Josiah Promises Again to Obey the Covenant
1Then the king called together all the elders of Judah and Jerusalem. 2He went up to the Lord’s temple. The people of Judah and Jerusalem went with him. So did the priests and prophets. All of them went, from the least important of them to the most important. The king had all the words of the Book of the Covenant read to them. The book had been found in the Lord’s temple. 3The king stood next to his pillar. He agreed to the terms of the covenant in front of the Lord. The king promised to serve the Lord and obey his commands, directions and rules. He promised to obey them with all his heart and with all his soul. So he agreed to the terms of the covenant written down in that book. Then all the people committed themselves to the covenant as well.
4Certain things in the Lord’s temple had been made to honor other gods. They were the god named Baal, the female god named Asherah and all the stars in the sky. The king ordered Hilkiah the high priest to remove those things. The king ordered the priests who were next in rank and the men who guarded the doors to help Hilkiah. Josiah took those things that had been in the Lord’s temple and burned them outside Jerusalem. He burned them in the fields in the Kidron Valley. And he took the ashes to Bethel. 5Josiah got rid of the priests who served other gods. The kings of Judah had appointed those priests to burn incense. They burned the incense on the high places of the towns of Judah. And they burned it on the high places around Jerusalem. They burned incense to honor Baal and the sun and moon. They burned it to honor all the stars. 6Josiah removed the Asherah pole from the Lord’s temple. It had been used to worship the female god named Asherah. He took it to the Kidron Valley outside Jerusalem. There he burned it. He ground it into powder. And he scattered it over the graves of the ordinary people. 7He also tore down the rooms where the male temple prostitutes stayed. Those rooms were in the Lord’s temple. Women had made cloth for Asherah in them.
8Josiah brought all the priests from the towns of Judah and destroyed the high places. He destroyed them from Geba all the way to Beersheba. The priests had burned incense on them. Josiah broke down the gate at the entrance of the Gate of Joshua. It was on the left side of Jerusalem’s city gate. Joshua was the city governor. 9The priests of the high places didn’t serve at the Lord’s altar in Jerusalem. In spite of that, they ate with the other priests. All of them ate bread made without yeast.
10Josiah destroyed the high place at Topheth in the Valley of Ben Hinnom. He didn’t want anyone to use the high place to sacrifice his son or daughter in the fire to the god named Molek. 11Josiah removed the statues of horses from the entrance to the Lord’s temple. The kings of Judah had set them apart to honor the sun. The statues were in the courtyard. They were near the room of an official named Nathan-Melek. Josiah burned the chariots that had been set apart to honor the sun.
12He pulled down the altars the kings of Judah had set up. They had put them on the palace roof near the upstairs room of Ahaz. Josiah also pulled down the altars Manasseh had built. They were in the two courtyards of the Lord’s temple. Josiah removed the altars from there. He smashed them to pieces. Then he threw the broken pieces into the Kidron Valley. 13The king also destroyed the high places that were east of Jerusalem. They were at the southern end of the Mount of Olives. They were the ones Solomon, the king of Israel, had built. He had built a high place for worshiping Ashtoreth. She was the evil female god of the people of Sidon. Solomon had also built one for worshiping Chemosh. He was the evil god of Moab. And Solomon had built one for worshiping Molek. He was the god of the people of Ammon. The Lord hated that god. 14Josiah smashed the sacred stones. He cut down the poles used to worship the female god named Asherah. Then he covered all those places with human bones.
15There was an altar at Bethel. It was at the high place made by Jeroboam, the son of Nebat. Jeroboam had caused Israel to commit sin. Even that altar and high place were destroyed by Josiah. He burned the high place. He ground it into powder. He also burned the Asherah pole. 16Then Josiah looked around. He saw the tombs on the side of the hill. He had the bones removed from them. And he burned them on the altar to make it “unclean.” That’s what the Lord had said would happen. He had spoken that message through a man of God. The man had announced those things long before they took place.
