Números 35 – NVI & NTLR

Nueva Versión Internacional

Números 35:1-34

Ciudades levíticas

1En las llanuras de Moab, cerca del Jordán, a la altura de Jericó, el Señor dijo a Moisés: 2«Ordénales a los israelitas que, de las heredades que reciban, entreguen a los levitas ciudades donde vivir, junto con los campos de pastoreo que rodean esas ciudades. 3De esta manera los levitas tendrán ciudades donde vivir y campos de pastoreo para su ganado, rebaños y animales.

4»Los campos de pastoreo que entreguen a los levitas rodearán la ciudad, a mil codos35:4 Es decir, aprox. 450 m. de la muralla. 5A partir de los límites de la ciudad, ustedes medirán dos mil codos35:5 Es decir, aprox. 900 m. hacia el este, dos mil hacia el sur, dos mil hacia el oeste y dos mil hacia el norte. La ciudad quedará en el centro. Estas serán los campos de pastoreo de sus ciudades.

6»De las ciudades que recibirán los levitas, seis serán ciudades de refugio. A ellas podrá huir cualquiera que haya matado a alguien. Además de estas seis ciudades, les entregarán otras cuarenta y dos. 7En total, les darán cuarenta y ocho ciudades con sus campos de pastoreo. 8El número de ciudades que los israelitas entreguen a los levitas de la tierra que van a heredar deberá ser proporcional a la heredad que corresponda a cada tribu. Es decir, de una tribu numerosa se tomará un número mayor de ciudades, mientras que de una tribu pequeña se tomará un número menor de ciudades».

Ciudades de refugio

9El Señor ordenó a Moisés 10que dijera a los israelitas: «Cuando crucen el Jordán y entren a Canaán, 11escojan ciudades de refugio adonde pueda huir quien involuntariamente mate a alguien. 12Esa persona podrá huir a esas ciudades para protegerse del vengador. Así se evitará que se mate al homicida antes de ser juzgado por la comunidad. 13Seis serán las ciudades que ustedes reservarán como ciudades de refugio. 14Tres de ellas estarán en el lado este del Jordán y las otras tres en Canaán. 15Estas seis ciudades servirán de refugio a los israelitas y a los extranjeros, sean estos residentes o solo estén de paso. Cualquiera que involuntariamente dé muerte a alguien podrá refugiarse en estas ciudades.

16»Si alguien golpea a una persona con un objeto de hierro y esa persona muere, el agresor es un asesino y será condenado a muerte.

17»Si alguien golpea a una persona con una piedra y esa persona muere, el agresor es un asesino y será condenado a muerte.

18»Si alguien golpea a una persona con un pedazo de madera y esa persona muere, el agresor es un asesino y será condenado a muerte. 19Corresponderá al vengador matar al asesino. Cuando lo encuentre, lo matará.

20»Si alguien mata a una persona por haberla empujado con malas intenciones, o por haberle lanzado algo intencionalmente, 21o por haberle dado un puñetazo por enemistad, el agresor es un asesino y será condenado a muerte. Cuando el vengador lo encuentre, lo matará.

22»Pero podría ocurrir que alguien sin enemistad empuje a una persona, o que sin mala intención le lance algún objeto, 23o que sin darse cuenta le deje caer una piedra, y que esa persona muera. Como en este caso ellos no eran enemigos, ni hubo intención de hacer daño, 24será la comunidad la que, de acuerdo con estas leyes, deberá juzgar entre el acusado y el vengador. 25La comunidad deberá proteger del vengador al acusado, dejando que el acusado regrese a la ciudad de refugio adonde huyó, y que se quede allí hasta la muerte del sumo sacerdote que fue ungido con el aceite sagrado.

26»Pero si el acusado sale de los límites de la ciudad de refugio adonde huyó, 27el vengador podrá matarlo y no será culpable de homicidio si lo encuentra fuera de la ciudad. 28Así que el acusado debe permanecer en su ciudad de refugio hasta la muerte del sumo sacerdote. Después de eso podrá volver a su heredad.

29»Estas disposiciones legales regirán siempre sobre todos tus descendientes, dondequiera que vivan.

30»Solo por el testimonio de varios testigos se podrá dar muerte a una persona acusada de homicidio. Nadie podrá ser condenado a muerte por el testimonio de un solo testigo.

31»No aceptarán rescate por la vida de un asesino condenado a muerte. Tendrá que morir.

32»Tampoco aceptarán rescate para permitir que el refugiado regrese a vivir a su tierra antes de la muerte del sumo sacerdote.

33»No contaminarán la tierra que habitan. El derramamiento de sangre contamina la tierra, y solo con la sangre de aquel que la derramó es posible purificar la tierra.

34»No contaminarán la tierra donde vivan, y donde yo también habito, porque yo, el Señor, vivo entre los israelitas».

Nouă Traducere În Limba Română

Numeri 35:1-34

Cetățile leviților

1Domnul i‑a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului, zicând: 2„Poruncește‑le fiilor lui Israel să dea leviților, din moștenirea pe care o vor avea, niște cetăți în care să poată locui. Să le mai dea și pășuni în jurul acestor cetăți. 3Cetățile să fie ale lor, ca să locuiască în ele, iar pășunile să fie pentru vitele lor, pentru bunurile lor și pentru toate animalele lor.

