Sennacherib Warns Jerusalem
1Hezekiah had been completely faithful to the Lord. However, Sennacherib king of Assyria came and marched into Judah. Sennacherib surrounded the cities that had high walls around them. He got ready to attack them. He thought he could win the battle over them. He thought he could take them for himself. 2Hezekiah saw that Sennacherib had come to Jerusalem to fight against it. 3So he asked his officials and military leaders for advice. He asked them about blocking off the water from the springs outside the city. They gave him the advice he asked for. 4They gathered together a large group of people. They blocked all the springs. They also blocked the stream that flowed through the land. “Why should the kings of Assyria come and find plenty of water?” they asked. 5Then Hezekiah worked hard repairing all the broken parts of the wall. He built towers on it. He built another wall outside that one. He built up the areas that had been filled in around the City of David. He also made large numbers of weapons and shields.
6He appointed military officers over the people. He gathered the officers together in front of him in the open area at the city gate. He gave them words of hope. He said, 7“Be strong. Be brave. Don’t be afraid. Don’t lose hope. The king of Assyria has a huge army with him. But there’s a greater power with us than there is with him. 8The only thing he has is human strength. But the Lord our God is with us. He will help us. He’ll fight our battles.” The people had great faith in what Hezekiah, the king of Judah, said.
9Later Sennacherib, the king of Assyria, and all his forces surrounded Lachish. They prepared to attack it. At that time, Sennacherib sent his officers to Jerusalem. They went there with a message for Hezekiah, the king of Judah. The message was also for all the people of Judah who were there. The message said,
10“Sennacherib, the king of Assyria, says, ‘Why are you putting your faith in what your king says? Why do you remain in Jerusalem when you are surrounded? 11Hezekiah says, “The Lord our God will save us from the power of the king of Assyria.” But he isn’t telling you the truth. If you listen to him, you will die of hunger and thirst. 12Didn’t Hezekiah himself remove your god’s high places and altars? Didn’t Hezekiah say to the people of Judah and Jerusalem, “You must worship at one altar. You must burn sacrifices on it”?
13“ ‘Don’t you know what I and the kings who ruled before me have done? Don’t you know what we’ve done to all the peoples of the other lands? Were the gods of those nations ever able to save their lands from my power? 14The kings who ruled before me destroyed many nations. Which one of the gods of those nations has been able to save his people from me? So how can your god save you from my power? 15Don’t let Hezekiah trick you. He’s telling you lies. Don’t believe him. No god of any nation or kingdom has been able to save his people from my power. No god has been able to save his people from the power of the kings who ruled before me. So your god won’t save you from my power either!’ ”
16Sennacherib’s officers spoke even more things against the Lord God and his servant Hezekiah. 17The king also wrote letters against the Lord. His letters made fun of the God of Israel. They said, “The peoples of other lands have their gods. But those gods didn’t save their people from my power. So the god of Hezekiah won’t save his people from my power either.” 18Then the officers called out in the Hebrew language to the people of Jerusalem who were on the wall. They were trying to scare them and make them afraid. That’s because they wanted to capture the city. 19They were comparing the God of Jerusalem to the gods of the other nations of the world. But those gods were only statues. They had been made by human hands.
20King Hezekiah cried out in prayer to God in heaven. He prayed about the problem Jerusalem was facing. So did Isaiah the prophet. He was the son of Amoz. 21The Lord sent an angel. The angel wiped out all the enemy’s fighting men, commanders and officers. He put an end to them right there in the camp of the Assyrian king. So Sennacherib went back to his own land in shame. He went into the temple of his god. There some of his own sons, the people closest to him, killed him with their swords.
22So the Lord saved Hezekiah and the people of Jerusalem. He saved them from the power of Sennacherib, the king of Assyria. He also saved them from all their other enemies. He took care of them on every side. 23Many people brought offerings to Jerusalem for the Lord. They brought expensive gifts for Hezekiah, the king of Judah. From then on, all the nations thought well of him.
Hezekiah’s Pride, Success and Death
24In those days Hezekiah became sick. He knew he was about to die. So he prayed to the Lord. And the Lord answered him. He gave him a miraculous sign. 25But Hezekiah’s heart was proud. He didn’t give thanks for the many kind things the Lord had done for him. So the Lord became angry with him. He also became angry with Judah and Jerusalem. 26Then Hezekiah had a change of heart. He was sorry he had been proud. The people of Jerusalem were also sorry they had sinned. So the Lord wasn’t angry with them as long as Hezekiah was king.
