David Destroys the Amalekites
1On the third day David and his men arrived in Ziklag. The Amalekites had attacked the people of the Negev Desert. They had also attacked Ziklag and burned it. 2They had captured the women and everyone else in Ziklag. They had taken as prisoners young people and old people alike. But they didn’t kill any of them. Instead, they carried them off as they went on their way.
3David and his men reached Ziklag. They saw that it had been destroyed by fire. They found out that their wives and sons and daughters had been captured. 4So David and his men began to weep out loud. They wept until they couldn’t weep anymore. 5David’s two wives had been captured. Their names were Ahinoam from Jezreel and Abigail from Carmel. Abigail was Nabal’s widow. 6David was greatly troubled. His men were even talking about killing him by throwing stones at him. All of them were very bitter because their sons and daughters had been taken away. But David was made strong by the Lord his God.
7Then David spoke to Abiathar the priest, the son of Ahimelek. He said, “Bring me the linen apron.” Abiathar brought it to him. 8David asked the Lord for advice. He said, “Should I chase after the men who attacked Ziklag? If I do, will I catch up with them?”
“Chase after them,” the Lord answered. “You will certainly catch up with them. You will succeed in saving those who were captured.”
9David and his 600 men came to the Besor Valley. Some of them stayed behind there. 10That’s because 200 of them were too tired to go across the valley. But David and the other 400 continued the chase.
11David’s men found an Egyptian in a field. They brought him to David. They gave him water to drink and food to eat. 12They gave him part of a cake of pressed figs. They also gave him two raisin cakes. After he ate them, he felt as good as new. That’s because he hadn’t eaten any food for three days and three nights. He hadn’t drunk any water during that time either.
13David asked him, “Who do you belong to? Where do you come from?”
The man said, “I’m from Egypt. I’m the slave of an Amalekite. My master deserted me when I became ill three days ago. 14We attacked the people in the Negev Desert of the Kerethites. We attacked the territory that belongs to Judah. We attacked the people in the Negev Desert of Caleb. And we burned Ziklag.”
15David asked him, “Can you lead me down to the men who attacked Ziklag?”
He answered, “Make a promise to me in the name of God. Promise that you won’t kill me. Promise that you won’t hand me over to my master. Then I’ll take you down to them.”
16He led David down to where the men were. They were scattered all over the countryside. They were eating and drinking and dancing wildly. That’s because they had taken a large amount of goods from those they had attacked. They had taken it from the land of the Philistines and from the people of Judah. 17David fought against them from sunset until the evening of the next day. None of them escaped except 400 young men. They rode off on camels and got away. 18David got everything back that the Amalekites had taken. That included his two wives. 19Nothing was missing. Not one young person or old person or boy or girl was missing. None of the goods or anything else the Amalekites had taken was missing. David brought everything back. 20He brought back all the flocks and herds. His men drove them on ahead of the other livestock. They said, “Here’s what David has captured.”
21Then David came to the 200 men who had been too tired to follow him. They had been left behind in the Besor Valley. They came out to welcome David and the men with him. As David and his men approached, he asked them how they were. 22But some of the men who had gone out with David were evil. They wanted to stir up trouble. They said, “The 200 men didn’t go out into battle with us. So we won’t share with them the goods we brought back. But each man can take his wife and children and go home.”
23David replied, “No, my friends. You must not hold back their share of what the Lord has given us. He has kept us safe. He has handed over to us the men who attacked us. 24So no one will pay any attention to what you are saying. Each man who stayed with the supplies will receive the same share as each man who went down to the battle. Everyone’s share will be the same.” 25David made that a law and a rule for Israel. It has been followed from that day until now.
26David reached Ziklag. He sent some of the goods to the elders of Judah. They were his friends. He said, “Here’s a gift for you. It’s part of the things we took from the Lord’s enemies.”
27David sent some goods to the elders in Bethel, Ramoth Negev and Jattir. 28He sent some to the elders in Aroer, Siphmoth, Eshtemoa 29and Rakal. He sent some to the elders in the towns of the Jerahmeelites and Kenites. 30He sent some to the elders in Hormah, Bor Ashan, Athak 31and Hebron. He also sent some to the elders in all the other places where he and his men had wandered around.