4Pășunile din jurul cetăților pe care le veți da leviților să aibă, începând de la zidul exterior al cetății, o mie de coți4 Aproximativ 500 m. de jur‑împrejur. 5În afara cetății să numărați două mii de coți5 Aproximativ 1000 m. în partea de răsărit, două mii de coți în partea de apus, două mii de coți în partea de nord și două mii de coți în partea de sud, astfel încât cetatea să fie în mijloc. Acestea să fie pășunile lor din jurul cetăților lor.

Cetățile de refugiu

(Deut. 4:41-43; 19:1-14; Ios. 20:1-9)

6Șase din cetățile pe care le veți da leviților să fie cetăți de refugiu, în care să poată fugi ucigașul. Pe lângă acestea să le mai dați patruzeci și două de cetăți. 7Astfel, toate cetățile pe care trebuie să le dați leviților să fie în număr de patruzeci și opt, împreună cu pășunile din jurul lor. 8Cetățile pe care le veți oferi din moștenirea fiilor lui Israel să fie date astfel: cei ce au multe cetăți să dea mai multe și cei ce au puține cetăți să dea mai puține. Fiecare seminție să dea leviților din cetățile ei, potrivit cu moștenirea pe care a primit‑o.“

9Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 10„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți trece Iordanul în țara Canaan, 11să alegeți câteva cetăți care să fie locuri de refugiu, unde să poată fugi ucigașul care a omorât fără voie o persoană. 12Aceste cetăți vor fi locuri de refugiu dinaintea răzbunătorului, astfel încât ucigașul să nu fie omorât înainte de a se înfățișa în fața comunității pentru a fi judecat. 13Din cetățile pe care le veți da, șase să fie cetăți de refugiu: 14să le dați trei cetăți de partea aceasta a Iordanului și trei cetăți în țara Canaan. Acestea vor fi cetăți de refugiu. 15Aceste șase cetăți să fie locuri de refugiu pentru fiii lui Israel, pentru străini și pentru peregrinii din mijlocul vostru, pentru ca oricine a omorât fără voie o persoană să poată fugi acolo.

16Dacă un om lovește pe cineva cu un obiect de fier și‑l omoară, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. 17Dacă cineva are în mână o piatră a cărei lovitură poate cauza moartea și lovește pe cineva omorându‑l, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. 18Dacă cineva are în mână un obiect de lemn care poate cauza moartea și lovește pe cineva și‑l omoară, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. 19Răzbunătorul sângelui să‑l omoare pe ucigaș; atunci când îl va întâlni, să‑l omoare. 20Dacă cineva împinge cu ură un om sau dacă‑l pândește și aruncă cu ceva în el și‑l omoară 21sau dacă, din vrăjmășie, îl lovește cu pumnul și‑l omoară, cel ce l‑a lovit să fie pedepsit cu moartea. El este un ucigaș. Răzbunătorul sângelui să‑l omoare pe ucigaș când îl întâlnește.

22Dar dacă cineva lovește dintr-odată un om, fără dușmănie, sau dacă aruncă cu un obiect în el, fără să‑l fi pândit dinainte, 23sau dacă, fără să‑l vadă, aruncă în el cu o piatră care poate cauza moartea și acesta moare, atunci, de vreme ce nu i‑a fost dușman și n‑a intenționat să‑l rănească, 24comunitatea trebuie să judece între el și răzbunătorul sângelui, conform acestor judecăți. 25Comunitatea să elibereze ucigașul din mâna răzbunătorului sângelui și să‑l trimită înapoi în cetatea de refugiu în care fugise. El să locuiască acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu untdelemn sfânt.

26Dar dacă ucigașul va ieși vreodată din hotarele cetății de refugiu în care a fugit 27și răzbunătorul sângelui îl găsește în afara cetății, atunci răzbunătorul sângelui îl poate omorî pe ucigaș și nu va fi vinovat de omor. 28Ucigașul trebuie să rămână în cetatea de refugiu până la moartea marelui preot. Numai după moartea marelui preot se poate reîntoarce la proprietatea lui.

29Acestea vor fi pentru voi hotărâri pe baza cărora să judecați de‑a lungul generațiilor voastre, în toate locurile în care veți locui.

30Dacă cineva ucide o persoană, ucigașul să fie omorât pe baza mărturiei martorilor. Un singur martor nu este suficient să mărturisească împotriva unui persoane ca să fie omorâtă.

31Să nu acceptați răscumpărare pentru viața unui ucigaș vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.

32Să nu acceptați răscumpărare pentru cel care a fugit într‑o cetate de refugiu și să nu‑i dați voie să se întoarcă și să locuiască în proprietatea lui înainte de moartea marelui preot.

33Să nu pângăriți țara unde veți locui. Sângele pângărește țara și nu se poate face altfel de ispășire pentru pământul peste care a fost vărsat sânge, decât prin sângele celui care l‑a vărsat. 34Să nu pângăriți deci țara în care voi locuiți și în mijlocul căreia Eu sălășluiesc, căci Eu, Domnul, sălășluiesc în mijlocul fiilor lui Israel.»“