Solomon’s Wives
1King Solomon loved many women besides Pharaoh’s daughter. They were from other lands. They were Moabites, Ammonites, Edomites, Sidonians and Hittites. 2The Lord had warned Israel about women from other nations. He had said, “You must not marry them. If you do, you can be sure they will turn your hearts toward their gods.” But Solomon continued to love them anyway. He wouldn’t give them up. 3He had 700 wives who came from royal families. And he had 300 concubines. His wives led him astray. 4As Solomon grew older, his wives turned his heart toward other gods. He didn’t follow the Lord his God with all his heart. So he wasn’t like his father David. 5Solomon worshiped Ashtoreth. Ashtoreth was the female god of the Sidonians. He also worshiped Molek. Molek was the god of the Ammonites. The Lord hated that god. 6Solomon did what was evil in the sight of the Lord. He didn’t completely obey the Lord. He didn’t do what his father David had done.
7There is a hill east of Jerusalem. Solomon built a high place for worshiping Chemosh there. He built a high place for worshiping Molek there too. Chemosh was the god of Moab. Molek was the god of Ammon. The Lord hated both of those gods. 8Solomon also built high places so that all his wives from other nations could worship their gods. Those women burned incense and offered sacrifices to their gods.
9The Lord became angry with Solomon. That’s because his heart had turned away from the Lord, the God of Israel. He had appeared to Solomon twice. 10He had commanded Solomon not to worship other gods. But Solomon didn’t obey the Lord. 11So the Lord said to Solomon, “You have chosen not to keep my covenant. You have decided not to obey my rules. I commanded you to do what I told you. But you did not do it. So you can be absolutely sure I will tear the kingdom away from you. I will give it to one of your officials. 12But I will not do that while you are still living. Because of your father David I will wait. I will tear the kingdom out of your son’s hand. 13But I will not tear the whole kingdom away from him. I will give him one of the tribes because of my servant David. I will also do it because of Jerusalem. That is the city I have chosen.”
Solomon’s Enemies
14Then the Lord brought an enemy against Solomon. The enemy’s name was Hadad. He was from Edom. In fact, he belonged to the royal family of Edom. 15David had fought against Edom. Joab had been the commander of the army. He had gone up to bury the dead bodies of the Israelites who had been killed in battle. At that time he had struck down all the men in Edom. 16In fact, Joab and all the men of Israel stayed there for six months. During that time they destroyed all the men in Edom. 17But when Hadad was only a boy, he ran away to Egypt. Some officials from Edom went with him. They had served Hadad’s father. 18They started out from Midian and went to Paran. They took some people from Paran with them. Then they went to Egypt. They went to Pharaoh, the king of Egypt. He gave Hadad a house and some land. He also supplied him with food.
19Pharaoh was very pleased with Hadad. Pharaoh’s wife was Queen Tahpenes. He gave Hadad her sister to be his wife. 20The sister of Tahpenes had a son by Hadad. The baby was named Genubath. Tahpenes brought him up in the royal palace. Genubath lived there with Pharaoh’s own children.
21Hadad heard that David had joined the members of his family who had already died. He also heard that Joab, the commander of the army, was dead. Hadad heard those things while he was in Egypt. He said to Pharaoh, “Let me go. I want to return to my own country.”
22“Why do you want to go back to your own country?” Pharaoh asked. “Don’t you have everything you need right here?”
“Yes,” Hadad replied. “But I want you to let me go anyway!”
23God brought another enemy against Solomon. The enemy’s name was Rezon. He was the son of Eliada. Rezon had run away from his master Hadadezer, the king of Zobah. 24David had destroyed Zobah’s army. Then Rezon gathered together some men to follow him. He became their leader. They went to Damascus where they made their homes. They also took control of Damascus. 25Rezon was Israel’s enemy as long as Solomon was living. Rezon added to the trouble Hadad had caused. So Rezon ruled in Aram. He was Israel’s enemy.
Jeroboam Refuses to Follow Solomon
26Jeroboam refused to follow King Solomon. He was one of Solomon’s officials. He was from Zeredah in the territory of Ephraim. His father was Nebat. His mother was a widow named Zeruah.
27Here is the story of how Jeroboam refused to follow the king. Solomon had filled in the low places near the palace. He had also repaired the wall of the city of his father David. 28Jeroboam was a very important young man. Solomon saw how well he did his work. So he put him in charge of all the workers in northern Israel.
29About that time Jeroboam was going out of Jerusalem. Ahijah the prophet met him on the road. Ahijah was from Shiloh. He was wearing a new coat. The two of them were all alone out in the country. 30Ahijah grabbed the new coat he had on. He tore it up into 12 pieces. 31Then he said to Jeroboam, “Take ten pieces for yourself. The Lord is the God of Israel. He says, ‘I am going to tear the kingdom out of Solomon’s hand. I will give you ten of its tribes. 32Solomon will have one of its tribes. I will let him keep it because of my servant David and because of Jerusalem. I have chosen that city out of all the cities in the tribes of Israel. 33I will do these things because the tribes have deserted me. They have worshiped Ashtoreth, the female god of the people of Sidon. They have worshiped Chemosh, the god of the people of Moab. And they have worshiped Molek, the god of the people of Ammon. They have not lived the way I wanted them to. They have not done what is right in my eyes. They have not obeyed my rules and laws as Solomon’s father David did.
