La elección soberana de Dios
1Digo la verdad en Cristo; no miento. Mi conciencia me lo confirma en el Espíritu Santo. 2Me invade una gran tristeza y me embarga un continuo dolor. 3Desearía yo mismo ser maldecido y separado de Cristo por el bien de mis hermanos, los de mi propio pueblo, 4el pueblo de Israel. De ellos son la adopción como hijos, la gloria divina, los pactos, la Ley, el privilegio de adorar a Dios y el de contar con sus promesas. 5De ellos son los patriarcas y de ellos, según la naturaleza humana, nació Cristo, quien es Dios sobre todas las cosas. ¡Alabado sea por siempre!9:5 Cristo … siempre! Alt. Cristo. ¡Dios, que está sobre todas las cosas, sea alabado por siempre! Amén.
6Ahora bien, no digamos que la palabra de Dios ha fracasado. Lo que sucede es que no todos los que descienden de Israel son Israel. 7Tampoco por ser descendientes de Abraham son todos hijos suyos. Al contrario: «Tu descendencia se establecerá por medio de Isaac».9:7 Gn 21:12. 8En otras palabras, los hijos de Dios no son los descendientes naturales; más bien, se considera descendencia de Abraham a los hijos de la promesa. 9Y la promesa es esta: «Dentro de un año volveré y para entonces Sara tendrá un hijo».9:9 Gn 18:10,14.
10No solo eso. También sucedió que los hijos de Rebeca tuvieron un mismo padre, que fue nuestro antepasado Isaac. 11Sin embargo, antes de que los mellizos nacieran o hicieran algo bueno o malo, y para confirmar el propósito de la elección divina, 12no con base en las obras, sino al llamado de Dios, se le dijo a ella: «El mayor servirá al menor».9:12 Gn 25:23. 13Y así está escrito: «Amé a Jacob, pero aborrecí a Esaú».9:13 Mal 1:2,3.
14¿Qué concluiremos? ¿Acaso es Dios injusto? ¡De ninguna manera! 15Es un hecho que a Moisés le dice:
«Tendré misericordia de quien quiera tenerla
y seré compasivo con quien quiera serlo».9:15 Éx 33:19.
16Por lo tanto, la elección no depende del deseo ni del esfuerzo humano, sino de la misericordia de Dios. 17Porque la Escritura le dice al faraón: «Te he levantado precisamente para mostrar en ti mi poder y para que mi nombre sea proclamado por toda la tierra».9:17 Éx 9:16. 18Así que Dios tiene misericordia de quien él quiere tenerla y endurece a quien él quiere endurecer.
19Pero tú me dirás: «Entonces, ¿por qué todavía nos echa la culpa Dios? ¿Quién puede oponerse a su voluntad?». 20Respondo: ¿Quién eres tú para pedirle cuentas a Dios? «Acaso le dirá la olla de barro al que la modeló: “¿Por qué me hiciste así?”».9:20 Is 29:16; 45:9. 21¿No tiene derecho el alfarero de hacer del mismo barro unas vasijas para usos especiales y otras para fines ordinarios?
22¿Y qué si Dios, queriendo mostrar su ira y dar a conocer su poder, soportó con mucha paciencia a los que eran objeto de su castigo9:22 objeto de su castigo. Lit. vasijas de ira. y estaban destinados a la destrucción? 23¿Qué si lo hizo para dar a conocer sus gloriosas riquezas a los que eran objeto de su misericordia, y a quienes de antemano preparó para esa gloria? 24Esos somos nosotros, a quienes Dios llamó no solo de entre los judíos, sino también de entre los no judíos. 25Así lo dice Dios en el libro de Oseas:
«Llamaré “mi pueblo” a los que no son mi pueblo;
y llamaré “mi amada” a la que no es mi amada».9:25 Os 2:23.
26«Y sucederá que en el mismo lugar donde se les dijo:
“Ustedes no son mi pueblo”,
serán llamados “hijos del Dios viviente”».9:26 Os 1:10.
27Isaías, por su parte, proclama respecto a Israel:
«Aunque los israelitas sean tan numerosos
como la arena del mar,
solo el remanente será salvo;
28porque plenamente y sin demora
el Señor cumplirá su sentencia en la tierra».9:28 Is 10:22,23.
29Así había dicho Isaías:
«Si el Señor de los Ejércitos
no nos hubiera dejado descendientes,
seríamos ya como Sodoma,
nos pareceríamos a Gomorra».9:29 Is 1:9.
Incredulidad de Israel
30¿Qué concluiremos? Pues que los no judíos, que no buscaban la justicia, la han alcanzado. Me refiero a la justicia que es por la fe. 31En cambio Israel, que iba en busca de justicia a través de la Ley, no ha alcanzado esa justicia. 32¿Por qué no? Porque no la buscaron mediante la fe, sino mediante las obras, como si fuera posible alcanzarla así. Por eso tropezaron con la «piedra de tropiezo», 33como está escrito:
«Miren, yo pongo en Sión una piedra de tropiezo
y una roca que hace caer;
pero el que confíe en él no será defraudado».9:33 Is 8:14; 28:16.
