Muerte de Abraham
25:1-4 – 1Cr 1:32-33
1Abraham volvió a casarse, esta vez con una mujer llamada Cetura. 2Los hijos que tuvo con ella fueron Zimrán, Jocsán, Medán, Madián, Isbac y Súaj. 3Jocsán fue el padre de Sabá y Dedán. Los descendientes de Dedán fueron los asureos, los letuseos y los leumeos. 4Los hijos de Madián fueron Efá, Éfer, Janoc, Abidá y Eldá. Todos estos fueron hijos de Cetura.
5Abraham entregó todos sus bienes a Isaac. 6A los hijos de sus concubinas25:6 Véase nota en Gn 22:24. les hizo regalos y, mientras él todavía estaba con vida, los separó de su hijo Isaac, enviándolos a las regiones orientales.
7Abraham vivió ciento setenta y cinco años; 8murió en buena vejez. Luego de haber vivido muchos años, fue a reunirse con sus antepasados. 9Sus hijos Isaac e Ismael lo sepultaron en la cueva de Macpela, que está cerca de Mamré, es decir, en el campo del hitita Efrón, hijo de Zojar. 10Este era el campo que Abraham había comprado a los hititas. Allí lo enterraron, junto a su esposa Sara. 11Luego de la muerte de Abraham, Dios bendijo a Isaac, hijo de Abraham, quien se quedó a vivir cerca del Pozo del Viviente que me ve.
Descendientes de Ismael
25:12-16 – 1Cr 1:29-31
12Esta es la historia de Ismael, el hijo que Abraham tuvo con Agar, la criada egipcia de Sara.
13Estos son los nombres de los hijos de Ismael, comenzando por el primogénito:
Nebayot,
Cedar, Adbel, Mibsán,
14Mismá, Dumá, Masá,
15Hadad, Temá, Jetur,
Nafis y Cedema.
16Estos fueron los hijos de Ismael y estos los nombres de los doce jefes de tribus, según sus propios territorios y campamentos.
17Ismael vivió ciento treinta y siete años. Al morir, fue a reunirse con sus antepasados. 18Sus descendientes se quedaron a vivir en la región que está entre Javilá y Sur, cerca de Egipto, en la ruta que conduce a Asiria. Allí se establecieron en franca oposición a todos sus hermanos.
Nacimiento de Jacob y de Esaú
19Esta es la historia de Isaac, el hijo que tuvo Abraham.
Abraham fue el padre de Isaac. 20Isaac tenía cuarenta años cuando se casó con Rebeca, que era hija de Betuel y hermana de Labán. Betuel y Labán eran arameos de Padán Aram.25:20 Padán Aram. Es decir, el noroeste de Mesopotamia.
21Isaac oró al Señor en favor de su esposa, porque era estéril. El Señor oyó su oración y ella quedó embarazada. 22Pero como los niños luchaban dentro de su vientre, ella se preguntó: «Si esto va a seguir así, ¿por qué me pasa esto a mí?». Entonces fue a consultar al Señor 23y el Señor le contestó:
«Dos naciones hay en tu seno;
dos pueblos se dividen desde tus entrañas.
Uno será más fuerte que el otro
y el mayor servirá al menor».
24Cuando le llegó el momento de dar a luz, resultó que en su seno había mellizos. 25El primero en nacer era pelirrojo y tenía todo el cuerpo cubierto de vello. A este lo llamaron Esaú.25:25 En hebreo, Esaú puede significar velludo; véase también v. 30. 26Luego nació su hermano, agarrado con una mano del talón de Esaú. A este lo llamaron Jacob.25:26 En hebreo, Jacob significa él agarra el talón. Cuando nacieron los mellizos, Isaac tenía sesenta años.
27Los niños crecieron. Esaú era un hombre de campo y se convirtió en un excelente cazador, mientras que Jacob era un hombre tranquilo que prefería quedarse en el campamento. 28Isaac quería más a Esaú porque le gustaba comer de lo que él cazaba; pero Rebeca quería más a Jacob.
29Un día, cuando Jacob estaba preparando un guiso, Esaú llegó agotado del campo y le dijo:
30—Dame de comer de ese guiso rojizo, porque estoy muy cansado. (Por eso a Esaú se le llamó Edom.)25:30 En hebreo, Edom significa rojo.
31—Véndeme primero tus derechos de hijo mayor —respondió Jacob.
32—Me estoy muriendo de hambre —contestó Esaú—, así que ¿de qué me sirven los derechos de primogénito?
33—Véndeme entonces los derechos bajo juramento —insistió Jacob.
Esaú se lo juró y fue así como vendió a Jacob sus derechos de primogénito.
34Jacob, por su parte, dio a Esaú pan y guiso de lentejas. Luego de comer y beber, Esaú se levantó y se fue.
De esta manera menospreció sus derechos de hijo mayor.
Ultimii ani ai vieții lui Avraam
(1 Cron. 1:32-33)
1Avraam și‑a mai luat1 Sau: își mai luase. o soție, al cărei nume era Chetura.
2Ea i‑a născut pe Zimran, Iokșan, Medan, Midian, Ișbak și Șuah.
3Lui Iokșan i s‑au născut Șeba și Dedan.
Urmașii lui Dedan au fost: assuriții, letușiții și leumiții.
4Fiii lui Midian au fost: Efa, Efer, Hanoh, Abida și Eldaa.
Toți aceștia au fost urmașii Cheturei. 5Avraam i‑a dat lui Isaac tot ceea ce avea. 6El le‑a oferit daruri fiilor țiitoarelor6 Vezi nota de la 22:24. sale și, pe când era încă în viață, i‑a trimis de lângă fiul său Isaac, spre răsărit, în țara de la răsărit.
