Gifts Are Brought for Building the Temple
1Then King David spoke to the whole community. He said, “God has chosen my son Solomon. But Solomon is young. He’s never done anything like this before. The task is huge. This grand and wonderful temple won’t be built for human beings. It will be built for the Lord God. 2With all my riches I’ve done everything I could for the temple of my God. I’ve provided gold for the gold work and silver for the silver work. I’ve provided bronze for the bronze work and iron for the iron work. I’ve given wood for the things that will be made out of wood. I’ve given onyx and turquoise for the settings. I’ve given stones of different colors and all kinds of fine stone and marble. I’ve provided everything in huge amounts. 3With all my heart I want the temple of my God to be built. So I’m giving my personal treasures of gold and silver for it. I’m adding them to everything else I’ve provided for the holy temple. 4I’m giving 110 tons of gold and 260 tons of pure silver. Cover the walls of the buildings with it. 5Use it for the gold work and the silver work. Use it for everything the skilled workers will do. How many of you are willing to set yourselves apart to the Lord today?”
6Many people were willing to give. They included the leaders of families and the officers of the tribes of Israel. They included the commanders of thousands of men and commanders of hundreds. They also included the officials who were in charge of the king’s work. 7All of them gave to the work on God’s temple. They gave more than 190 tons of gold and 380 tons of silver. They also gave 675 tons of bronze and 3,800 tons of iron. 8Anyone who had valuable jewels added them to the treasure for the Lord’s temple. Jehiel was in charge of the temple treasure. He was from the family line of Gershon. 9The people were happy when they saw what their leaders had been willing to give. The leaders had given freely. With their whole heart they had given everything to the Lord. King David was filled with joy.
David’s Prayer
10David praised the Lord in front of the whole community. He said,
“Lord, we give you praise.
You are the God of our father Israel.
We give you praise for ever and ever.
11Lord, you are great and powerful.
Glory, majesty and beauty belong to you.
Everything in heaven and on earth belongs to you.
Lord, the kingdom belongs to you.
You are honored as the one who rules over all.
12Wealth and honor come from you.
You are the ruler of all things.
In your hands are strength and power.
You can give honor and strength to everyone.
13Our God, we give you thanks.
We praise your glorious name.
14“But who am I? And who are my people? Without your help we wouldn’t be able to give this much. Everything comes from you. We’ve given back to you only what comes from you. 15We are outsiders and strangers in your sight. So were all of our people who lived long ago. Our days on this earth are like a shadow. We don’t have any hope. 16Lord our God, we’ve given more than enough. We’ve provided it to build you a temple where you will put your holy Name. But all of it comes from you. All of it belongs to you. 17My God, I know that you tested our hearts. And you are pleased when we are honest. I’ve given all these things just because I wanted to. When I did it, I was completely honest with you. Your people here have also been willing to give to you. And I’ve been happy to see this. 18Lord, you are the God of our fathers Abraham, Isaac and Israel. Keep these desires and thoughts in the hearts of your people forever. Keep their hearts faithful to you. 19Help my son Solomon serve you with all his heart. Then he will keep your commands and rules. He will do what you require. He’ll do everything to build the grand and wonderful temple I’ve provided for.”
20Then David said to the whole community, “Praise the Lord your God.” So all of them praised the Lord. He’s the God of their people who lived long ago. The whole community bowed low. They fell down flat with their faces toward the ground. They did it in front of the Lord and the king.
Solomon Becomes the Next King
21The next day they offered sacrifices to the Lord. They brought burnt offerings to him. They sacrificed 1,000 bulls, 1,000 rams and 1,000 male lambs. They also brought the required drink offerings. And they offered many other sacrifices for the whole community of Israel. 22They ate and drank with great joy that day. They did it in front of the Lord. Then they announced a second time that Solomon was king. He was the son of David. They anointed Solomon in front of the Lord. They anointed him to be ruler. They also anointed Zadok to be priest.
23So Solomon sat on the throne of the Lord. He ruled as king in place of his father David. Things went well with him. All the people of Israel obeyed him. 24All the officers and warriors promised to be completely faithful to King Solomon. So did all of King David’s sons.
25The Lord greatly honored Solomon in the sight of all the people. He gave him royal majesty. Solomon was given more glory than any king over Israel ever had before.
David Dies
26David was king over the whole nation of Israel. He was the son of Jesse. 27He ruled over Israel for 40 years. He ruled for seven years in Hebron and for 33 years in Jerusalem. 28He died when he was very old. He had enjoyed a long life. He had enjoyed wealth and honor. David’s son Solomon became the next king after him.
29The events of King David’s rule from beginning to end are written down. They are written in the records of Samuel, Nathan and Gad, the prophets. 30The records tell all about David’s rule and power. They tell about what happened concerning him and Israel and the kingdoms of all the other lands.