Alegerea suverană a lui Dumnezeu
1Spun adevărul în Cristos, nu mint: conștiința mea mărturisește, prin Duhul Sfânt, pentru mine 2că am o mare întristare și o durere neîncetată în inimă. 3Căci aș vrea, mai degrabă, să fiu eu însumi blestemat3 Gr.: anathema, un termen tehnic care, în perioada și cultura respectivă, avea cu preponderență o semnificație negativă. Termenul apare și în LXX (de 15 ori) având semnificație pozitivă doar o singură dată (Lev. 27:28, a dedica). și despărțit de Cristos de dragul fraților mei, al rudelor mele după trup, 4care sunt israeliți! Ale lor sunt înfierea4 Vezi nota de la 8:15; vezi și Ex. 4:22-23; Ier. 31:9; Os. 11:1., slava4 Prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său (vezi Ex. 16:7, 10; Lev. 9:6, 23; Num. 16:19)., legămintele, darea Legii, închinarea4 Sau: slujba. și promisiunile. 5Ai lor sunt patriarhii5 Lit.: tații. și din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.
6Dar aceasta nu înseamnă că a dat greș Cuvântul6 Este vorba despre promisiunea legământului. lui Dumnezeu. Căci nu toți cei din Israel sunt Israel 7și nu toți sunt copiii lui Avraam doar pentru că sunt sămânța lui, ci, așa cum este scris: „Prin Isaac își va primi numele sămânța7 Termenul grecesc pentru sămânță este un singular ce se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. ta.“7 Vezi Gen. 21:12. 8Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviți ca sămânță. 9Căci cuvântul promisiunii a fost acesta: „Cam pe vremea aceasta voi veni, iar Sara va avea un fiu.“9 Vezi Gen. 18:10, 14. 10Dar nu numai atât, ci și Rebeca a primit o promisiune, când a rămas însărcinată printr‑un singur om10 Sau: printr‑o singură împreunare cu, pentru a accentua egalitatea celor doi fii., strămoșul10 Lit.: tatăl. nostru Isaac. 11Căci, deși gemenii nu se născuseră încă, nici nu făcuseră ceva bine sau rău (pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să rămână, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă), 12i s‑a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr.“12 Vezi Gen. 25:23. 13Așa cum este scris:
„Pe Iacov l‑am iubit,
dar pe Esau l‑am urât.“13 Adică: Pe Iacov l‑am ales, / dar pe Esau l‑am respins. Vezi Mal. 1:2-3.
14Așadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În niciun caz! 15Căci lui Moise i‑a spus:
„Eu voi avea milă de cel ce vreau să am milă
și Mă voi îndura de cel ce vreau să Mă îndur.“15 Vezi Ex. 33:19.
16Prin urmare, nu depinde de cel ce dorește, nici de cel ce aleargă, ci de Dumnezeu, Care are milă. 17Căci Scriptura îi spune lui Faraon:
„Te‑am ridicat tocmai pentru aceasta:
ca să‑Mi arăt în tine puterea Mea
și astfel Numele Meu
să fie vestit pe întreg pământul.“17 Pavel citează din Ex. 9:16 în versiunea LXX.
18Astfel, El are milă de cine dorește și împietrește pe cine dorește.
19Dar îmi vei zice: „Atunci, de ce mai găsește vină?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ 20Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare lucrul întocmit îi va spune celui care l‑a întocmit: „De ce m‑ai făcut așa?“?20 Vezi Is. 29:16; 45:9. 21Sau nu are olarul autoritate peste lut, ca să facă, din același bulgăre de lut, un vas pentru o întrebuințare de cinste, iar altul pentru o întrebuințare lipsită de cinste?
22Dar dacă Dumnezeu, dorind să‑Și arate mânia și să‑Și facă cunoscută puterea, a suportat cu multă răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere, 23pentru ca să‑Și facă cunoscută bogăția slavei Sale față de niște vase ale milei, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă? 24Astfel, El ne‑a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri. 25Așa cum spune în Osea:
„Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu»,
și pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».“25 Vezi Os. 2:23.
26Și
„În locul unde li s‑a spus: «Voi nu sunteți poporul Meu!»,
acolo vor fi numiți «Fii ai Dumnezeului cel Viu».“26 Vezi Os. 1:10.
27Iar Isaia strigă despre Israel:
„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării,
doar rămășița va fi mântuită,
28căci Domnul va duce la îndeplinire pe deplin și repede
cuvântul rostit asupra pământului.“28 Vezi Is. 10:22-23.
29Și, așa cum a spus deja Isaia:
„Dacă Domnul Oștirilor29 Gr.: Kurios Sabaoth, care îl redă pe ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi la: (1) oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers. nu ne‑ar fi lăsat o sămânță,
am fi ajuns ca Sodoma
și ne‑am fi asemănat cu Gomora.“29 Vezi Is. 1:9 în versiunea LXX.
Necredința lui Israel
30Și atunci ce vom spune? Neamurile, care n‑au urmărit dreptatea, au obținut o dreptate, și anume o dreptate care este prin credință. 31Însă Israel, care urmărea o lege a dreptății, n‑a ajuns la această lege. 32De ce? Pentru că n‑a urmărit‑o prin credință, ci, ca și cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s‑au lovit de Piatra de poticnire, 33așa cum este scris:
„Iată, așez în Sion o Piatră de poticnire
și o Stâncă de cădere.
Cel ce crede în El nu va fi făcut de rușine.“33 Vezi Is. 8:14; 28:16.
