The Holy Spirit Comes at Pentecost
1When the day of Pentecost came, all the believers gathered in one place. 2Suddenly a sound came from heaven. It was like a strong wind blowing. It filled the whole house where they were sitting. 3They saw something that looked like fire in the shape of tongues. The flames separated and came to rest on each of them. 4All of them were filled with the Holy Spirit. They began to speak in languages they had not known before. The Spirit gave them the ability to do this.
5Godly Jews from every country in the world were staying in Jerusalem. 6A crowd came together when they heard the sound. They were bewildered because each of them heard their own language being spoken. 7The crowd was really amazed. They asked, “Aren’t all these people who are speaking Galileans? 8Then why do we each hear them speaking in our own native language? 9We are Parthians, Medes and Elamites. We live in Mesopotamia, Judea and Cappadocia. We are from Pontus, Asia, 10Phrygia and Pamphylia. Others of us are from Egypt and the parts of Libya near Cyrene. Still others are visitors from Rome. 11Some of the visitors are Jews. Others have accepted the Jewish faith. Also, Cretans and Arabs are here. We hear all these people speaking about God’s wonders in our own languages!” 12They were amazed and bewildered. They asked one another, “What does this mean?”
13But some people in the crowd made fun of the believers. “They’ve had too much wine!” they said.
Peter Speaks to the Crowd
14Then Peter stood up with the 11 apostles. In a loud voice he spoke to the crowd. “My fellow Jews,” he said, “let me explain this to you. All of you who live in Jerusalem, listen carefully to what I say. 15You think these people are drunk. But they aren’t. It’s only nine o’clock in the morning! 16No, here is what the prophet Joel meant. 17He said,
“ ‘In the last days, God says,
I will pour out my Holy Spirit on all people.
Your sons and daughters will prophesy.
Your young men will see visions.
Your old men will have dreams.
18In those days, I will pour out my Spirit on my servants.
I will pour out my Spirit on both men and women.
When I do, they will prophesy.
19I will show wonders in the heavens above.
I will show signs on the earth below.
There will be blood and fire and clouds of smoke.
20The sun will become dark.
The moon will turn red like blood.
This will happen before the coming of the great and glorious day of the Lord.
21Everyone who calls
on the name of the Lord will be saved.’ (Joel 2:28–32)
22“Fellow Israelites, listen to this! Jesus of Nazareth was a man who had God’s approval. God did miracles, wonders and signs among you through Jesus. You yourselves know this. 23Long ago God planned that Jesus would be handed over to you. With the help of evil people, you put Jesus to death. You nailed him to the cross. 24But God raised him from the dead. He set him free from the suffering of death. It wasn’t possible for death to keep its hold on Jesus. 25David spoke about him. He said,
“ ‘I know that the Lord is always with me.
Because he is at my right hand,
I will always be secure.
26So my heart is glad and joy is on my tongue.
My whole body will be full of hope.
27You will not leave me in the place of the dead.
You will not let your holy one rot away.
28You always show me the path that leads to life.
You will fill me with joy when I am with you.’ (Psalm 16:8–11)
29“Fellow Israelites, you can be sure that King David died. He was buried. His tomb is still here today. 30But David was a prophet. He knew that God had made a promise to him. God had promised that he would make someone in David’s family line king after him. 31David saw what was coming. So he spoke about the Messiah rising from the dead. He said that the Messiah would not be left in the place of the dead. His body wouldn’t rot in the ground. 32God has raised this same Jesus back to life. We are all witnesses of this. 33Jesus has been given a place of honor at the right hand of God. He has received the Holy Spirit from the Father. This is what God had promised. It is Jesus who has poured out what you now see and hear. 34David did not go up to heaven. But he said,
“ ‘The Lord said to my Lord,
“Sit at my right hand.
35I will put your enemies
under your control.” ’ (Psalm 110:1)
36“So be sure of this, all you people of Israel. You nailed Jesus to the cross. But God has made him both Lord and Messiah.”
37When the people heard this, it had a deep effect on them. They said to Peter and the other apostles, “Brothers, what should we do?”
