Jesús sana a un ciego de nacimiento
1A su paso, Jesús vio a un hombre que era ciego de nacimiento. 2Y sus discípulos preguntaron:
—Rabí, para que este hombre haya nacido ciego, ¿quién pecó, él o sus padres?
3—No está así debido a sus pecados ni a los de sus padres —respondió Jesús—, sino que esto sucedió para que la obra de Dios se hiciera evidente en su vida. 4Mientras sea de día, tenemos que llevar a cabo la obra del que me envió. Viene la noche cuando nadie puede trabajar. 5Mientras esté yo en el mundo, luz soy del mundo.
6Dicho esto, escupió en el suelo, hizo barro con la saliva y se lo untó en los ojos al ciego, 7diciéndole:
—Ve y lávate en el estanque de Siloé (que significa “Enviado”).
El ciego fue y se lavó, entonces al volver ya veía.
8Sus vecinos y los que lo habían visto pedir limosna decían: «¿No es este el que se sienta a mendigar?». 9Unos aseguraban: «Sí, es él». Otros decían: «No es él, sino que se le parece». Pero él insistía: «Soy yo».
10—¿Cómo entonces se te han abierto los ojos? —le preguntaron.
11Y él respondió:
—Ese hombre que se llama Jesús hizo un poco de barro, me lo untó en los ojos y me dijo: “Ve y lávate en Siloé”. Así que fui, me lavé y entonces pude ver.
12—¿Y dónde está ese hombre? —le preguntaron.
—No lo sé —respondió.
Las autoridades investigan la sanidad del ciego
13Llevaron ante los fariseos al que había sido ciego. 14Era sábado cuando Jesús hizo el barro y le abrió los ojos al ciego. 15Por eso los fariseos, a su vez, le preguntaron cómo había recibido la vista.
—Me untó barro en los ojos, me lavé y ahora veo —respondió.
16Algunos de los fariseos comentaban: «Ese hombre no viene de parte de Dios, porque no respeta el sábado». Otros objetaban: «¿Cómo puede un pecador hacer semejantes señales?». Y había desacuerdo entre ellos.
17Por eso interrogaron de nuevo al ciego:
—¿Y qué opinas tú de él? Fue a ti a quien te abrió los ojos.
—Yo digo que es profeta —contestó.
18Pero los judíos no creían que el hombre hubiera sido ciego y ahora viera. Entonces llamaron a sus padres 19y les preguntaron:
—¿Es este su hijo, el que dicen ustedes que nació ciego? ¿Cómo es que ahora puede ver?
20—Sabemos que este es nuestro hijo —contestaron los padres—, y sabemos también que nació ciego. 21Lo que no sabemos es cómo ahora puede ver ni quién le abrió los ojos. Pregúntenselo a él, que ya es mayor de edad y puede responder por sí mismo.
22Sus padres contestaron así por miedo a los judíos, pues ya estos habían convenido que se expulsara de la sinagoga a todo el que reconociera que Jesús era el Cristo. 23Por eso dijeron sus padres: «Pregúntenselo a él, que ya es mayor de edad».
24Por segunda vez llamaron los judíos al que había sido ciego y le dijeron:
—¡Da gloria a Dios! A nosotros nos consta que ese hombre es pecador.
25—Si es pecador, no lo sé —respondió el hombre—. Lo único que sé es que yo era ciego y ahora veo.
26Pero ellos le insistieron:
—¿Qué te hizo? ¿Cómo te abrió los ojos?
27Él respondió:
—Ya les dije y no me hicieron caso. ¿Por qué quieren oírlo de nuevo? ¿Es que también ustedes quieren hacerse sus discípulos?
28Entonces lo insultaron y dijeron:
—¡Discípulo de ese lo serás tú! ¡Nosotros somos discípulos de Moisés! 29Y sabemos que a Moisés le habló Dios; pero de este no sabemos ni de dónde salió.
30—¡Allí está lo sorprendente! —respondió el hombre—: que ustedes no sepan de dónde salió y que a mí me haya abierto los ojos. 31Sabemos que Dios no escucha a los pecadores, pero sí a los piadosos y a quienes hacen su voluntad. 32Jamás se ha sabido que alguien le haya abierto los ojos a uno que nació ciego. 33Si este hombre no viniera de parte de Dios, no podría hacer nada.
34Ellos replicaron:
—Tú, que naciste sumido en pecado, ¿vas a darnos lecciones?
Y lo expulsaron.
La ceguera espiritual
35Jesús se enteró de que habían expulsado a aquel hombre y al encontrarlo le preguntó:
—¿Crees en el Hijo del hombre?9:35 Hijo del hombre. Alt. Hijo de Dios.
36Él respondió:
—¿Quién es, Señor? Dímelo, para que crea en él.
37—Pues ya lo has visto —contestó Jesús—; es el que está hablando contigo.
38—Creo, Señor —declaró el hombre.
Y postrado lo adoró.
39Entonces Jesús dijo:
—Yo he venido a este mundo para hacer justicia, para que los ciegos vean y los que ven se queden ciegos.
40Algunos fariseos que estaban con él, al oírlo hablar así, le preguntaron:
—¿Qué? ¿Acaso también nosotros somos ciegos?
41Jesús les contestó:
—Si fueran ciegos, no serían culpables de pecado, pero como afirman que ven, su pecado permanece.
Isus vindecă un om născut orb
1În timp ce trecea, Isus a văzut un orb din naștere.
2Ucenicii Lui L‑au întrebat:
– Rabbi2 Vezi nota de la 1:38., cine a păcătuit de s‑a născut orb: el sau părinții lui?2 Cf. învățăturii rabinice din acea vreme, răsplata și pedeapsa erau proporționale cu meritele și greșelile oamenilor sau ale părinților lor.