27Hezekiah was very rich. He received great honor. He made storerooms for his silver and gold. He also made them for his jewels, spices, shields and all kinds of expensive things. 28He made buildings to store the harvest of grain, fresh wine and olive oil. He made barns for all kinds of cattle. He made sheep pens for his flocks. 29He built villages. He gained large numbers of flocks and herds. God had made him very rich.
30Hezekiah blocked up the upper opening of the Gihon spring. He directed the water to flow down to the west side of the City of David. He had success in everything he did. 31The rulers of Babylon sent messengers to him. They asked him about the miraculous sign that had taken place in the land. Then God left Hezekiah to test him. God wanted to know everything in Hezekiah’s heart.
32Hezekiah did many things that showed he was faithful to the Lord. Those things and the other events of his rule are written down. They are written in the record of the vision of the prophet Isaiah, the son of Amoz. That record is part of the records of the kings of Judah and Israel. 33Hezekiah joined the members of his family who had already died. He was buried on the hill where the tombs of David’s family are. The whole nation of Judah honored him when he died. So did the people of Jerusalem. Hezekiah’s son Manasseh became the next king after him.
Ierusalimul, amenințat de către Sanherib
(2 Regi 18:13, 17-37; 19:8-19, 35-37; Is. 36; 37:8-20, 36-38)
1După aceste fapte de credincioșie, a venit Sanherib1 Împărat al Asiriei între anii 705–681 î.Cr., împăratul Asiriei. El a intrat în Iuda și și‑a așezat tabăra în direcția cetăților fortificate, gândindu‑se să le cucerească pentru sine. 2Când Ezechia a văzut că Sanherib a venit și vrea să lupte împotriva Ierusalimului, 3s‑a sfătuit cu conducătorii și cu vitejii săi ca să astupe izvoarele din afara cetății, iar aceștia l‑au susținut. 4S‑a adunat mult popor care a astupat toate izvoarele și uedul4 Vezi nota de la 15:16. care curgea prin mijlocul ținutului, căci își ziceau: „De ce să vină împărații Asiriei și să găsească apă din belșug?“ 5Ezechia s‑a îmbărbătat și a refăcut tot zidul spart, înălțându‑l până la turnuri. El a mai înălțat încă un zid în afară, a întărit Milo5 Milo înseamnă plin și se referă, probabil, la un sistem de terase artificiale umplute cu stânci și susținute de ziduri. din Cetatea lui David și a făcut o mulțime de arme și de scuturi.
6El a numit căpetenii de război peste popor, i‑a adunat la sine în piața de la poarta cetății și a vorbit inimii lor, zicând:
7„Fiți tari și curajoși! Nu vă temeți și nu vă înspăimântați din cauza împăratului Asiriei și a întregii mulțimi care este cu el, căci mai mulți sunt cu noi decât cu el! 8Cu el este un braț de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute și să poarte bătăliile noastre!“
Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda.
9După aceea, Sanherib, împăratul Asiriei, în timp ce era înaintea Lachișului împreună cu toate forțele sale, i‑a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, la Ezechia, regele lui Iuda, și la toți cei din Iuda care erau în Ierusalim, zicând:
10„Așa vorbește Sanherib, împăratul Asiriei:
«În ce vă încredeți voi de rămâneți sub asediu în Ierusalim? 11Oare nu vă amăgește Ezechia, ca să vă dea morții prin înfometare și însetare, zicând: ‘Domnul, Dumnezeul nostru, ne va elibera din mâna împăratului Asiriei!’? 12Oare nu Ezechia I‑a îndepărtat înălțimile și altarele, poruncind lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați numai înaintea unui singur altar și doar pe el să aduceți tămâie!’?