38Peter replied, “All of you must turn away from your sins and be baptized in the name of Jesus Christ. Then your sins will be forgiven. You will receive the gift of the Holy Spirit. 39The promise is for you and your children. It is also for all who are far away. It is for all whom the Lord our God will choose.”
40Peter said many other things to warn them. He begged them, “Save yourselves from these evil people.” 41Those who accepted his message were baptized. About 3,000 people joined the believers that day.
The Believers Share Their Lives Together
42The believers studied what the apostles taught. They shared their lives together. They ate and prayed together. 43Everyone was amazed at what God was doing. They were amazed when the apostles performed many wonders and signs. 44All the believers were together. They shared everything they had. 45They sold property and other things they owned. They gave to anyone who needed something. 46Every day they met together in the temple courtyard. They ate meals together in their homes. Their hearts were glad and sincere. 47They praised God. They were respected by all the people. Every day the Lord added to their group those who were being saved.
Coborârea Duhului Sfânt
1Când a sosit ziua Cincizecimii1 Gr.: Pentecoste, denumirea în greacă a Sărbătorii Săptămânilor (vezi Lev. 23:15-22), sărbătoare ce avea loc la cincizeci de zile după Paște. În perioada NT, sărbătoarea aniversa darea Legii pe muntele Sinai, fiind un moment de rededicare față de legământul mozaic. Ea era, în același timp, una dintre cele trei sărbători anuale la care trebuia să participe orice bărbat israelit (vezi Deut. 16:16)., erau cu toții la un loc. 2Și deodată, din cer a venit un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic2 Vântul sau suflarea sunt asociate de obicei în Biblie cu Duhul Sfânt (vezi Eze. 37:9, 14; In. 3:8; 20:22). și a umplut toată casa în care ședeau ei. 3Li s‑au arătat niște limbi ca de foc3 În VT, focul este adesea un simbol al prezenței divine (vezi Ex. 3:2; 19:18). În Ex. 19:18 se menționează că Dumnezeu coboară în mijlocul focului pentru a iniția legământul cu poporul Său., care s‑au împărțit și s‑au așezat pe fiecare dintre ei.3 Sau: care s‑au împrăștiat și s‑au așezat câte una pe fiecare dintre ei. 4Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5În Ierusalim locuiau atunci iudei, oameni evlavioși din orice neam de sub cer. 6Când s‑a auzit sunetul acela, mulțimea s‑a adunat și a rămas uluită, pentru că fiecare în parte auzea vorbindu‑se acolo propria sa limbă. 7Ei erau uimiți și se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toți aceștia care vorbesc?! 8Cum de fiecare dintre noi auzim vorbindu‑se propria noastră limbă în care ne‑am născut?! 9Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia9 Este vorba despre provincia romană Asia, care avea capitala de facto la Efes. Această provincie se afla, alături de altele, în zona geografică denumită Asia Mică., 10din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părțile Libiei dinspre Cirena10 Partea de vest a Libiei, Libia Cirenaica., vizitatori din Roma, 11iudei și prozeliți, cretani și arabi, noi toți auzim vorbindu‑se în propriile noastre limbi despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!“ 12Toți se minunau, erau nedumeriți și se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ 13Alții însă își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must!“
Petru vorbește mulțimii în ziua Cincizecimii
14Dar Petru s‑a ridicat în picioare împreună cu cei unsprezece, și‑a ridicat glasul și le‑a vorbit astfel:
– Bărbați iudei și toți cei ce locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut lucrul acesta și să ascultați cuvintele mele! 15Oamenii aceștia nu sunt beți, așa cum presupuneți voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi15 Ora 9:00., 16ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:
17„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu,
voi turna din Duhul Meu peste orice om.17 Gr.: carne.
Fiii și fiicele voastre vor profeți,
tinerii voștri vor avea17 Lit.: vor vedea. viziuni,
iar bătrânii voștri vor avea17 Lit.: vor visa. vise!
18Chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele
voi turna din Duhul Meu în acele zile
și vor profeți.
19Voi face minuni sus în cer
și semne jos pe pământ,
sânge, foc și coloane de fum.