3Isus a răspuns:
– N‑a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci s‑a născut orb ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4Cât este zi trebuie să lucrăm lucrările Celui Ce M‑a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.
6Și zicând acestea, a scuipat pe pământ, a făcut niște noroi din scuipat și l‑a pus pe ochii orbului. 7Apoi i‑a zis: „Du‑te și spală‑te în bazinul Siloamului!“ Tradus, Siloam înseamnă „Trimis“. El s‑a dus, s‑a spălat și s‑a întors văzând. 8Vecinii și cei care‑l văzuseră mai înainte, pe când era cerșetor, se întrebau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?!“ 9Unii ziceau: „El este!“ Alții ziceau: „Nu, dar seamănă cu el!“ Iar el zicea: „Eu sunt!“
10Prin urmare, l‑au întrebat:
– Cum ți‑au fost deschiși ochii?
11El a răspuns:
– Omul Acela, Căruia I se zice Isus, a făcut noroi, mi‑a uns ochii și mi‑a zis: „Du‑te la Siloam și spală‑te!“ Așa că m‑am dus, m‑am spălat și apoi am putut vedea.
12Ei l‑au întrebat:
– Unde este Omul Acela?
El a răspuns:
– Nu știu!
13Atunci ei l‑au adus la farisei pe cel ce fusese orb. 14Ziua în care Isus făcuse noroi și‑i deschisese ochii era o zi de Sabat. 15Din nou, fariseii l‑au întrebat și ei cum de și‑a căpătat vederea.
El le‑a zis:
– Mi‑a pus noroi pe ochi, m‑am spălat și văd!
Omul vindecat de Isus este cercetat de către farisei
16Unii dintre farisei ziceau: „Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu păzește ziua de Sabat!“ Alții însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?!“ Și era dezbinare între ei.
17L‑au întrebat din nou pe orb:
– Tu ce zici despre El, pentru că ție ți‑a deschis ochii?
El le‑a răspuns:
– Este un profet.
18Iudeii însă n‑au crezut că fusese orb și că își căpătase vederea, până când nu i‑au chemat pe părinții lui.
19Ei i‑au întrebat:
– Acesta este fiul vostru, despre care spuneți că s‑a născut orb? Așadar, cum de vede acum?
20Atunci părinții lui au răspuns și au zis:
– Știm că acesta este fiul nostru și că s‑a născut orb, 21însă cum de vede acum sau cine i‑a deschis ochii, nu știm. Întrebați‑l pe el! Este în vârstă și va vorbi el însuși cu privire la sine.
22Părinții lui au spus aceste lucruri fiindcă le era frică de iudei. Căci iudeii hotărâseră deja ca, dacă va mărturisi cineva că Isus este Cristosul, să fie exclus din sinagogă22 Implicațiile unei asemenea decizii erau mult mai drastice. Pe lângă excluderea sa din sinagogă și implicit interdicția de a mai participa la închinare, cel găsit „vinovat“ nu mai avea voie să fie parte din viața comunității, fiind privit ca un proscris de către ceilalți semeni ai săi. Vezi și 12:42; 16:2.. 23De aceea au zis părinții lui: „Este în vârstă; întrebați‑l pe el!“
24L‑au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i‑au zis:
– Dă slavă lui Dumnezeu!24 Această expresie este calcul unei expresii ebraice care poate însemna: spune adevărul! Noi știm că Omul Acesta este păcătos.
25Atunci el a răspuns:
– Dacă este păcătos, nu știu. Eu una știu: eram orb, iar acum văd.
26Ei l‑au întrebat:
– Ce ți‑a făcut? Cum ți‑a deschis ochii?
27El le‑a răspuns:
– V‑am spus deja, dar n‑ați ascultat. De ce vreți să auziți din nou? Doar nu vreți și voi să deveniți ucenicii Lui?!
28Ei l‑au insultat și i‑au zis:
– Tu ești ucenicul Aceluia! Noi însă suntem ucenicii lui Moise! 29Noi știm că lui Moise i‑a vorbit Dumnezeu, dar Acesta nu știm de unde este!
30Omul a răspuns și le‑a zis:
– Dar tocmai aceasta mă uimește, că voi nu știți de unde este și totuși El mi‑a deschis ochii. 31Știm că Dumnezeu nu‑i ascultă pe păcătoși, dar dacă cineva este temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. 32De când e lumea nu s‑a auzit să deschidă cineva ochii unuia care s‑a născut orb. 33Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, n‑ar fi putut face nimic.
34Ei au răspuns și i‑au zis:
– Tu ai fost născut cu totul în păcat și tu ne înveți pe noi?!
Și l‑au dat afară.
Orbirea spirituală
35Isus a auzit că l‑au dat afară și când l‑a găsit l‑a întrebat:
– Crezi tu în Fiul Omului35 Unele mss conțin: Fiul lui Dumnezeu.?
36El a răspuns și a zis:
– Și cine este, Domnule, ca să cred în El?
37Isus i‑a zis:
– L‑ai și văzut; Cel Ce vorbește cu tine este Acela.
38El a răspuns:
– Cred, Doamne!
Și I s‑a închinat.
39Isus i‑a zis:
– Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca aceia care nu văd, să vadă, iar aceia care văd, să devină orbi.
40Unii dintre fariseii care erau cu El, când au auzit acestea, I‑au zis:
– Doar nu suntem și noi orbi?!
41Isus le‑a răspuns:
– Dacă ați fi orbi, n‑ați avea păcat. Dar acum, pentru că ziceți: „Vedem!“, păcatul vostru rămâne.
