David and Goliath
1The Philistines gathered their army together for war. They came to Sokoh in Judah. They set up camp at Ephes Dammim. It was between Sokoh and Azekah. 2Saul and the army of Israel gathered together. They camped in the Valley of Elah. They lined up their men to fight against the Philistines. 3The Philistine army was camped on one hill. Israel’s army was on another. The valley was between them.
4A mighty hero named Goliath came out of the Philistine camp. He was from Gath. He was more than nine feet tall. 5He had a bronze helmet on his head. He wore bronze armor that weighed 125 pounds. 6On his legs he wore bronze guards. He carried a bronze javelin on his back. 7His spear was as big as a weaver’s rod. Its iron point weighed 15 pounds. The man who carried his shield walked along in front of him.
8Goliath stood there and shouted to the soldiers of Israel. He said, “Why do you come out and line up for battle? I’m a Philistine. You are servants of Saul. Choose one of your men. Have him come down and face me. 9If he’s able to fight and kill me, we’ll become your slaves. But if I win and kill him, you will become our slaves and serve us.” 10Goliath continued, “This day I dare the soldiers of Israel to send a man down to fight against me.” 11Saul and the whole army of Israel heard what the Philistine said. They were terrified.
12David was the son of an Ephrathite whose name was Jesse. Jesse was from Bethlehem in Judah and had eight sons. When Saul was king, Jesse was already very old. 13Jesse’s three oldest sons had followed Saul into battle. The oldest son was Eliab. The second was Abinadab. The third was Shammah. 14David was the youngest. The three oldest sons followed Saul. 15But David went back and forth from Saul’s camp to Bethlehem. He went to Bethlehem to take care of his father’s sheep.
16Every morning and evening Goliath came forward and stood there. He did it for 40 days.
17Jesse said to his son David, “Get at least half a bushel of grain that has been cooked. Also get ten loaves of bread. Take all of it to your brothers. Hurry to their camp. 18Take along these ten chunks of cheese to the commander of their military group. Find out how your brothers are doing. Bring me back some word about them. 19They are with Saul and all the men of Israel. They are in the Valley of Elah. They are fighting against the Philistines.”
20Early in the morning David left his father’s flock in the care of a shepherd. David loaded up the food and started out, just as Jesse had directed. David reached the camp as the army was going out to its battle positions. The soldiers were shouting the war cry. 21The Israelites and the Philistines were lining up their armies for battle. The armies were facing each other. 22David left what he had brought with the man who took care of the supplies. He ran to the battle lines and asked his brothers how they were. 23As David was talking with them, Goliath stepped forward from his line. Goliath was a mighty Philistine hero from Gath. He again dared someone to fight him, and David heard it. 24Whenever Israel’s army saw Goliath, all of them ran away from him. That’s because they were so afraid.
25The Israelites had been saying, “Just look at how this man keeps daring Israel to fight him! The king will make the man who kills Goliath very wealthy. The king will also give his own daughter to be that man’s wife. The king won’t require anyone in the man’s family to pay any taxes in Israel.”
26David spoke to the men standing near him. He asked them, “What will be done for the man who kills this Philistine? Goliath is bringing shame on Israel. What will be done for the one who removes it? This Philistine isn’t even circumcised. He dares the armies of the living God to fight him. Who does he think he is?”
27The men told David what Israel’s soldiers had been saying. The men told him what would be done for the man who killed Goliath.
28David’s oldest brother Eliab heard him speaking with the men. So Eliab became very angry with him. Eliab asked David, “Why have you come down here? Who is taking care of those few sheep in the desert for you? I know how proud you are. I know how evil your heart is. The only reason you came down here was to watch the battle.”
29“What have I done now?” said David. “Can’t I even speak?” 30Then he turned away to speak to some other men. He asked them the same question he had asked before. And they gave him the same answer. 31Someone heard what David said and reported it to Saul. So Saul sent for David.
32David said to Saul, “Don’t let anyone lose hope because of that Philistine. I’ll go out and fight him.”
33Saul replied, “You aren’t able to go out there and fight that Philistine. You are too young. He’s been a warrior ever since he was a boy.”
34But David said to Saul, “I’ve been taking care of my father’s sheep. Sometimes a lion or a bear would come and carry off a sheep from the flock. 35Then I would go after it and hit it. I would save the sheep it was carrying in its mouth. If it turned around to attack me, I would grab its hair. I would strike it down and kill it. 36In fact, I’ve killed both a lion and a bear. I’ll do the same thing to this Philistine. He isn’t even circumcised. He has dared the armies of the living God to fight him. 37The Lord saved me from the paw of the lion. He saved me from the paw of the bear. And he’ll save me from the powerful hand of this Philistine too.”