20Soarele se va preface în întuneric,
iar luna în sânge,
înainte să vină ziua cea mare și glorioasă a Domnului.
21Atunci oricine va chema Numele Domnului
va fi mântuit!“21 Vezi Ioel 2:28-32.
22Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus nazarineanul, bărbat confirmat de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrările puternice, minunile și semnele pe care Dumnezeu le‑a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, 23pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât și după preștiința lui Dumnezeu, voi L‑ați răstignit și L‑ați omorât prin mâna celor fără de Lege23 Adică neamurile, cei care nu aveau Legea.! 24Dumnezeu însă L‑a înviat, dezlegându‑L de durerile24 Termenul grecesc este asociat de obicei în NT cu durerile nașterii. morții, pentru că nu era posibil să fie ținut de ea. 25Căci David zice despre El:
„Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea,
căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!
26De aceea, mi se bucură inima și mi se înveselește limba26 Textul citează Ps. 16:9 în versiunea LXX, unde se folosește termenul limba în loc de sufletul (cum apare în TM).!
Mai mult, trupul meu va locui în speranță,
27căci nu‑mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților27 Gr.: Hades
și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28Mi‑ai făcut cunoscute căile vieții;
mă vei umple de bucurie cu prezența Ta!“28 Vezi Ps. 16:8-11.
29Bărbați, fraților, cât despre patriarhul David, pot să vă spun cu îndrăzneală că el a murit și a fost înmormântat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. 30Așadar, pentru că era profet și știa că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că‑l va pune pe tronul lui pe unul din rodul trupului lui30 Lit.: rodul coapsei lui. Vezi 2 Sam. 7:12-13; Ps. 132:11., 31deci, pentru că știa aceasta mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuința Morților și că trupul Lui nu va vedea putrezirea.
32Dumnezeu L‑a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori. 33Așadar, fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeți și auziți. 34Căci David nu s‑a suit în ceruri, ci el însuși zice:
„Domnul I‑a zis Domnului meu34 În TM (Ps. 110:1), termenii pentru Domnul sunt diferiți: Domnul (YHWH) I‑a zis Domnului meu (Adoni). În textul grecesc sunt folosiți aceiași termeni: Domnul (Kurios) I‑a zis Domnului (Kurios) meu.:
«Șezi la dreapta Mea,
35până‑i voi pune pe dușmanii Tăi
scăunaș35 Cu referire la scăunașul pe care un rege își odihnea picioarele, atunci când ședea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1). pentru picioarele Tale!»“35 Vezi Ps. 110:1.
36Să știe bine deci toată Casa lui Israel că Dumnezeu L‑a făcut Domn și Cristos36 Atât Christos (greacă), cât și Mașiah (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns; [peste tot în carte]. pe acest Isus, pe Care L‑ați răstignit voi!
37Auzind aceasta, ei au rămas străpunși în inimă și i‑au întrebat pe Petru și pe ceilalți apostoli:
– Bărbați, fraților, ce să facem?
38Petru le‑a răspuns:
– Pocăiți‑vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos38 Această formulă scurtă nu este în contradicție cu cea completă, din Mt. 28:19. În F.A., ea subliniază autoritatea lui Isus în ce privește mântuirea, subliniind în același timp distincția dintre botezul în Numele lui Isus și cel propovăduit de Ioan (vezi 19:4-5). spre iertarea păcatelor voastre; și veți primi darul Duhului Sfânt! 39Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru!
40Și cu multe alte cuvinte el mărturisea și îi îndemna, zicând:
– Mântuiți‑vă din mijlocul acestei generații corupte!
41Astfel, cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea au fost adăugate cam trei mii de suflete la numărul ucenicilor.
Părtășia credincioșilor
42Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43Fiecare suflet era plin de frică, iar prin apostoli se făceau multe minuni și semne. 44Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate în comun. 45Ei își vindeau proprietățile și averile, iar banii îi împărțeau între toți, după cum avea nevoie fiecare. 46În fiecare zi continuau să se întâlnească, în același gând, în Templu, frângeau pâinea acasă, își împărțeau mâncarea cu bucurie și simplitate a inimii, 47Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau parte de bunăvoința întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.