17The king asked, “What’s that stone on the grave over there?”
The people of the city said, “It marks the tomb where the man of God is buried. He came from Judah. He spoke against the altar at Bethel. He announced the very things you have done to it.”
18“Leave it alone,” Josiah said. “Don’t let anyone touch his bones.” So they spared his bones. They also spared the bones of the prophet who had come from the northern kingdom of Israel.
19Josiah did in the rest of the northern kingdom the same things he had done at Bethel. He removed all the small temples at the high places. He made them “unclean.” The kings of Israel had built them in the towns of the northern kingdom. The people in those towns had made the Lord very angry. 20Josiah killed all the priests of those high places on the altars. He burned human bones on the altars. Then he went back to Jerusalem.
21The king gave an order to all the people. He said, “Celebrate the Passover Feast to honor the Lord your God. Do what is written in this Book of the Covenant.” 22A Passover Feast like that one had not been held for a long time. There hadn’t been any like it in the days of the judges who led Israel. And there hadn’t been any like it during the whole time the kings of Israel and Judah were ruling. 23King Josiah celebrated the Passover Feast in Jerusalem to honor the Lord. It was in the 18th year of his rule.
24And that’s not all. Josiah got rid of those who got messages from people who had died. He got rid of those who talked to the spirits of people who had died. He got rid of the statues of family gods and the statues of other gods. He got rid of everything else the Lord hates that was in Judah and Jerusalem. He did it to carry out what the law required. That law was written in the book that Hilkiah the priest had found in the Lord’s temple. 25There was no king like Josiah either before him or after him. None of them turned to the Lord as he did. He obeyed the Lord with all his heart and all his soul. He obeyed him with all his strength. He did everything the Law of Moses required.
26In spite of that, the Lord didn’t turn away from his great anger against Judah. That’s because of everything Manasseh had done to make him very angry. 27So the Lord said, “I will remove Judah from my land. I will do to them what I did to Israel. I will turn my back on Jerusalem. It is the city I chose. I will also turn my back on this temple. I spoke about it. I said, ‘I will put my Name there.’ ” (1 Kings 8:29)
28The other events of the rule of Josiah are written down. Everything he did is written in the official records of the kings of Judah.
29Pharaoh Necho was king of Egypt. He marched up to the Euphrates River. He went there to help the king of Assyria. It happened while Josiah was king. Josiah marched out to meet Necho in battle. When Necho saw him at Megiddo, he killed him. 30Josiah’s servants brought his body in a chariot from Megiddo to Jerusalem. They buried him in his own tomb. Then the people of the land went and got Jehoahaz. They anointed him as king in place of his father Josiah.
Jehoahaz King of Judah
31Jehoahaz was 23 years old when he became king. He ruled in Jerusalem for three months. His mother’s name was Hamutal. She was the daughter of Jeremiah. She was from Libnah. 32Jehoahaz did what was evil in the eyes of the Lord. He did just as the kings who had ruled before him had done. 33Pharaoh Necho put him in chains at Riblah in the land of Hamath. That kept him from ruling in Jerusalem. Necho made the people of Judah pay him a tax of almost four tons of silver and 75 pounds of gold. 34Pharaoh Necho made Eliakim king in place of his father Josiah. Necho changed Eliakim’s name to Jehoiakim. But he took Jehoahaz with him to Egypt. And that’s where Jehoahaz died. 35Jehoiakim paid Pharaoh Necho the silver and gold he required. To get the money, Jehoiakim taxed the land. He forced the people to give him the silver and gold. He made each one pay him what he required.
Jehoiakim King of Judah
36Jehoiakim was 25 years old when he became king. He ruled in Jerusalem for 11 years. His mother’s name was Zebidah. She was the daughter of Pedaiah. She was from Rumah. 37Jehoiakim did what was evil in the eyes of the Lord. He did just as the kings who had ruled before him had done.