34“ ‘But I will not take the whole kingdom out of Solomon’s hand. I have made him ruler all the days of his life. I have done it because of my servant David. I chose him, and he obeyed my commands and rules. 35I will take the kingdom out of his son’s hands. And I will give you ten of the tribes. 36I will give one of the tribes to David’s son. Then my servant David will always have a son on his throne in Jerusalem. The lamp of David’s kingdom will always burn brightly in my sight. Jerusalem is the city I chose for my Name. 37But I will make you king over Israel. You will rule over everything your heart desires. So you will be the king of Israel. 38Do everything I command you to do. Live the way I want you to. Do what is right in my eyes. Obey my rules and commands. That is what my servant David did. If you do those things, I will be with you. I will build you a kingdom. It will last as long as the one I built for David. I will give Israel to you. 39I will punish David’s family because of what Solomon has done. But I will not punish them forever.’ ”
40Solomon tried to kill Jeroboam. But Jeroboam ran away to Egypt. He went to Shishak, the king of Egypt. He stayed there until Solomon died.
Solomon Dies
41The other events of Solomon’s rule are written down. Everything he did and the wisdom he showed are written down. They are written in the official records of Solomon. 42Solomon ruled in Jerusalem over the whole nation of Israel for 40 years. 43Then he joined the members of his family who had already died. He was buried in the city of his father David. Solomon’s son Rehoboam became the next king after him.
1Regele Solomon însă a iubit multe femei străine: pe fiica lui Faraon, moabite, amonite, edomite, sidoniene și hitite, 2dintre neamurile despre care Domnul le spusese fiilor lui Israel: „Să nu intrați la ele, iar ele să nu intre la voi. Sigur vă vor înclina inima înspre dumnezeii lor!“ Solomon s‑a alipit de ele, iubindu‑le. 3El avea ca soții șapte sute de prințese și trei sute de țiitoare; iar soțiile sale i‑au pervertit inima. 4Când Solomon a îmbătrânit, soțiile sale i‑au întors inima înspre alți dumnezei, astfel că inima lui nu a mai fost în întregime a Domnului, Dumnezeul său, așa cum fusese inima tatălui său, David. 5El i‑a slujit lui Aștoret5, 33 Gr.: Astarte, zeița războiului și a fertilității la fenicieni. Era considerată soția lui Baal., zeița sidonienilor, și lui Milkom, spurcăciunea amoniților. 6Și Solomon a făcut ce este rău în ochii Domnului și nu L‑a urmat întru totul pe Domnul ca David, tatăl său.
7Pe muntele din fața Ierusalimului, el a zidit o înălțime pentru Chemoș, spurcăciunea moabiților, și pentru Moleh, spurcăciunea fiilor lui Amon. 8Așa a făcut pentru toate soțiile sale străine care ardeau tămâie și aduceau jertfe dumnezeilor lor.
9Domnul S‑a mâniat pe Solomon pentru că‑și îndepărtase inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care i Se arătase de două ori. 10El îi poruncise să nu slujească altor dumnezei. Dar el nu a păzit ce‑i poruncise Domnul. 11Și Domnul i‑a spus lui Solomon: „Pentru că ai făcut acest lucru și nu ai păzit legământul Meu și hotărârile Mele, pe care ți le‑am dat, voi smulge regatul de la tine și îl voi da slujitorului tău. 12Însă nu voi face acest lucru în timpul vieții tale, datorită lui David, tatăl tău, ci îl voi smulge din mâna fiului tău. 13Totuși, nu voi smulge întregul regat de la el, ci îi voi lăsa fiului tău o seminție, datorită robului Meu David și datorită Ierusalimului pe care l‑am ales.“
Ultimii ani ai domniei lui Solomon: dușmanii lui Solomon
14Apoi Domnul a ridicat un dușman împotriva lui Solomon, pe edomitul Hadad, din sămânța regală a Edomului. 15Pe vremea când David se lupta cu Edomul, Ioab, conducătorul oștirii, suindu‑se să‑i îngroape pe cei morți, a ucis orice bărbat din Edom. 16Ioab și tot Israelul rămăseseră acolo timp de șase luni, până au ucis orice bărbat din Edom, 17însă Hadad, care atunci era doar un băiețel, fugise în Egipt împreună cu câțiva edomiți dintre slujitorii tatălui său. 18Ei au plecat din Midian și s‑au dus în Paran. Din Paran au luat cu ei niște bărbați și s‑au dus în Egipt, la Faraon, regele Egiptului, care i‑a dat lui Hadad o casă și niște pământ și s‑a îngrijit de hrana lui.