13Nu știți ce am făcut eu și părinții mei tuturor popoarelor celorlalte țări? Au putut oare dumnezeii neamurilor pământului să‑și elibereze țările din mâna mea? 14Care dintre toți dumnezeii acestor neamuri, care au fost date spre nimicire14 Ebr.: haram/herem, termen care în contextul relației dintre Israel și Dumnezeu se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. Practica aceasta era întâlnită însă și la alte popoare din Orient. de părinții mei, au putut să‑și elibereze poporul din mâna mea? Prin urmare, cum va putea Dumnezeul vostru să vă elibereze din mâna mea? 15De aceea să nu‑l lăsați pe Ezechia să vă amăgească! Nu‑l lăsați să vă înșele astfel! Să nu credeți în El, căci niciunul din dumnezeii vreunui neam sau ai vreunui regat n‑au putut să‑și elibereze poporul din mâna mea și din mâna părinților mei! Nici Dumnezeul vostru nu va putea să vă elibereze din mâna mea!»“
16Slujitorii săi au mai vorbit și alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu și împotriva lui Ezechia, slujitorul Său. 17Sanherib mai scrisese și scrisori ca să‑L batjocorească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, în care vorbea împotriva Lui, zicând: „Așa cum dumnezeii neamurilor pământului nu și‑au eliberat popoarele din mâna mea, nici Dumnezeul lui Ezechia nu‑Și va elibera poporul din mâna mea!“ 18Slujitorii au proclamat aceasta, cu glas tare și în limba iudaică18 Adică, ebraică., poporului din Ierusalim aflat pe zid, ca să‑i facă să se teamă și să‑i îngrozească, și să poată captura astfel cetatea. 19Ei au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt făcuți de mâini omenești. 20Dar regele Ezechia și profetul Isaia, fiul lui Amoț, s‑au rugat cu privire la aceasta și au strigat către ceruri.
21Domnul a trimis un înger care a nimicit orice războinic viteaz, orice conducător și orice căpetenie din tabăra împăratului Asiriei. Acesta s‑a întors rușinat în țara lui. Când a intrat în templul zeului său, cei ieșiți din coapsele sale l‑au înjunghiat acolo cu sabia.
22Așa i‑a izbăvit Domnul pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor dușmanilor lor. El i‑a protejat din toate părțile. 23Mulți au venit la Ierusalim cu daruri de mâncare pentru Domnul și cu cadouri pentru Ezechia, regele lui Iuda, care, de atunci, a fost înălțat înaintea ochilor tuturor neamurilor.
Succesul și mândria lui Ezechia
(2 Regi 20:1-21; Is. 38:1-8, 21-22; 39:1-8)
24În acele zile, Ezechia s‑a îmbolnăvit și era aproape de moarte. El s‑a rugat Domnului Care i‑a vorbit și i‑a dat un semn. 25Însă Ezechia nu a răsplătit binefacerea primită, deoarece i s‑a îngâmfat inima, astfel că mânia Domnului a fost peste el, peste Iuda și peste Ierusalim. 26Ezechia s‑a smerit de îngâmfarea sa, împreună cu locuitorii Ierusalimului, astfel încât mânia Domnului nu a venit peste ei în vremea lui Ezechia.
27Ezechia a avut foarte multă bogăție și glorie. El și‑a făcut vistierii pentru argint, pentru aur, pentru pietre prețioase, pentru mirodenii, pentru scuturi și pentru tot felul de vase scumpe. 28A construit hambare pentru recolta de cereale, pentru vin și pentru ulei, precum și grajduri pentru tot felul de vite și staule pentru oi. 29El și‑a zidit cetăți și a avut numeroase turme și cirezi, căci Dumnezeu i‑a dat foarte multe bunuri.
30Ezechia este cel care a astupat izvorul de sus al Ghihonului și i‑a îndreptat cursul în jos spre partea de apus a Cetății lui David. Ezechia a reușit în tot ce a făcut. 31Însă, când trimișii conducătorilor din Babilon au venit la el ca să întrebe despre semnul care se făcuse în țară, Dumnezeu l‑a părăsit, ca să‑l pună la încercare și să cunoască tot ce era în inima lui.
32Celelalte fapte ale lui Ezechia, precum și dovezile sale de credincioșie sunt scrise în „Viziunea profetului Isaia“, fiul lui Amoț, și în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel“. 33Ezechia a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în locul cel mai înalt al mormântului urmașilor lui David. La moartea sa, toți cei din Iuda și locuitorii Ierusalimului i‑au dat cinste. Și în locul lui a domnit fiul său Manase.