Reforma religioasă din timpul lui Iosia
(2 Cron. 34:3-7, 29-33)
1Atunci regele a trimis și i‑a strâns la el pe toți bătrânii1 Vezi nota de la 6:32. lui Iuda și ai Ierusalimului. 2Regele s‑a suit la Casa Domnului împreună cu toți bărbații lui Iuda, cu toți locuitorii Ierusalimului, cu preoții și cu profeții, cu întreg poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, și a citit în auzul lor toate cuvintele Cărții Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului. 3Regele a stat în picioare lângă stâlpul său și a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându‑se să‑L urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, mărturiile și hotărârile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele acestui legământ, scrise în Cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ.
4Regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoților de rangul al doilea și paznicilor porții să scoată din Templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Așera și pentru toată oștirea cerurilor. Și el le‑a ars în afara Ierusalimului, în valea Chidron, iar cenușa le‑a dus‑o la Betel. 5A îndepărtat preoții păgâni care au fost puși de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălțimi, în cetățile lui Iuda și împrejurul Ierusalimului. De asemenea, a izgonit pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor și întregii oștiri a cerurilor. 6A scos stâlpul Așerei6, 15 Vezi nota de la 13:6. din Casa Domnului și l‑a dus la uedul6 Vezi nota de la 10:33. Chidron, în afara Ierusalimului. L‑a ars lângă uedul Chidron, prefăcându‑l în cenușă și i‑a împrăștiat cenușa pe mormintele fiilor poporului. 7A dărâmat locuințele bărbaților care se prostituau7 Bărbați care practicau prostituția în temple., care erau în Casa Domnului și unde femeile împleteau corturi pentru Așera.
8Iosia i‑a izgonit pe toți preoții din cetățile lui Iuda și a distrus înălțimile unde preoții ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Șeba. A dărâmat înălțimile8 Sau: altarele. de la porțile care erau la intrarea porții lui Iosua, conducătorul cetății, în partea stângă a porții cetății. 9Deși preoții înălțimilor nu se suiau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuși mâncau azime în mijlocul fraților lor.
10Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în valea Ben‑Hinom, pentru ca nimeni să nu‑și mai treacă fiul sau fiica prin foc10 Sau: să nu‑și mai sacrifice fiul sau fiica în foc. pentru Moleh. 11El a îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă odaia din curte a unui demnitar pe nume Natan-Melek. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.
12Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperișul odăii de sus a lui Ahaz, precum și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale Casei Domnului. Le‑a luat de acolo și le‑a aruncat molozul în uedul Chidron. 13Regele a pângărit înălțimile care erau la est13 Lit.: în fața; în vremea aceea, în Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre răsărit, nu spre nord. de Ierusalim, în partea de sud13 Lit.: în partea dreaptă; vezi nota precedentă. a Muntelui Depravării13 Cel mai probabil identificat cu Muntele Măslinilor. În ebraică avem un joc de cuvinte între mașhit (distrugere, depravare) și mașha (ungere)., pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aștoret13 Gr.: Astarte, zeița feniciană a fertilității, despre care se credea că este soția lui Baal., spurcăciunea sidonienilor, pentru Chemoș, spurcăciunea Moabului, și pentru Milkom13 Un alt nume pentru Moleh., urâciunea fiilor lui Amon. 14A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat așerele14 Vezi nota de la 17:10. și a umplut locurile lor cu oase de oameni.
15El a dărâmat chiar și altarul care era la Betel, precum și înălțimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască – a dărâmat deci atât altarul, cât și înălțimea. El a dat foc atât înălțimii, prefăcând‑o în cenușă, cât și stâlpului Așerei. 16Când Iosia s‑a întors și a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. Apoi a ars oasele pe altar și l‑a pângărit, după Cuvântul Domnului rostit prin omul lui Dumnezeu care vestise aceste lucruri.
17Regele a întrebat:
– Al cui este mormântul acesta din piatră, pe care îl văd?
Oamenii cetății i‑au răspuns:
– Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda și a profețit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care le‑ai făcut.