19Hadad a găsit o așa mare bunăvoință înaintea19 Lit.: în ochii. lui Faraon, încât acesta i‑a dat‑o de soție pe sora soției sale, regina Tahpenes. 20Sora reginei Tahpenes i‑a născut un fiu cu numele Ghenubat, pe care Tahpenes l‑a crescut la curtea lui Faraon. Ghenubat a locuit împreună cu fiii lui Faraon în palatul acestuia.
21În timp ce era în Egipt, Hadad a aflat că David a adormit alături de părinții săi și că și Ioab, conducătorul oștirii, era mort.
Atunci Hadad i‑a zis lui Faraon:
– Dă‑mi voie să mă întorc în țara mea!
22Faraon l‑a întrebat:
– Ce‑ți lipsește la mine de vrei să te întorci în țara ta?
El a răspuns:
– Nimic, dar lasă‑mă să plec!
23Dumnezeu a ridicat un alt dușman împotriva lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la stăpânul său, Hadad-Ezer, regele din Țoba. 24El a adunat în jurul său niște bărbați și a devenit căpetenia unei bande de prădători, atunci când David i‑a ucis pe cei din Țoba. Ei s‑au dus la Damasc și s‑au stabilit în el. Astfel, ei au domnit în Damasc. 25Rezon a fost un dușman al lui Israel în toate zilele lui Solomon, adăugând la răul pe care Hadad i l‑a făcut lui Solomon. El domnea peste Aram și l‑a urât pe Israel.
26Apoi, slujitorul lui Solomon, Ieroboam, fiul lui Nebat, un efraimit din Țereda, a cărui mamă era Țerua, a ridicat mâna împotriva regelui. 27Iată cu ce prilej a ridicat el mâna împotriva regelui: Solomon zidea Milo27 Vezi nota de la 9:15. și astupa spărturile cetății tatălui său, David. 28Ieroboam era un om destoinic, iar când Solomon a văzut cum își îndeplinește acest tânăr slujba, l‑a pus responsabil peste toți oamenii de corvoadă din Casa lui Iosif.
29Pe atunci, Ieroboam a ieșit din Ierusalim și s‑a întâlnit pe drum cu profetul Ahia din Șilo, care era îmbrăcat cu o manta nouă. Cei doi erau singuri pe câmp. 30Atunci profetul Ahia a luat mantaua de pe el, a rupt‑o în douăsprezece bucăți 31și i‑a zis lui Ieroboam: „Ia‑ți zece bucăți, căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Voi rupe regatul din mâna lui Solomon și‑ți voi da ție zece seminții. 32Dar lui îi va rămâne o seminție datorită robului Meu David și datorită cetății Ierusalim, pe care am ales‑o dintre toate semințiile lui Israel. 33Voi face aceasta pentru că M‑au părăsit, și s‑au închinat la Aștoret, zeița sidonienilor, lui Chemoș, zeul moabiților, și lui Milkom, zeul fiilor lui Amon, și pentru că n‑au umblat pe căile Mele, ca să facă ceea ce este drept în ochii Mei și să păzească legile și hotărârile Mele, ca David, tatăl lui Solomon.
34Însă nu voi lua întregul regat din mâna lui Solomon, căci l‑am pus domnitor pentru toate zilele vieții lui, datorită robului Meu David, pe care l‑am ales și care a păzit poruncile și hotărârile Mele. 35Voi lua regatul din mâna fiului său și‑ți voi da ție zece seminții. 36Însă îi voi da o seminție fiului său, pentru ca robul Meu David să aibă întotdeauna o lumină înaintea Mea, la Ierusalim, cetatea pe care am ales‑o pentru a‑Mi pune Numele acolo. 37Iar pe tine te voi lua și vei domni peste tot ce‑ți va dori sufletul. Vei fi rege peste Israel! 38Dacă vei asculta de tot ceea ce‑ți voi porunci, dacă vei umbla pe căile Mele și vei face ceea ce este drept în ochii Mei, păzind legile și hotărârile Mele, așa cum a făcut robul Meu David, atunci voi fi cu tine, îți voi zidi o Casă statornică, precum cea pe care i‑am zidit‑o lui David, și‑ți voi da ție pe Israel. 39Voi smeri prin aceasta sămânța lui David, dar nu pentru totdeauna.»“
40Solomon a încercat să‑l omoare pe Ieroboam, dar acesta s‑a ridicat și a fugit în Egipt, la regele Șișak, și a rămas acolo până când Solomon a murit.
Moartea lui Solomon
(2 Cron. 9:29-31)
41Celelalte fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el și înțelepciunea sa, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor lui Solomon“? 42Perioada în care Solomon a domnit în Ierusalim peste tot Israelul a fost de patruzeci de ani. 43Apoi Solomon a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în cetatea tatălui său, David. Și în locul lui a domnit fiul său Roboam.