David îi învinge pe amalekiți
1Când David și oamenii săi au sosit a treia zi la Țiklag, amalekiții invadaseră Neghevul1 Vezi nota de la 27:10. și Țiklagul. Ei atacaseră Țiklagul și îi dăduseră foc. 2Au luat captive femeile și pe toți aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N‑au omorât pe nimeni, ci doar i‑au luat cu ei și au plecat. 3Când David și oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit‑o arsă, iar pe soțiile, pe fiii și pe fiicele lor – luați captivi. 4David și oamenii care erau cu el au plâns până ce n‑au mai avut putere să plângă. 5Au fost luate captive și cele două soții ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail, fosta soție a lui Nabal, din Carmel. 6David era într‑o mare strâmtorare, deoarece poporul vorbea să‑l omoare cu pietre. Căci tot poporul avea sufletul amărât, fiecare pentru fiii și fiicele lui. Însă David s‑a întărit în Domnul, Dumnezeul lui.
7David i‑a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek:
– Adu‑mi, te rog, efodul!
Abiatar a adus efodul la David.
8David L‑a întrebat pe Domnul, zicând:
– Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?
El i‑a răspuns:
– Urmărește‑o, căci sigur o vei ajunge și sigur vei salva totul.
9David a plecat cu cei șase sute de bărbați care erau cu el. Ei au ajuns la uedul9-10, 21 Vezi nota de la 17:40. Besor, unde s‑au oprit cei ce rămâneau în urmă. 10David a continuat să‑i urmărească cu patru sute de bărbați. Dar două sute de bărbați, care erau prea obosiți să traverseze uedul Besor, s‑au oprit. 11Au găsit un egiptean pe câmp și l‑au adus la David. I‑au dat pâine și el a mâncat; apoi i‑au dat apă. 12I‑au dat o bucată dintr‑o turtă de smochine și două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i‑au revenit puterile căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți.
13David l‑a întrebat:
– Al cui ești și de unde vii?
Tânărul a răspuns:
– Sunt egiptean și sunt robul unui amalekit. Stăpânul meu m‑a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m‑am îmbolnăvit. 14Am invadat Neghevul14 Vezi nota de la 27:10. cheretiților, pe cel al lui Iuda și Neghevul lui Caleb și am dat foc Țiklagului.
15Atunci David l‑a întrebat:
– Poți să mă duci până la această ceată?
El a răspuns:
– Jură‑mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu, și atunci te voi duce la ceata aceasta.
16L‑a dus acolo și iată că aceștia erau răspândiți pe toată fața pământului, mâncând, bând și chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. 17David i‑a atacat din amurg până în seara zilei următoare. N‑a scăpat niciun bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit. 18David a salvat tot ceea ce luaseră amalekiții și le‑a eliberat și pe cele două soții ale lui. 19Nu le lipsea nimic, nici tânăr, nici bătrân, nici fii, nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul. 20David a luat toate oile și vitele. Oamenii lui mergeau în fruntea acestei turme și spuneau: „Aceasta este prada lui David.“ 21David a ajuns la cei două sute de bărbați care fuseseră prea obosiți pentru a‑l urma și care fuseseră lăsați la uedul Besor. Aceștia au ieșit în întâmpinarea lui David și a poporului care era cu el. David s‑a apropiat de ei și i‑a salutat.
22Toți oamenii răi și de nimic dintre cei care merseseră cu David au zis:
– Pentru că n‑au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat‑o. Fiecare însă poate să‑și ia soția și copiii și să plece.
23Dar David le‑a zis:
– Să nu faceți așa, fraților, cu ceea ce ne‑a dat Domnul, căci El ne‑a păzit și a dat în mâinile noastre ceata de jefuitori care venise împotriva noastră. 24Oricum, cine are să vă asculte în privința aceasta? Aceeași parte o vor avea și cei care au coborât la luptă și cei care au rămas la bagaje. Toți vor împărți la fel. 25Așa a fost începând din ziua aceea. David a făcut din aceasta o hotărâre și o lege în Israel până în ziua aceasta.
26David a sosit la Țiklag și a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenii săi, zicând: „Iată pentru voi o binecuvântare din prada luată de la dușmanii Domnului.“
27A trimis apoi și celor din Betel, celor din Ramot-Negev, celor din Iatir, 28celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eștemoa, 29celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților și celor din cetățile cheniților, 30celor din Horma, celor din Bor‑Așan și celor din Atac, 31celor din Hebron și celor din toate locurile pe care le‑a cutreierat David și oamenii săi.