Saul said to David, “Go. And may the Lord be with you.”
38Then Saul dressed David in his own military clothes. He put a coat of armor on him. He put a bronze helmet on his head. 39David put on Saul’s sword over his clothes. He walked around for a while in all that armor because he wasn’t used to it.
“I can’t go out there in all this armor,” he said to Saul. “I’m not used to it.” So he took it off. 40Then David picked up his wooden staff. He went down to a stream and chose five smooth stones. He put them in the pocket of his shepherd’s bag. Then he took his sling in his hand and approached Goliath.
41At that same time, the Philistine kept coming closer to David. The man carrying Goliath’s shield walked along in front of him. 42Goliath looked David over. He saw how young he was. He also saw how healthy and handsome he was. And he hated him. 43He said to David, “Why are you coming at me with sticks? Do you think I’m only a dog?” The Philistine cursed David in the name of his gods. 44“Come over here,” he said. “I’ll feed your body to the birds and wild animals!”
45David said to Goliath, “You are coming to fight against me with a sword, a spear and a javelin. But I’m coming against you in the name of the Lord who rules over all. He is the God of the armies of Israel. He’s the one you have dared to fight against. 46This day the Lord will give me the victory over you. I’ll strike you down. I’ll cut your head off. This day I’ll feed the bodies of the Philistine army to the birds and wild animals. Then the whole world will know there is a God in Israel. 47The Lord doesn’t rescue people by using a sword or a spear. And everyone here will know it. The battle belongs to the Lord. He will hand all of you over to us.”
48As the Philistine moved closer to attack him, David ran quickly to the battle line to meet him. 49He reached into his bag. He took out a stone. He put it in his sling. He slung it at Goliath. The stone hit him on the forehead and sank into it. He fell to the ground on his face.
50So David won the fight against Goliath with a sling and a stone. He struck down the Philistine and killed him. He did it without even using a sword.
51David ran and stood over him. He picked up Goliath’s sword and cut off his head with it.
The Philistines saw that their hero was dead. So they turned around and ran away. 52Then the men of Israel and Judah shouted and rushed forward. They chased the Philistines to the entrance of Gath. They chased them to the gates of Ekron. Bodies of dead Philistines were scattered all along the road to Gath and Ekron. That’s the road that leads to Shaaraim. 53Israel’s army returned from chasing the Philistines. They had taken everything from the Philistine camp.
54David picked up Goliath’s head. He brought it to Jerusalem. He put Goliath’s weapons in his own tent.
55Saul had been watching David as he went out to meet the Philistine. He spoke to Abner, the commander of the army. Saul said to him, “Abner, whose son is that young man?”
Abner replied, “Your Majesty, I don’t know. And that’s just as sure as you are alive.”
56The king said, “Find out whose son that young man is.”
57After David killed Goliath, he returned to the camp. Then Abner brought him to Saul. David was still carrying Goliath’s head.
58“Young man, whose son are you?” Saul asked him.
David said, “I’m the son of Jesse from Bethlehem.”
David și Goliat
1Filistenii și‑au strâns trupele pentru război. Ei s‑au strâns la Soco, care aparține de Iuda, și și‑au așezat tabăra între Soco și Azeka, la Efes-Damim. 2Saul împreună cu bărbații lui Israel s‑au strâns și și‑au așezat tabăra în valea Ela. Ei s‑au așezat în linie de bătaie ca să‑i înfrunte pe filisteni. 3Filistenii stăteau pe un deal, deoparte, iar Israel stătea pe un alt deal, de cealaltă parte, între ei aflându‑se o vale.
4Din tabăra filistenilor a ieșit un viteaz al cărui nume era Goliat. Era din Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă4 Aproximativ 3 m.. 5Pe cap avea un coif de bronz și era îmbrăcat cu o platoșă din zale de bronz în greutate de cinci mii de șecheli.5 Aproximativ 60 kg. 6Niște apărători din bronz îi acopereau picioarele, iar pe spate îi atârna o lance. 7Lemnul suliței lui era ca sulul unui țesător, iar vârful ei era de șase sute de șecheli de fier.7 Aproximativ 7 kg. Cel ce‑i ducea scutul mergea înaintea lui.