Daruri pentru construirea Casei Domnului
1Apoi regele David a zis întregii adunări:
„Solomon, fiul meu, singurul pe care l‑a ales Dumnezeu, este tânăr și plăpând, iar lucrarea este atât de mare, căci Templul1, 19 Termenul ebraic tradus aici cu Templu este birah, termen care de obicei desemna o clădire mare, impunătoare; tradus în alte contexte cu citadelă. nu este pentru un om, ci pentru Domnul Dumnezeu. 2Am pregătit din răsputeri pentru Casa lui Dumnezeu aur pentru ce este din aur, argint pentru ce este din argint, bronz pentru ce este din bronz, fier pentru ce este din fier, lemn pentru ce este din lemn, pietre de onix de fixat pe monturi, pietre de antimoniu2 Sensul termenului ebraic este nesigur., tot felul de pietre prețioase, pietre de diferite culori, precum și pietre de alabastru din belșug. 3De asemenea, în râvna mea pentru Casa lui Dumnezeu, pe lângă toate pregătirile pe care le‑am făcut pentru Sfântul Lăcaș, ofer pentru Casa Dumnezeului meu aurul și argintul pe care‑l am în posesie 4– trei mii de talanți4 Aproximativ 100 t. de aur, aur de Ofir, și șapte mii de talanți4 Aproximativ 210 t. de argint pur – pentru poleirea pereților clădirilor 5și pentru întreaga lucrare pe care o vor face meșteșugarii; ofer aur pentru lucrările din aur și argint pentru lucrările din argint. Așadar, cine își mai aduce contribuția, dedicându‑se astăzi Domnului?“
Răspunsul poporului la mesajul regelui
6Căpeteniile familiilor, căpeteniile semințiilor lui Israel, căpeteniile peste mii și peste sute și căpeteniile responsabile cu lucrarea regelui și‑au adus contribuția. 7Ei au dat pentru lucrarea de la Casa lui Dumnezeu: cinci mii de talanți7 Aproximativ 150 t. de aur și zece mii de darici7 Aproximativ 84 kg. de aur, zece mii de talanți7 Aproximativ 300 t. de argint, optsprezece mii de talanți7 Aproximativ 550 t. de bronz și o sută de mii de talanți7 Aproximativ 3000 t. de fier. 8Cine a avut pietre prețioase le‑a dăruit pentru vistieria Casei Domnului, de care avea grijă gherșonitul Iehiel. 9Poporul s‑a bucurat de darurile pe care le‑a făcut, căci le‑a dăruit Domnului din toată inima; de asemenea, și regele David s‑a bucurat nespus de mult.
Rugăciunea lui David
10David a binecuvântat pe Domnul înaintea ochilor întregii adunări, zicând:
„Binecuvântat să fii Tu, Doamne,
Dumnezeul părintelui nostru Israel,
pentru veci de veci!
11Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea,
măreția, supremația și maiestatea,
căci tot ce este în ceruri și pe pământ este al Tău!
A Ta, Doamne, este stăpânirea
și Tu Te înalți ca suveran peste toate!
12Bogăția și slava vin dinaintea Ta.
Tu stăpânești peste toate.
În mâna Ta este puterea și tăria;
mâna Ta poate să înalțe și să întărească pe oricine.
13Acum, Dumnezeul nostru,
noi Îți aducem mulțumiri și lăudăm mărețul Tău Nume.
14Căci ce sunt eu și ce este poporul meu, ca să putem fi în stare să‑Ți oferim aceste daruri? De la Tine le avem pe toate și ceea ce Ți‑am oferit a fost primit din mâna Ta. 15Înaintea Ta noi suntem doar niște străini și peregrini, la fel ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră, fără speranță. 16Doamne, Dumnezeul nostru, tot acest belșug pe care l‑am strâns ca să zidim o Casă Numelui Tău cel sfânt, vine din mâna Ta și totul Îți aparține Ție. 17Dumnezeul meu, știu că Tu cercetezi inima, iar curăția Îți este plăcută. Eu am dăruit toate acestea în curăție de inimă și am privit cu bucurie la poporul Tău, care se află aici, aducându‑Ți darurile lui. 18Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, părinții noștri, păstrează pe vecie această înclinație a gândurilor inimii poporului Tău și îndreaptă‑le inima spre Tine! 19Iar fiului meu Solomon, dă‑i o inimă dedicată în întregime, ca să păzească poruncile Tale, mărturiile Tale și hotărârile Tale, să le împlinească pe toate și să zidească Templul pentru care am făcut pregătiri.“
20Apoi David a zis întregii adunări: „Binecuvântați‑L pe Domnul, Dumnezeul vostru!“ Și toată adunarea a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul părinților lor. Ei s‑au închinat cu toții, plecându‑se înaintea Domnului și a regelui.
Solomon recunoscut drept rege
21În ziua următoare au adus jertfe Domnului și au oferit ca arderi‑de‑tot Domnului o mie de tauri, o mie de berbeci și o mie de miei, împreună cu jertfe de băutură și o mulțime de alte jertfe aduse pentru tot Israelul. 22În ziua aceea au mâncat și au băut în prezența Domnului cu mare bucurie, l‑au făcut rege a doua oară pe Solomon, fiul lui David, și l‑au uns drept conducător al Domnului22 Cu sensul de: din partea. Sau și l‑au uns înaintea Domnului drept conducător., iar pe Țadok l‑au uns ca preot. 23Solomon s‑a așezat pe tronul Domnului, ca să domnească în locul lui David, tatăl său. El a prosperat și toți cei din Israel au ascultat de el. 24Toate căpeteniile, vitejii și toți fiii regelui David, s‑au supus regelui Solomon. 25Domnul l‑a înălțat pe Solomon înaintea ochilor întregului Israel și i‑a făcut parte de o domnie mai strălucită decât a oricărui alt rege al lui Israel care a fost înainte de el.
Necrologul lui David
(1 Regi 2:10-12)
26David, fiul lui Ișai, a domnit peste tot Israelul. 27El a domnit peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit timp de șapte ani, iar la Ierusalim a domnit timp de treizeci și trei de ani. 28David a murit după o bătrânețe fericită, sătul de zile, de bogăție și de glorie. În locul lui a domnit fiul său Solomon.
29Faptele regelui David, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în „Cronicile văzătorului Samuel“, în „Cronicile profetului Natan“ și în „Cronicile văzătorului Gad“, 30împreună cu toată domnia și puterea lui și cu evenimentele care au avut loc în viața lui, în Israel și în toate regatele celorlalte țări.