7Avraam a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani. 8El și‑a dat ultima suflare, murind după o bătrânețe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile. Astfel, el a fost adăugat la poporul său. 9Fiii săi, Isaac și Ismael, l‑au înmormântat în peștera Mahpela din ogorul lui Efron, fiul hititului Țohar, ogor care se află în apropiere de Mamre 10și pe care Avraam îl cumpărase de la fiii lui Het. Acolo a fost înmormântat Avraam împreună cu Sara, soția lui. 11După moartea lui Avraam, Dumnezeu l‑a binecuvântat pe Isaac, fiul acestuia. Isaac s‑a așezat lângă Beer Lahai‑Roi11 Vezi nota de la 16:14..
Urmașii lui Ismael
(1 Cron. 1:28-31)
12Aceasta este istoria12 Vezi nota de la 2:4. lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care egipteanca Agar, roaba Sarei, i l‑a născut lui Avraam, 13și acestea au fost numele fiilor lui Ismael, după numele lor, potrivit genealogiilor lor:
Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael,
Chedar, Adbeel, Mibsam,
14Mișma, Duma, Masa,
15Hadad, Tema, Ietur, Nafiș și Chedma.
16Aceștia au fost fiii lui Ismael și acestea au fost numele celor doisprezece prinți ai triburilor lor, după așezările și taberele lor. 17Aceștia au fost anii vieții lui Ismael: o sută treizeci și șapte de ani. El și‑a dat duhul și a murit, fiind adăugat la poporul său. 18Ei au locuit de la Havila până la Șur, care este în fața Egiptului, cum mergi spre Așura18 Deși Așura a fost identificată ca făcând strict referire la o regiune din peninsula Sinai, este totuși posibil ca această regiune să fi fost mult mai vastă, întinzându‑se din nordul peninsulei Sinai până în partea de vest a granițelor Babilonului.. El se stabilise separat de18 Sau: la răsărit de (lit.: pe fața). toți frații lui.
Esau și Iacov
19Aceasta este istoria19 Vezi nota de la 2:4. lui Isaac, fiul lui Avraam. Lui Avraam i s‑a născut Isaac. 20Acesta avea patruzeci de ani când s‑a căsătorit cu Rebeca, fiica arameului Betuel din Padan-Aram20 Un alt nume pentru Aram Naharaim, în NV Mesopotamiei [peste tot în carte]. și sora arameului Laban. 21Isaac s‑a rugat Domnului pentru soția sa, pentru că ea era stearpă. Domnul l‑a ascultat, iar Rebeca, soția lui, a rămas însărcinată. 22Dar pentru că fiii ei se băteau în pântecul ei, a zis: „Dacă‑i așa, de ce mi s‑a întâmplat acest lucru?22 Afirmația Rebecăi este înțeleasă ca având următorul sens: Dacă Domnul a ascultat rugăciunea, de ce mi se întâmplă astfel?“ Și s‑a dus să‑L întrebe pe Domnul.
23Domnul i‑a răspuns:
„Două neamuri sunt în pântecul tău
și două popoare născute din tine se vor despărți.
Unul va fi mai puternic decât celălalt
și cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr.“
24Când i s‑au împlinit zilele să nască, iată că în pântecul Rebecăi erau gemeni. 25Primul a ieșit roșcovan peste tot, ca o manta de păr, și i‑au pus numele Esau25 A mai fost numit și Edom, care înseamnă roșcovan/roșiatic.. 26După aceea a ieșit fratele său, ținându‑se cu mâna de călcâiul lui Esau. De aceea i‑au pus numele Iacov26 Ebr.: Ya’aqob, bazat pe verbul ’aqab (a ține de călcâi). Verbul poate avea atât un sens negativ, unul care urmărește pe altul îndeaproape cu intenții rele, pentru a‑i lua locul (sens dat pentru prima oară de Esau, Gen. 27:6; vezi și Ier. 9:4), cât și un sens pozitiv, unul care urmărește pe altul îndeaproape cu bune intenții, pentru a‑l sluji sau pentru a‑l apăra. În cazul de față semnificația numelui lui Iacov este una pozitivă: Fie ca El să te apere.. Isaac avea șaizeci de ani când Rebeca i‑a născut pe cei doi fii.
27Când băieții au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniștit, care locuia în corturi. 28Isaac l‑a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l‑a îndrăgit pe Iacov.
29Odată, pe când Iacov fierbea o ciorbă, Esau a venit de la câmp sleit de oboseală.
30Esau i‑a zis lui Iacov:
– Dă‑mi voie, te rog, să mănânc repede din ciorba aceasta roșiatică, pentru că sunt sleit de oboseală.
De aceea i s‑a pus și numele de Edom30 Edom înseamnă roșcovan/roșiatic..
31Iacov i‑a răspuns:
– Vinde‑mi mai întâi dreptul tău de întâi născut.
32Esau a zis:
– Iată, sunt pe cale să mor. La ce‑mi folosește dreptul de întâi născut?
33Iacov i‑a răspuns:
– Jură‑mi mai întâi.
Esau i‑a jurat și i‑a vândut lui Iacov dreptul de întâi născut. 34Apoi Iacov i‑a dat lui Esau niște pâine și niște ciorbă de linte. Acesta a mâncat, a băut, apoi s‑a ridicat și a plecat. Astfel, Esau și‑a desconsiderat dreptul de întâi născut.