8Goliat s‑a oprit și a strigat trupelor lui Israel așezate în linie de bătaie: „De ce ați ieșit și v‑ați aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu filistean, și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți‑vă un bărbat care să coboare la mine. 9Dacă va fi în stare să lupte cu mine și să mă ucidă, atunci noi vom deveni robii voștri. Dacă însă eu îl voi învinge și‑l voi ucide, atunci voi veți deveni robii noștri și ne veți sluji.“ 10Apoi filisteanul a zis: „Batjocoresc în ziua aceasta trupele lui Israel! Dați‑mi un bărbat ca să ne luptăm împreună!“ 11Când Saul și tot Israelul au auzit acele cuvinte rostite de filistean s‑au înspăimântat și s‑au temut foarte tare.
12David era fiul acelui efratit pe nume Ișai, din Betleemul lui Iuda. El avea opt fii, iar în zilele lui Saul, era bătrân, înaintat în vârstă. 13Cei trei fii mai mari ai lui Ișai plecaseră și îl urmaseră pe Saul la război. Numele celor trei fii ai săi care plecaseră la război erau: Eliab, întâiul născut; al doilea era Abinadab; iar al treilea era Șama. 14David era cel mai tânăr. Cei trei fii mai mari îl urmaseră pe Saul. 15David însă pleca și se întorcea de la Saul pentru a paște turma tatălui său, la Betleem.
16Timp de patruzeci de zile, filisteanul s‑a apropiat dimineața și seara și a stat în poziție de luptă. 17Ișai i‑a zis fiului său David: „Ia, te rog, pentru frații tăi, efa17 O efă măsura aproximativ 22 l. aceasta de grâne prăjite și aceste zece pâini și du‑le repede în tabără. 18Ia și aceste zece bucăți de brânză și du‑le căpeteniei peste mia lor. Vezi cum le merge fraților tăi și adu‑mi vești18 Sau: un semn, o garanție. de la ei. 19Ei se află împreună cu Saul și cu ceilalți bărbați ai lui Israel în valea Ela, unde se luptă cu filistenii.“
20David s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a lăsat turma în grija unui paznic, a luat cu el tot ce i‑a poruncit Ișai și a plecat. Când a ajuns în tabără, armata se alinia în poziție de luptă, scoțând strigăte de război. 21Israel și filistenii s‑au aliniat în poziții de luptă, față în față. 22David și‑a lăsat lucrurile în grija celui ce păzea bagajele și a fugit la pozițiile de luptă. Cum a ajuns, și‑a întrebat frații de sănătate. 23Pe când vorbea cu ei, iată că viteazul pe nume Goliat, filisteanul din Gat, a ieșit din rândurile filistenilor. El a rostit aceleași cuvinte ca mai înainte, iar David le‑a auzit. 24Când l‑au văzut pe acel bărbat, toți bărbații lui Israel au fugit dinaintea lui, fiindu‑le foarte teamă.
25Bărbații lui Israel au zis:
– L‑ați văzut pe acel bărbat înaintând? A înaintat ca să batjocorească pe Israel. Pe cel care‑l va omorî, regele îl va răsplăti cu mari bogății, îi va da pe fiica sa de soție și‑i va scuti familia tatălui său de dări în Israel.
26David i‑a întrebat pe bărbații care stăteau lângă el:
– Ce i se va face celui care‑l va ucide pe acest filistean și va ridica astfel disprețul de peste Israel? Cine este acest filistean, acest necircumcis, ca să batjocorească oștirile Dumnezeului cel Viu?
27Poporul i‑a spus despre acea promisiune, zicând:
– Așa i se va face celui care‑l va omorî.
28Eliab, fratele lui cel mai mare, l‑a auzit vorbind cu bărbații, s‑a aprins de mânie împotriva lui David și i‑a zis:
– De ce ai venit și cu cine ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc eu îngâmfarea și răutatea inimii. Ai venit să vezi lupta.
29David a zis:
– Cu ce am greșit acum? Nu pot nici măcar să vorbesc?
30După aceea, s‑a întors de la el spre un altul și l‑a întrebat același lucru. Poporul i‑a dat același răspuns ca mai înainte. 31Cuvintele rostite de David au fost auzite și istorisite lui Saul, care a trimis după el.
32David i‑a zis lui Saul:
– Niciun om să nu se descurajeze în inima lui din cauza acestuia. Robul tău va merge și se va lupta cu acest filistean.
33Saul însă i‑a zis lui David:
– Nu poți să mergi împotriva acestui filistean ca să te lupți cu el, fiindcă tu ești doar un tinerel, pe când el este un războinic încă din tinerețea lui.