18El a zis:
– Lăsați‑l! Nimeni să nu‑i miște oasele!
Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.
19De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălțimile din cetățile Samariei, pe care le zidiseră regii lui Israel ca să‑L mânie pe Domnul. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel. 20Iosia i‑a înjunghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s‑a întors la Ierusalim.
(2 Cron. 35:1, 18-19)
21Regele a poruncit întregului popor, zicând: „Sărbătoriți Paștele Domnului, Dumnezeul vostru, așa cum este scris în această Carte a Legământului!“ 22Paște ca acesta nu se mai sărbătorise din perioada judecătorilor care judecau pe Israel și nici chiar în toate zilele regilor lui Israel și ale regilor lui Iuda. 23Abia în al optsprezecelea an al regelui Iosia, acest Paște a fost sărbătorit în cinstea Domnului la Ierusalim.
24Iosia a mai îndepărtat pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele24 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11., terafimii24 Idoli ai casei, așa cum erau penații în mitologia etruscă și romană., idolii și toate celelalte spurcăciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda și la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25Înainte de Iosia n‑a fost niciun rege ca el, care să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul și cu toată puterea lui, așa cum zice toată Legea lui Moise. Și nici după aceea nu s‑a mai ridicat nimeni ca el.
26Totuși, Domnul nu S‑a întors din înverșunarea mâniei Lui celei mari, mânie care era aprinsă împotriva lui Iuda din cauza tuturor faptelor prin care Îl mâniase Manase. 27Și Domnul a zis: „Îl voi îndepărta și pe Iuda din prezența Mea, așa cum l‑am îndepărtat pe Israel, și voi respinge Ierusalimul, cetatea aceasta pe care am ales‑o, și Casa despre care ziceam că acolo va fi Numele Meu27 Vezi 1 Regi 8:29..“
28Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?
Împrejurările morții lui Iosia
(2 Cron. 35:20–36:1)
29În zilele sale, faraonul Neco29 Neco sau Nekau II (610–595 î.Cr.), al doilea faraon al Dinastiei XXVI., regele Egiptului, s‑a suit la râul Eufrat, la împăratul Asiriei29 Sau: împotriva împăratului Asiriei. Este posibil ca scopul lui Neco să fi fost acela de a se uni cu trupele asiriene împotriva trupelor babiloniene și mede, însă informațiile istorice extrabiblice permit ipoteza ca Neco, profitând de slăbirea puterii asiriene, să fi înaintat împotriva Asiriei, cu scopul de a‑și consolida puterea în Canaan, Siria, până la Eufrat.. Regele Iosia i‑a ieșit împotrivă. Neco l‑a înfruntat la Meghido și l‑a omorât. 30Slujitorii lui l‑au transportat mort din Meghido, l‑au adus la Ierusalim și l‑au înmormântat în mormântul său. Apoi poporul țării l‑a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, l‑a uns și l‑a pus să domnească în locul tatălui său.
Domnia lui Iehoahaz peste Iuda
(2 Cron. 36:2-4)
31Iehoahaz era în vârstă de douăzeci și trei de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Hamutal și era fiica lui Ieremia din Libna. 32El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot așa cum făcuseră și părinții săi. 33Faraonul Neco l‑a pus în lanțuri la Ribla, în țara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a cerut țării un tribut de o sută de talanți33 Aproximativ 3 t. de argint și un talant33 Aproximativ 30 kg. de aur. 34Faraonul Neco l‑a făcut rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său și i‑a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz l‑a luat și l‑a dus în Egipt, unde a și murit. 35Iehoiachim i‑a dat faraonului aurul și argintul, însă el a împovărat țara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul și aurul luat de la poporul țării.
Domnia lui Iehoiachim peste Iuda
(2 Cron. 36:5-8)
36Iehoiachim era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Zebuda și era fiica lui Pedaia din Ruma. 37El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot așa cum făcuseră și părinții săi.
