Profecía contra Edom
1La palabra del Señor vino a mí y me dijo: 2«Hijo de hombre, vuélvete hacia la montaña de Seír y profetiza contra ella. 3Adviértele que así dice el Señor y Dios: “Aquí estoy contra ti, montaña de Seír. Contra ti extenderé mi mano, y te convertiré en un desierto desolado. 4Tus ciudades serán destruidas, y tú quedarás en ruinas. Entonces sabrás que yo soy el Señor.
5»”Porque mantienes una antigua enemistad entregaste a los hijos de Israel al poder de la espada en el día de su castigo final. 6Por lo tanto, tan cierto como que yo vivo, afirma el Señor y Dios, te entregaré a la sangre y la sangre te perseguirá. Porque no aborreciste el derramamiento de sangre, esta te perseguirá. 7Haré de la montaña de Seír un desierto desolado y exterminaré a todo el que pase o venga por allí. 8Llenaré de heridos tus montes; los que han muerto a filo de espada cubrirán tus colinas, tus valles y los canales de tus ríos. 9Para siempre te convertiré en una ruina perpetua; tus ciudades quedarán deshabitadas. Entonces sabrás que yo soy el Señor.
10»”Porque tú has dicho: ‘Estas dos naciones y los dos territorios serán míos, yo seré su dueño’, aunque yo el Señor estaba allí. 11Por lo tanto, tan cierto como que yo vivo, haré contigo conforme al furor y celo con que tú actuaste en tu odio contra ellos, afirma el Señor y Dios. Y cuando yo te juzgue me daré a conocer entre ellos. 12Entonces sabrás que yo, el Señor, he oído todas las injurias que has proferido contra las montañas de Israel. Tú dijiste: ‘¡Están devastados, nos han sido entregados para devorarlos!’. 13Me has desafiado con arrogancia y has multiplicado tus palabras contra mí; yo te he escuchado. 14Así dice el Señor y Dios: Para alegría de toda la tierra, te dejaré en ruinas. 15Así como se alegraron cuando quedó desolada la herencia del pueblo de Israel, también yo me alegraré de ti. Tú, montaña de Seír, y todo el territorio de Edom quedarán desolados. Así sabrán que yo soy el Señor”.
Profeție împotriva Edomului
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, îndreaptă‑ți fața spre muntele Seir și profețește împotriva lui! 3Spune‑i că așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, munte al Seirului! Îmi voi întinde mâna împotriva ta și te voi preface într‑o pustietate și într‑un loc devastat! 4Îți voi preface cetățile în ruină, iar tu vei ajunge o pustietate și vei ști atunci că Eu sunt Domnul.
5Pentru că aveai o ură străveche și i‑ai doborât cu sabia pe fiii lui Israel în vremea necazului lor, în vremea pedepsei lor finale, 6de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că te voi îneca în sânge și sângele te va urmări. Fiindcă nu ai urât vărsarea de sânge, aceasta te va urmări. 7Voi preface muntele Seir într‑o pustietate și într‑un loc devastat. Și voi nimici din el pe oricine îl străbate7 Lit.: pe cel ce se duce și pe cel ce se întoarce; sau pe cel care încearcă să scape și pe cel care se întoarce.. 8Îi voi umple versanții de morții lui. Cei răpuși de sabie vor cădea pe dealurile tale, pe văile tale și în toate albiile tale. 9Te voi preface într‑o pustietate veșnică și cetățile tale nu vor mai fi locuite. Și vei ști astfel că Eu sunt Domnul.
10Pentru că ai zis: ‘Aceste două neamuri și aceste două țări vor fi ale mele și le vom lua în stăpânire!’, măcar că Domnul era încă acolo, 11de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că‑ți voi face după mânia și râvna pe care le‑ai arătat și tu, în ura ta față de ei. Și Mă voi face cunoscut în mijlocul lor când te voi judeca. 12Vei ști astfel că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le‑ai spus despre munții lui Israel atunci când ai zis: ‘Sunt pustiiți, ne sunt dați nouă să‑i devorăm!’ 13V‑ați lăudat împotriva Mea prin vorbirea voastră și v‑ați înmulțit cuvintele împotriva Mea, însă Eu am auzit.» 14Așa vorbește Stăpânul Domn: «Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi preface într‑o pustietate. 15Pentru că te‑ai bucurat când moștenirea Casei lui Israel a fost pustiită, îți voi face și ție la fel. Vei ajunge o pustietate, munte Seir, tu și tot Edomul, și veți ști astfel că Eu sunt Domnul.»“