34Dar David i‑a zis lui Saul:
– Robul tău era păstor la turmele tatălui său. Când venea un leu sau un urs și lua o oaie din turmă, 35mă duceam după el, îl loveam și scăpam oaia din gura lui. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de coamă și‑l loveam până îl omoram. 36Robul tău a omorât și leul și ursul, iar cu filisteanul acesta, cu acest necircumcis, va fi ca și cu unul dintre ei, pentru că a batjocorit oștirile Dumnezeului cel Viu.
37David a zis:
– Domnul, Care m‑a scăpat din laba leului și a ursului, mă va scăpa și din mâna acestui filistean.
Atunci Saul i‑a zis lui David:
– Du‑te și Domnul să fie cu tine.
38Saul l‑a îmbrăcat pe David cu armura sa: i‑a pus un coif de bronz pe cap și l‑a îmbrăcat cu o platoșă din zale. 39David a legat sabia lui Saul peste armură și a încercat să meargă, deoarece nu era obișnuit cu ele. S‑a dezbrăcat însă de ele, zicându‑i lui Saul:
– Nu pot să merg cu ele, căci nu sunt obișnuit.
40După aceea și‑a luat toiagul în mână, a ales cinci pietre netede din ued40 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar., pe care le‑a pus în buzunarul traistei sale de păstor, și‑a luat praștia și s‑a îndreptat înspre filistean. 41Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel ce‑i ducea scutul era înaintea lui. 42Filisteanul s‑a uitat și când l‑a văzut pe David, l‑a disprețuit, căci acesta nu era decât un tinerel roșcovan și cu înfățișare frumoasă.
43El i‑a zis lui David:
– Sunt eu un câine de vii la mine cu toiege?
Apoi l‑a blestemat pe David în numele dumnezeilor săi.
44Filisteanul i‑a zis lui David:
– Vino la mine și voi da trupul tău păsărilor cerului și fiarelor câmpului.
45David i‑a zis filisteanului:
– Tu vii la mine cu sabie, suliță și lance, dar eu vin la tine în Numele Domnului Oștirilor, Dumnezeul oștirilor lui Israel, pe Care tu L‑ai batjocorit. 46În ziua aceasta Domnul te va da în mâna mea, te voi lovi și‑ți voi tăia capul. Astăzi voi da păsărilor cerului și vietăților pământului cadavrele oștirii filistenilor și tot pământul va ști că Israel are un Dumnezeu. 47Și toți cei care sunt adunați aici vor ști că nu prin sabie și prin suliță dă Domnul izbăvire. Căci lupta este a Domnului, iar El vă va da în mâinile noastre.
48De îndată ce filisteanul a început să se apropie de David, acesta a alergat repede înspre liniile de luptă ca să‑l înfrunte. 49David și‑a băgat mâna în traistă49 Posibil un fel de palașcă. de unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praștiei și l‑a lovit pe filistean în frunte. Piatra a pătruns în fruntea lui, iar el a căzut cu fața la pământ. 50Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul. El l‑a lovit pe filistean și l‑a ucis. David n‑a avut nici măcar o sabie în mână. 51Apoi David a alergat și s‑a oprit lângă filistean. I‑a luat sabia, a scos‑o din teaca ei și i‑a tăiat capul cu ea. Când au văzut că viteazul lor era mort, filistenii au luat‑o la fugă. 52Atunci bărbații lui Israel și cei ai lui Iuda s‑au ridicat, au scos un strigăt de război și i‑au urmărit pe filisteni până la intrarea într‑o vale și până la porțile Ekronului. Filistenii, răniți de moarte, au căzut pe drumul Șaarayimului52 Sau: drumul porților / spre porți. până la Gat și la Ekron. 53Când s‑au întors de la urmărirea filistenilor, fiii lui Israel le‑au prădat tabăra. 54David a luat capul filisteanului și l‑a adus la Ierusalim, iar armele filisteanului le‑a dus la el în cort.
55Când l‑a văzut Saul pe David ieșind împotriva filisteanului, l‑a întrebat pe Abner, conducătorul oștirii:
– Abner, al cui fiu este acest tânăr?
Abner i‑a răspuns:
– Viu este sufletul tău, rege, că nu știu.
56Atunci regele i‑a zis:
– Află al cui fiu este acest tânăr.
57Îndată ce David s‑a întors de la uciderea filisteanului, Abner l‑a luat și l‑a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului.
58Saul i‑a zis:
– Al cui fiu ești, tinere?
David i‑a răspuns:
– Sunt fiul robului tău Ișai din Betleem.
