New International Reader's Version

2 Samuel 11:1-27

David and Bathsheba

1It was spring. It was the time when kings go off to war. So David sent Joab out with the king’s special troops and the whole army of Israel. They destroyed the Ammonites. They marched to the city of Rabbah. They surrounded it and got ready to attack it. But David remained in Jerusalem.

2One evening David got up from his bed. He walked around on the roof of his palace. From the roof he saw a woman taking a bath. She was very beautiful. 3David sent a messenger to find out who she was. The messenger returned and said, “She is Bathsheba. She’s the daughter of Eliam. She’s the wife of Uriah. He’s a Hittite.” 4Then David sent messengers to get her. She came to him. And he slept with her. Then she went back home. All of that took place after she had already made herself “clean” from her monthly period. 5Later, Bathsheba found out she was pregnant. She sent a message to David. She said, “I’m pregnant.”

6So David sent a message to Joab. David said, “Send me Uriah, the Hittite.” Joab sent him to David. 7Uriah came to David. David asked him how Joab and the soldiers were doing. He also asked him how the war was going. 8David said to Uriah, “Go home and enjoy some time with your wife.” So Uriah left the palace. Then the king sent him a gift. 9But Uriah didn’t go home. Instead, he slept at the entrance to the palace. He stayed there with all his master’s servants.

10David was told, “Uriah didn’t go home.” So he sent for Uriah. David said to him, “You have been away for a long time. Why didn’t you go home?”

11Uriah said to David, “The ark and the army of Israel and Judah are out there in tents. My commander Joab and your special troops are camped in the open country. How could I go to my house to eat and drink? How could I go there and sleep with my wife? I could never do a thing like that. And that’s just as sure as you are alive!”

12Then David said to him, “Stay here one more day. Tomorrow I’ll send you back to the battle.” So Uriah remained in Jerusalem that day and the next. 13David invited Uriah to eat and drink with him. David got him drunk. But Uriah still didn’t go home. In the evening he went out and slept on his mat. He stayed there among his master’s servants.

14The next morning David wrote a letter to Joab. He sent it along with Uriah. 15In it he wrote, “Put Uriah out in front. That’s where the fighting is the heaviest. Then pull your men back from him. When you do, the Ammonites will strike him down and kill him.”

16So Joab attacked the city. He put Uriah at a place where he knew the strongest enemy fighters were. 17The troops came out of the city. They fought against Joab. Some of the men in David’s army were killed. Uriah, the Hittite, also died.

18Joab sent David a full report of the battle. 19He told the messenger, “Tell the king everything that happened in the battle. When you are finished, 20his anger might explode. He might ask you, ‘Why did you go so close to the city to fight against it? Didn’t you know that the enemy soldiers would shoot arrows down from the wall? 21Don’t you remember how Abimelek, the son of Jerub-Besheth, was killed? A woman dropped a large millstone on him from the wall. That’s how he died in Thebez. So why did you go so close to the wall?’ If the king asks you that, tell him, ‘And your servant Uriah, the Hittite, is also dead.’ ”

22The messenger started out for Jerusalem. When he arrived there, he told David everything Joab had sent him to say. 23The messenger said to David, “The men in the city were more powerful than we were. They came out to fight against us in the open. But we drove them back to the entrance of the city gate. 24Then those who were armed with bows shot arrows at us from the wall. Some of your special troops were killed. Your servant Uriah, the Hittite, is also dead.”

25David told the messenger, “Tell Joab, ‘Don’t get upset over what happened. Swords kill one person as well as another. So keep on attacking the city. Destroy it.’ Tell that to Joab. It will cheer him up.”

26Uriah’s wife heard that her husband was dead. She mourned over him. 27When her time of sadness was over, David had her brought to his house. She became his wife. And she had a son by him. But the Lord wasn’t pleased with what David had done.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Samuel 11:1-27

David comite adulter cu Batșeba

1La începutul anului, pe vremea când regii ieșeau la luptă, David l‑a trimis la război pe Ioab, împreună cu slujitorii săi și cu tot Israelul. Ei i‑au distrus pe fiii lui Amon și au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim.

