La conquista de Jericó
1Las puertas de Jericó estaban bien aseguradas por temor a los israelitas; nadie podía salir o entrar.
2Pero el Señor dijo a Josué: «¡He entregado en tus manos a Jericó y a su rey con sus guerreros! 3Tú y tus soldados marcharán una vez alrededor de la ciudad; así lo harán durante seis días. 4Siete sacerdotes llevarán trompetas y marcharán frente al arca. El séptimo día ustedes marcharán siete veces alrededor de la ciudad, mientras los sacerdotes tocan las trompetas. 5Cuando todos escuchen el toque de trompeta, el pueblo deberá gritar a voz en cuello. Entonces los muros de la ciudad se derrumbarán y cada uno entrará sin impedimento».
6Josué, hijo de Nun, llamó a los sacerdotes y ordenó: «Carguen el arca del pacto del Señor y que siete de ustedes lleven trompetas y marchen frente a ella». 7Y dijo al pueblo: «¡Adelante! ¡Marchen alrededor de la ciudad! Pero los hombres armados deben marchar al frente del arca del Señor».
8Cuando Josué terminó de dar las instrucciones al pueblo, los siete sacerdotes marcharon al frente del arca del pacto del Señor tocando sus trompetas; y el arca del pacto les seguía. 9Los hombres armados marchaban al frente de los sacerdotes que tocaban las trompetas. Y tras el arca, marchaba la retaguardia. Durante todo ese tiempo las trompetas no cesaron de sonar. 10Al resto del pueblo, en cambio, Josué le ordenó marchar en silencio, sin decir palabra alguna ni gritar hasta el día en que les diera la orden de gritar a viva voz.
11Josué hizo llevar el arca del Señor alrededor de Jericó una sola vez. Después, el pueblo regresó al campamento para pasar la noche.
12Al día siguiente, Josué se levantó temprano y los sacerdotes cargaron el arca del Señor. 13Los siete sacerdotes que llevaban las trompetas tomaron la delantera y marcharon al frente del arca mientras tocaban sus trompetas. Los hombres armados marchaban al frente de ellos y tras el arca del Señor marchaba la retaguardia. ¡Nunca dejaron de oírse las trompetas! 14También en este segundo día marcharon una sola vez alrededor de la ciudad y luego regresaron al campamento. Así hicieron durante seis días.
15El séptimo día, a la salida del sol, se levantaron y marcharon alrededor de la ciudad tal como lo habían hecho los días anteriores, solo que en ese día repitieron la marcha siete veces. 16A la séptima vuelta, los sacerdotes tocaron las trompetas y Josué ordenó al ejército: «¡Empiecen a gritar! ¡El Señor les ha entregado la ciudad! 17Jericó, con todo lo que hay en ella, será destinada al exterminio como ofrenda al Señor. Solo se salvarán la prostituta Rajab y los que se encuentren en su casa, porque ella escondió a nuestros mensajeros. 18No vayan a tomar nada de lo que ha sido destinado al exterminio para que ni ustedes ni el campamento de Israel se pongan en peligro de exterminio y de desgracia. 19El oro y la plata y los utensilios de bronce y de hierro pertenecen al Señor: colóquenlos en su tesoro».
20Entonces los sacerdotes tocaron las trompetas y la gente gritó a voz en cuello, ante lo cual las murallas de Jericó se derrumbaron. El pueblo avanzó sin detenerse y tomó la ciudad. 21Mataron a filo de espada a todo hombre y mujer, joven y anciano. Lo mismo hicieron con las vacas, las ovejas y los burros; destruyeron todo lo que tuviera aliento de vida. ¡La ciudad entera quedó arrasada!
22Ahora bien, Josué había dicho a los dos espías: «Vayan a casa de la prostituta y tráiganla junto con sus parientes, tal como se lo juraron». 23Así que los jóvenes espías entraron y sacaron a Rajab junto con su padre, su madre y sus hermanos, y todas sus pertenencias, y llevaron a toda la familia a un lugar seguro, fuera del campamento israelita.
24Solo entonces los israelitas incendiaron la ciudad con todo lo que había en ella, menos los objetos de plata, de oro, de bronce y de hierro, los cuales depositaron en el tesoro de la casa del Señor. 25Así Josué salvó a la prostituta Rajab, a toda su familia y todas sus posesiones, por haber escondido a los mensajeros que él había enviado a espiar Jericó. Y desde entonces Rajab vive con el pueblo de Israel.
26En aquel tiempo, Josué hizo este juramento: «¡Maldito sea en la presencia del Señor el que se atreva a reconstruir esta ciudad!
»Que eche los cimientos
a costa de la vida de su hijo mayor.
Que ponga las puertas
a costa de la vida de su hijo menor».
27El Señor estuvo con Josué y este se hizo famoso por todo el país.
Cucerirea Ierihonului
1Ierihonul era închis și fortificat din cauza fiilor lui Israel. Nimeni nu ieșea din el și nimeni nu intra în el.
