a asediat Ierusalimul. 2Stăpânul2 Ebr.: Adonai, cu referire la Dumnezeu. l‑a dat în mâna lui pe Iehoiachim, regele lui Iuda, precum și o parte din obiectele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus obiectele în țara Șinar2 Babilonia., în templul dumnezeului2 Sau: dumnezeilor. său; le‑a dus în vistieria dumnezeului său.

3Împăratul Nebucadnețar i‑a poruncit lui Așpenaz, căpetenia demnitarilor săi, să‑i aducă pe unii din fiii lui Israel, de sămânță regală și de viță nobilă, 4niște tineri fără niciun fel de cusur fizic, plăcuți la înfățișare, pricepuți în orice ramură a științei, cu minte ageră și cu pricepere, în stare să slujească la palatul împăratului, pe care să‑i învețe scrierea și limba caldeenilor4 babilonienilor; [peste tot în carte].. 5Împăratul le‑a rânduit pentru fiecare zi o parte din hrana împărătească și din vinul pentru băutura lui, ca să‑i crească timp de trei ani, iar apoi, la sfârșitul acestor ani, tinerii să stea înaintea împăratului.

6Printre ei, dintre fiii lui Iuda erau Daniel, Hanania, Mișael și Azaria.6 Daniel înseamnă Dumnezeu este Judecătorul (meu), Hanania înseamnă Domnul a arătat har, Mișael înseamnă Cine este ceea ce este Dumnezeu?, iar Azaria înseamnă Domnul a ajutat. 7Căpetenia demnitarilor le‑a pus însă alte nume: Beltșațar lui Daniel, Șadrak lui Hanania, Meșak lui Mișael și Abed-Nego lui Azaria7 Beltșațar înseamnă, probabil, în limba babiloniană, Bel, păzește‑i viața! Șadrak înseamnă, probabil, porunca lui Aku (zeul sumerian al lunii). Meșak înseamnă, probabil, umbra lui Aku. Abed-Nego înseamnă slujitorul lui Nego/Nebo/Nabu..

8Daniel însă s‑a hotărât în inima lui să nu se întineze cu hrana împăratului și cu vinul pentru băutura lui8 Carnea și vinul erau mai întâi închinate idolilor. Mai mult, carnea putea proveni de la animale care nu erau curate din punct de vedere ceremonial și care nu fuseseră sacrificate și preparate conform legii israelite., și a rugat pe căpetenia demnitarilor să nu‑l oblige să se întineze. 9Dumnezeu a făcut ca Daniel să găsească îndurare și bunăvoință înaintea căpeteniei demnitarilor. 10Însă căpetenia demnitarilor i‑a zis lui Daniel: „Mă tem ca nu cumva stăpânul meu, împăratul, care a rânduit mâncarea și băutura voastră, să vadă fețele voastre mai posomorâte decât ale celorlalți tineri de vârsta voastră și să‑mi puneți capul în pericol înaintea împăratului.“

11Atunci Daniel i‑a zis îngrijitorului pe care căpetenia demnitarilor îl desemnase responsabil cu supravegherea sa, a lui Hanania, a lui Mișael și a lui Azaria: 12„Pune‑i pe robii tăi la încercare timp de zece zile: să ni se dea să mâncăm numai legume și să bem – doar apă. 13Apoi să te uiți la înfățișarea noastră și la înfățișarea tinerilor care mănâncă din hrana împăratului și să le faci robilor tăi potrivit cu ceea ce vei vedea.“ 14El i‑a ascultat în privința aceasta și i‑a pus la încercare timp de zece zile.

15La sfârșitul celor zece zile a văzut că la înfățișare arătau mai bine, iar la trup erau mai plini decât toți ceilalți tineri care mâncau din hrana împăratului. 16Și astfel, îngrijitorul lua hrana lor și vinul pentru băutura lor și le dădea legume.

17Acestor patru tineri Dumnezeu le‑a dat știință și pricepere în orice fel de scriere și înțelepciune. Daniel putea să înțeleagă orice fel de viziuni și vise.

18Când s‑a împlinit vremea rânduită de împărat ca toți tinerii să fie aduși la el, căpetenia demnitarilor i‑a adus înaintea lui Nebucadnețar, 19și împăratul a vorbit cu ei. Dar între toți aceștia nu s‑a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria, astfel că ei au rămas în slujba împăratului. 20În orice problemă pentru care era nevoie de înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, el îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți magicienii20 Vezi nota de la Gen. 41:8. și descântătorii din întreaga lui împărăție.

21Așa a dus‑o Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.21 Este vorba despre domnia lui Cirus II cel Mare (559–530 î.Cr.) peste Babilon; anul 539 î.Cr.