2Într‑o seară, regele s‑a ridicat din patul său și se plimba pe acoperișul palatului. De pe acoperiș a zărit o femeie foarte plăcută la înfățișare care se îmbăia. 3David a trimis pe cineva să afle cine este femeia și i s‑a spus că este Batșeba, fiica lui Eliam și soția hititului Urie. 4David a trimis niște mesageri ca s‑o aducă la el. Ea a venit la el și el s‑a culcat cu ea (ea tocmai se curățise4 Lit.: se sfințise. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). de necurăția ei). Apoi ea s‑a întors acasă. 5Femeia a rămas însărcinată și a trimis să‑l înștiințeze pe David, zicând: „Sunt însărcinată!“

6Atunci David i‑a transmis lui Ioab: „Trimite‑mi‑l pe hititul Urie!“ Și Ioab l‑a trimis pe Urie la David. 7Când Urie a sosit la David, acesta a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului și despre desfășurarea războiului.

8Apoi David i‑a zis lui Urie:

– Coboară‑te acasă și spală‑ți picioarele!

Urie a ieșit din palatul regelui, iar după el a fost trimis un dar din partea regelui. 9Urie însă n‑a coborât acasă, ci s‑a culcat la intrarea în palat, alături de toți slujitorii stăpânului său. 10L‑au înștiințat pe David, zicând: „Urie n‑a coborât acasă“.

Atunci David i‑a zis lui Urie:

– Oare nu vii din călătorie? De ce n‑ai coborât acasă?

11Urie i‑a răspuns lui David:

– Chivotul, cei din Israel și cei din Iuda stau în corturi, iar stăpânul meu, Ioab, și slujitorii stăpânului meu și‑au așezat tabăra în câmp. Cum aș putea deci să merg acasă să mănânc, să beau și să mă culc cu soția mea? Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi face un asemenea lucru.

12David i‑a zis:

– Rămâi și astăzi aici, iar mâine te voi trimite înapoi.

Urie a rămas în Ierusalim în acea zi și în ziua următoare. 13David l‑a invitat să mănânce și să bea împreună cu el și l‑a îmbătat. Seara însă, Urie a ieșit să se culce în patul său, alături de slujitorii stăpânului său, și n‑a coborât acasă.

David, vinovat de moartea lui Urie

14În dimineața următoare, David i‑a scris o scrisoare lui Ioab și i‑a trimis‑o prin Urie. 15În ea a scris: „Trimiteți‑l pe Urie în linia întâi, unde lupta este mai crâncenă și apoi retrageți‑vă de lângă el ca să fie lovit și să moară.“

16Așadar, în timp ce asedia cetatea, Ioab l‑a așezat pe Urie într‑un loc unde știa că sunt bărbați viteji. 17Bărbații cetății au ieșit și s‑au luptat cu Ioab. Au căzut câțiva din popor, dintre slujitorii lui David, și a murit și hititul Urie.

18Apoi Ioab a trimis un om la David ca să‑l înștiințeze despre toate lucrurile privitoare la luptă. 19Și i‑a poruncit mesagerului, zicând: „Când vei termina de istorisit regelui lucrurile privitoare la luptă, 20dacă regele se va mânia și te va întreba: «De ce v‑ați luptat atât de aproape de cetate? Nu v‑ați dat seama că vor arunca săgeți de pe zid? 21Cine l‑a ucis pe Abimelek, fiul lui Ierub-Beșet21 Cunoscut și ca Ierub-Baal (Ghedeon).? Nu o femeie care a aruncat asupra lui, de pe zid, piatra de sus a unei mori, astfel că el a murit la Tebeț? De ce v‑ați apropiat, așadar, de zid?», atunci să‑i spui: «Slujitorul tău, hititul Urie, a murit și el.»“

22Mesagerul a plecat și, ajungând la David, i‑a istorisit tot ceea ce Ioab îl trimisese să‑i spună.

23Mesagerul i‑a zis lui David:

– Oamenii aceia au fost mai puternici decât noi. Au ieșit împotriva noastră în câmpie și noi i‑am respins până la intrarea porții cetății, 24dar arcașii au tras de pe zid asupra slujitorilor tăi și unii dintre slujitorii regelui au murit. A murit și slujitorul tău, hititul Urie.

25Atunci David i‑a zis mesagerului:

– Așa să‑i spui lui Ioab: „Să nu te întristeze lucrul acesta, căci sabia devorează când pe unul, când pe altul. Intensifică lupta împotriva cetății și distruge‑o.“ Întărește‑l în felul acesta.

26Soția lui Urie a auzit că soțul ei, Urie, a murit, și l‑a jelit pe stăpânul ei. 27După ce a trecut perioada de jale, David a trimis după ea și a adus‑o în palatul lui. Ea i‑a devenit soție și i‑a născut un fiu.

Fapta pe care a săvârșit‑o David a fost rea în ochii Domnului.