Nueva Biblia al Día

Proverbios 17

1Más vale comer pan duro donde hay concordia
    que hacer banquete[a] donde hay discordia.

El siervo sabio gobernará al hijo sinvergüenza,
    y compartirá la herencia con los otros hermanos.

En el crisol se prueba la plata
    y en el horno se prueba el oro,
    pero al corazón lo prueba el Señor.

El malvado hace caso a los labios impíos,
    y el mentiroso presta oído a la lengua maliciosa.

El que se burla del pobre ofende a su Creador;
    el que se alegra de verlo en la ruina no quedará sin castigo.

La corona del anciano son sus nietos;
    el orgullo de los hijos son sus padres.

No va bien con los necios el lenguaje refinado,
    ni con los gobernantes, la mentira.

Vara[b] mágica es el soborno para quien lo ofrece,
    pues todo lo que emprende lo consigue.

El que perdona la ofensa cultiva el amor;
    el que insiste en la ofensa divide a los amigos.

10 Cala más un regaño en el hombre prudente
    que cien latigazos en el obstinado.

11 El revoltoso siempre anda buscando camorra,
    pero se las verá con un mensajero cruel.

12 Más vale toparse con un oso enfurecido[c]
    que con un necio empecinado en su necedad.

13 Al que devuelve mal por bien,
    nunca el mal se apartará de su familia.

14 Iniciar una pelea es romper una represa;
    vale más retirarse que comenzarla.

15 Absolver al culpable y condenar al inocente
    son dos cosas que el Señor aborrece.

16 ¿De qué le sirve al necio poseer dinero?
    ¿Podrá adquirir sabiduría si le faltan sesos?[d]

17 En todo tiempo ama el amigo;
    para ayudar en la adversidad nació el hermano.

18 El que es imprudente se compromete por otros,
    y sale fiador de su prójimo.

19 Al que le gusta pecar, le gusta pelear;
    el que abre mucho la boca, busca que se la rompan.[e]

20 El de corazón perverso jamás prospera;
    el de lengua engañosa caerá en desgracia.

21 Engendrar a un hijo necio es causa de pesar;
    ser padre de un necio no es ninguna alegría.

22 Gran remedio es el corazón alegre,
    pero el ánimo decaído seca los huesos.

23 El malvado acepta soborno en secreto,
    con lo que tuerce el curso de la justicia.

24 La meta del prudente es la sabiduría;
    el necio divaga contemplando vanos horizontes.[f]

25 El hijo necio irrita a su padre,
    y causa amargura a su madre.

26 No está bien castigar al inocente,
    ni azotar por su rectitud a gente honorable.

27 El que es entendido refrena sus palabras;
    el que es prudente controla sus impulsos.

28 Hasta un necio pasa por sabio si guarda silencio;
    se le considera prudente si cierra la boca.

Notas al pie

  1. Proverbios 17:1 banquete. Lit. sacrificios.
  2. Proverbios 17:8 Vara. Lit. Piedra.
  3. Proverbios 17:12 oso enfurecido. Lit. oso al que le robaron sus cachorros.
  4. Proverbios 17:16 sesos. Lit. corazón.
  5. Proverbios 17:19 el que abre … se la rompan. Lit. el que abre su puerta, busca destrucción.
  6. Proverbios 17:24 el necio … horizontes. Lit. y los ojos del necio en los confines de la tierra.

Nouă Traducere În Limba Română

Proverbe 17

1Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în pace şi în linişte,
    decât o casă plină de petreceri[a] şi cu ceartă.

Un sclav înţelept va domni peste un fiu care aduce ruşine
    şi va avea parte de moştenire ca unul din fraţi.

Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur,
    dar Cel Ce testează inima este Domnul.

Cel ce face răul ascultă de buzele înşelătoare
    şi cel mincinos dă atenţie limbii răutăcioase.

Cine îl batjocoreşte pe sărac Îl dispreţuieşte pe Creatorul lui;
    cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

Nepoţii sunt cununa bătrânilor,
    iar părinţii sunt slava copiilor lor.

Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,
    cu atât mai puţin buzele mincinoase pentru un nobil.

Mita este o piatră preţioasă în ochii celui ce o oferă;
    orice face, el reuşeşte.

Cine acoperă o jignire caută dragostea,
    dar cine o aminteşte mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.

10 O mustrare pătrunde mai mult pe cel priceput
    decât o sută de lovituri pe cel prost.

11 Cel rău este înclinat doar spre revoltă;
    un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

12 Mai bine să întâlneşti o ursoaică prădată de puii ei,
    decât un prost în nesăbuinţa lui.

13 Dacă un om întoarce rău pentru bine,
    nici răul nu-i va părăsi casa.

14 Începutul unei certe este ca ruperea unui stăvilar de apă;
    de aceea, opreşte cearta înainte de a se înteţi!

15 Cel ce îndreptăţeşte pe cel rău şi cel ce condamnă pe cel drept
    sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.

16 Ce folos au banii în mâna celui prost?
    Ca să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte …

17 Prietenul iubeşte oricând,
    iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.

18 Omul nechibzuit dă garanţie
    şi girează pentru semenul său.

19 Cine iubeşte cearta iubeşte păcatul;
    cine construieşte o poartă înaltă îşi atrage distrugerea.

20 Cel cu inima necinstită nu are parte de bine
    şi cel cu limba înşelătoare cade în necaz.

21 Cine naşte un prost va avea întristare
    şi tatăl unui nebun nu va avea bucurie.

22 O inimă veselă este un bun leac,
    dar un duh mâhnit usucă oasele.

23 Cel rău acceptă mita pe ascuns,
    ca să corupă căile dreptăţii.

24 Înţelepciunea este înaintea omului priceput,
    dar ochii prostului o caută la capătul pământului.

25 Un fiu prost aduce întristare tatălui său
    şi amărăciune celei ce l-a născut.

26 Nu este bine să pedepseşti pe cel nevinovat,
    nici să loveşti pe cei nobili din cauza integrităţii lor.

27 Un om înzestrat cu ştiinţă îşi înfrânează cuvintele
    şi cel înţelept are un duh calm.[b]

28 Chiar şi un prost este considerat înţelept dacă tace
    şi priceput dacă-şi ţine gura.

Notas al pie

  1. Proverbe 17:1 TM: jertfe
  2. Proverbe 17:27 Sau: Cine îşi înfrânează cuvintele este un om înzestrat cu ştiinţă / şi cine are un duh calm este un om înţelept