Shishak Attacks Jerusalem
1Rehoboam had made his position as king secure. He had become very strong. Then he turned away from the law of the Lord. So did all the people of Judah. 2They hadn’t been faithful to the Lord. So Shishak attacked Jerusalem. It was in the fifth year that Rehoboam was king. Shishak was king of Egypt. 3He came with 1,200 chariots and 60,000 horsemen. Troops of Libyans, Sukkites and Cushites came with him from Egypt. There were so many of them they couldn’t be counted. 4Shishak captured the cities of Judah that had high walls around them. He came all the way to Jerusalem.
5Then Shemaiah the prophet came to Rehoboam and the leaders of Judah. They had gathered together in Jerusalem. They were afraid of Shishak. Shemaiah said to them, “The Lord says, ‘You have left me. So now I am leaving you to Shishak.’ ”
6The king and the leaders of Israel made themselves humble in the Lord’s sight. They said, “The Lord does what is right and fair.”
7The Lord saw they had made themselves humble. So he gave a message to Shemaiah. The Lord said, “They have made themselves humble in my sight. So I will not destroy them. Instead, I will soon save them. Even though I am very angry with Jerusalem, I will not use Shishak to destroy them. 8But the people of Jerusalem will be brought under his control. Then they will learn the difference between serving me and serving the kings of other lands.”
9Shishak, the king of Egypt, attacked Jerusalem. He carried away the treasures of the Lord’s temple. He also carried the treasures of the royal palace away. He took everything. That included the gold shields Solomon had made. 10So King Rehoboam made bronze shields to take their place. He gave them to the commanders of the guards who were on duty at the entrance to the royal palace. 11Every time the king went to the Lord’s temple, the guards went with him. They carried the shields. Later, they took them back to the room where they were kept.
12Rehoboam had made himself humble in the Lord’s sight. So the Lord turned his anger away from him. Rehoboam wasn’t totally destroyed. In fact, some good things happened in Judah.
13King Rehoboam had made his position secure in Jerusalem. He continued as king. He was 41 years old when he became king. He ruled for 17 years in Jerusalem. It was the city the Lord had chosen out of all the cities in the tribes of Israel. He wanted to put his Name there. The name of Rehoboam’s mother was Naamah from Ammon. 14Rehoboam did what was evil. That’s because he hadn’t worshiped the Lord with all his heart.
15The events of Rehoboam’s rule from beginning to end are written down. They are written in the records of Shemaiah and Iddo, the prophets. The records deal with family histories. Rehoboam and Jeroboam were always at war with each other. 16Rehoboam joined the members of his family who had already died. He was buried in the City of David. Rehoboam’s son Abijah became the next king after him.
Invazia egipteană
(1 Regi 14:25-28)
1Când domnia lui Roboam s‑a statornicit și s‑a întărit, el a părăsit Legea Domnului și tot Israelul1 Adică Iuda (în multe locuri din carte). a părăsit‑o împreună cu el. 2În al cincilea an al regelui Roboam, Șișak, regele Egiptului, s‑a suit împotriva Ierusalimului, căci israeliții fuseseră necredincioși Domnului. 3El era însoțit de o mie două sute de care și de șaizeci de mii de călăreți. Împreună cu aceștia a venit din Egipt și un popor fără număr, dintre libieni, suchiți3 Mercenari străini de origine libiană. și cușiți3 Popor din regiunea Nilului Superior; etiopieni sau nubieni.. 4El a capturat cetățile fortificate ale lui Iuda și a ajuns până la Ierusalim.
5Atunci profetul Șemaia s‑a înfățișat înaintea lui Roboam și a căpeteniilor lui Iuda, care se strânseseră la Ierusalim, fugind dinaintea lui Șișak, și le‑a zis:
– Așa vorbește Domnul: „Voi M‑ați părăsit! De aceea și Eu vă părăsesc lăsându‑vă în mâna lui Șișak!“
6Atunci căpeteniile lui Israel și regele s‑au smerit și au zis:
– Domnul este drept!
7Când a văzut Domnul că s‑au smerit, Cuvântul Domnului a vorbit lui Șemaia, zicând: „Pentru că s‑au smerit, nu‑i voi distruge, ci le voi da puțină eliberare și nu‑Mi voi revărsa mânia peste Ierusalim prin mâna lui Șișak. 8Totuși, vor fi robii lui Șișak și vor afla ce deosebire este între a‑Mi sluji Mie și a sluji regilor8 Lit.: regatelor. altor țări.“
9Șișak, regele Egiptului, s‑a suit împotriva Ierusalimului și a luat comorile Casei Domnului și comorile palatului regelui; a luat totul. A luat și scuturile de aur făcute de Solomon. 10În locul lor, regele Roboam a făcut niște scuturi de bronz pe care le‑a pus sub responsabilitatea căpeteniilor gărzilor10-11 Lit.: căpeteniilor alergătorilor., cei care păzeau intrarea palatului regelui. 11De fiecare dată când regele mergea la Casa Domnului, căpeteniile gărzilor veneau și le purtau înaintea lui, după care le aduceau înapoi în odaia gărzilor. 12Pentru că s‑a smerit, mânia Domnului s‑a abătut de la el și El nu a adus o distrugere deplină. Încă mai erau în Iuda unele lucruri bune.
(1 Regi 14:21-24, 29-31)
13Regele Roboam și‑a întărit conducerea la Ierusalim și a continuat să domnească. Roboam avea patruzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit timp de șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care Domnul a ales‑o dintre toate semințiile lui Israel ca să‑Și pună Numele acolo. Numele mamei lui era Naama, amonita. 14El a făcut ce este rău, pentru că nu și‑a îndemnat inima să‑L caute pe Domnul. 15Faptele lui Roboam, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Șemaia și ale văzătorului Ido“, cele referitoare la genealogii? Între Roboam și Ieroboam a fost război tot timpul. 16Roboam a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Abia.