2Domnul i‑a zis lui Iosua: „Iată că dau în mâna ta Ierihonul cu regele și bărbații viteji. 3Toți oamenii pregătiți de război să înconjoare cetatea, ocolind‑o o singură dată. Așa să faceți timp de șase zile. 4Șapte preoți să ducă înaintea Chivotului șapte trâmbițe din corn de berbec4 Ebr.: șofar hayyobel. Șofarul era un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război [peste tot în capitol].. În ziua a șaptea să înconjurați cetatea de șapte ori, iar preoții să sune din trâmbițe. 5Când se va suna din trâmbița din corn de berbec5 Lit.: din cornul de berbec (ebr.: qeren hayyobel), de fapt, materialul din care era confecționat cornul ca instrument (șofar), după ce, în prealabil, era înmuiat în apă caldă, îndoit și aplatizat., când veți auzi sunetul trâmbiței, tot poporul să scoată strigăte puternice. Atunci zidul cetății va cădea și poporul se va sui, fiecare om drept înainte!“
6Iosua, fiul lui Nun, a chemat preoții și le‑a zis: „Luați Chivotul Legământului, iar cei șapte preoți să poarte cornurile de berbec înaintea Chivotului Domnului.“ 7Apoi a zis poporului: „Porniți și înconjurați cetatea, iar oamenii înarmați să pornească înaintea Chivotului Domnului.“
8După ce Iosua a vorbit poporului, cei șapte preoți care purtau cele șapte trâmbițe din corn de berbec înaintea Domnului au trecut în față, sunând din trâmbițe, iar Chivotul Legământului Domnului venea în urma lor. 9Oamenii înarmați au trecut în fața preoților care sunau din trâmbițe, iar ariergarda urma Chivotul. În timp ce mergeau, preoții sunau din trâmbițe. 10Iosua a poruncit poporului, zicând: „Să nu strigați, să nu vi se audă vocile și să nu vă iasă niciun cuvânt din gură, până în ziua când vă voi spune: «Strigați!» Atunci să strigați.“
11Chivotul Domnului a înconjurat cetatea, ocolind‑o doar o singură dată. Apoi au intrat în tabără și au înnoptat acolo.
12A doua zi Iosua s‑a trezit dis‑de‑dimineață. Preoții au luat Chivotul Domnului, 13iar cei șapte preoți care purtau cele șapte trâmbițe din corn de berbec înaintea Chivotului Domnului mergeau sunând din trâmbițe. Oamenii înarmați mergeau înaintea lor, iar ariergarda mergea în urma Chivotului Domnului. În timp ce mergeau, se suna din trâmbițe. 14Au mai înconjurat o dată cetatea și în cea de‑a doua zi, după care s‑au reîntors în tabără. Așa au făcut timp de șase zile.
15În ziua a șaptea s‑au trezit dis‑de‑dimineață și au înconjurat cetatea în același fel, dar de șapte ori. Doar în ziua aceasta au înconjurat cetatea de șapte ori. 16A șaptea oară, în timp ce preoții sunau din trâmbițe, Iosua a poruncit poporului: „Strigați, fiindcă Domnul v‑a dat cetatea! 17Cetatea cu tot ce‑i în ea să fie dată Domnului spre nimicire17-18, 21 Vezi nota de la 2:10.. Să rămână în viață doar prostituata Rahab și toți cei ce sunt în casă cu ea, fiindcă a ascuns mesagerii trimiși de noi. 18Însă aveți grijă să nu luați nimic din ceea ce trebuie dat spre nimicire, pentru ca să nu fiți și voi dați spre nimicire sau să puneți tabăra lui Israel în pericol de nimicire și s‑o tulburați. 19Tot argintul și aurul, precum și toate obiectele din bronz și din fier sunt închinate Domnului și vor intra în vistieria Domnului.“
20Poporul a scos un strigăt și apoi s‑a sunat din trâmbițe. Când poporul a auzit sunetul de trâmbiță, a scos un strigăt puternic de război și zidul s‑a prăbușit. Poporul s‑a suit în cetate, fiecare om în dreptul său și a capturat cetatea. 21Au dat spre nimicire, trecând prin ascuțișul sabiei, tot ce se afla în cetate: bărbat și femeie, tânăr și bătrân, boi, oi și măgari.
22Iosua le‑a poruncit cercetașilor: „Intrați în casa acelei prostituate și scoateți‑o afară împreună cu tot ceea ce‑i aparține, după cum i‑ați jurat!“ 23Tinerii cercetași au intrat și au scos‑o afară pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei și pe frații ei și pe toți ceilalți ai ei. Ei au scos afară întregul ei clan și i‑au așezat în afara taberei lui Israel.
24Au ars cetatea împreună cu tot ce era în ea, nu însă și argintul, aurul și obiectele din bronz și din fier, care au fost puse în vistieria Casei Domnului. 25Iosua i‑a lăsat în viață pe prostituata Rahab, familia tatălui ei și pe toți cei ai ei. Și astfel, ea a locuit în mijlocul lui Israel până în ziua aceasta, deoarece a ascuns mesagerii trimiși de Iosua să cerceteze Ierihonul.
26Cu acel prilej Iosua a rostit următorul blestem: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va ridica și va reconstrui cetatea aceasta a Ierihonului.
Cu prețul întâiului său născut
să‑i pună temelia
și cu prețul celui mai tânăr
să‑i așeze porțile.“
27Domnul a fost cu Iosua și faima lui s‑a răspândit în toată țara.
