1لِذَلِكَ، تَخَلَّصُوا مِنْ كُلِّ أَثَرٍ لِلشَّرِّ وَالْخِدَاعِ وَالرِّيَاءِ وَالْحَسَدِ وَالذَّمِّ. 2وَكَأَطْفَالٍ مَوْلُودِينَ حَدِيثاً، تَشَوَّقُوا إِلَى اللَّبَنِ الرُّوحِيِّ النَّقِيِّ لِكَيْ تَنْمُوا بِهِ إِلَى أَنْ تَبْلُغُوا النَّجَاةَ، 3إِنْ كُنْتُمْ حَقّاً قَدْ تَذَوَّقْتُمْ أَنَّ الرَّبَّ طَيِّبٌ!
حجارة حية وشعب مختار
4فَأَنْتُمْ قَدْ أَتَيْتُمْ إِلَيْهِ، بِاعْتِبَارِهِ الحَجَرَ الحَيَّ الَّذِي رَفَضَهُ النَّاسُ، وَاخْتَارَهُ اللهُ، وَهُوَ ثَمِينٌ عِنْدَهُ. 5إِذَنِ اتَّحِدُوا بِهِ كَحِجَارَةٍ حَيَّةٍ، مَبْنِيِّينَ بَيْتاً رُوحِيًّا، تَكُونُونَ فِيهِ كَهَنَةً مُقَدَّسِينَ تُقَدِّمُونَ لِلهِ ذَبَائِحَ رُوحِيَّةً مَقْبُولَةً لَدَيْهِ بِفَضْلِ يَسُوعَ الْمَسِيحِ. 6وَكَمَا يَقُولُ الْكِتَابُ: «هَا أَنَا أَضَعُ فِي صِهْيَوْنَ حَجَرَ زَاوِيَةٍ، مُخْتَاراً وَثَمِيناً. الَّذِي يُؤْمِنُ بِهِ، لَا يَخِيبُ!» 7فَإِنَّ هَذَا الْحَجَرَ هُوَ ثَمِينٌ فِي نَظَرِكُمْ، أَنْتُمُ الْمُؤْمِنِينَ بِهِ. أَمَّا بِالنِّسْبَةِ إِلَى الَّذِينَ لَا يُؤْمِنُونَ، «فَالْحَجَرُ الَّذِي رَفَضَهُ الْبَنَّاؤُونَ صَارَ هُوَ الْحَجَرَ الأَسَاسَ رَأْسَ زَاوِيَةِ الْبَيْتِ»، 8كَمَا أَنَّهُ هُوَ «الْحَجَرُ الَّذِي يَصْطَدِمُونَ بِهِ، وَالصَّخْرَةُ الَّتِي يَسْقُطُونَ عَلَيْهَا!» وَهُمْ يَسْقُطُونَ لأَنَّهُمْ يَرْفُضُونَ أَنْ يُؤْمِنُوا بِالْكَلِمَةِ. 9فَإِنَّ سُقُوطَهُمْ أَمْرٌ حَتْمِيٌّ! وَأَمَّا أَنْتُمْ، فَإِنَّكُمْ تُشَكِّلُونَ جمَاعَةَ كَهَنَةٍ مُلُوكِيَّةً، وَسُلالَةً اخْتَارَهَا اللهُ، وَأُمَّةً كَرَّسَهَا لِنَفْسِهِ، وَشَعْباً امْتَلَكَهُ. وَذَلِكَ لِكَيْ تُخْبِرُوا بِفَضَائِلِ الرَّبِّ، الَّذِي دَعَاكُمْ مِنَ الظَّلامِ إِلَى نُورِهِ الْعَجِيبِ! 10فَإِنَّكُمْ فِي الْمَاضِي لَمْ تَكُونُوا شَعْباً؛ أَمَّا الآنَ، فَأَنْتُمْ «شَعْبُ اللهِ وَقَدْ كُنْتُمْ سَابِقاً لَا تَتَمَتَّعُونَ بِرَحْمَةِ اللهِ، أَمَّا الآنَ، فَإِنَّكُمْ تَتَمَتَّعُونَ بِها!»
الحياة التقية في مجتمع وثني
11أَيُّهَا الأَحِبَّاءُ، مَا أَنْتُمْ إِلّا غُرَبَاءُ تَزُورُونَ الأَرْضَ زِيَارَةً عَابِرَةً. لِذَلِكَ أَطْلُبُ إِلَيْكُمْ أَنْ تَبْتَعِدُوا عَنِ الشَّهَوَاتِ الْجَسَدِيَّةِ الَّتِي تُصَارِعُ النَّفْسَ. 12وَلْيَكُنْ سُلُوكُكُمْ بَيْنَ الأُمَمِ سُلُوكاً حَسَناً. فَمَعَ أَنَّهُمْ يَتَّهِمُونَكُمْ زُوراً بِأَنَّكُمْ تَفْعَلُونَ الشَّرَّ، فَحِينَ يُلاحِظُونَ أَعْمَالَكُمُ الصَّالِحَةَ يُمَجِّدُونَ اللهَ يَوْمَ يَفْتَقِدُهُمْ.
13فَإِكْرَاماً لِلرَّبِّ، اخْضَعُوا لِكُلِّ نِظَامٍ يُدِيرُ شُؤُونَ النَّاسِ: لِلْمَلِكِ، بِاعْتِبَارِهِ صَاحِبَ السُّلْطَةِ الْعُلْيَا، 14وَلِلْحُكَّامِ، بِاعْتِبَارِهِمْ مُمَثِّلِي الْمَلِكِ الَّذِينَ يُعَاقِبُونَ الْمُذْنِبِينَ وَيَمْدَحُونَ الصَّالِحِينَ. 15فَإِنَّ هَذِهِ هِيَ إِرَادَةُ اللهِ: أَنْ تَفْعَلُوا الْخَيْرَ دَائِماً، فَتُفْحِمُوا جَهَالَةَ النَّاسِ الأَغْبِيَاءِ! 16تَصَرَّفُوا كَأَحْرَارٍ حَقّاً، لَا كَالَّذِينَ يَتَّخِذُونَ مِنَ الْحُرِّيَّةِ سِتَاراً لارْتِكَابِ الشَّرِّ بَلْ بِاعْتِبَارِ أَنَّكُمْ عَبِيدٌ لِلهِ. 17أَكْرِمُوا جَمِيعَ النَّاسِ. أَحِبُّوا الإِخْوَةَ. خَافُوا اللهَ. أَكْرِمُوا الْمَلِكَ.
الاقتداء بالمسيح
18أَيُّهَا الْخَدَمُ، اخْضَعُوا لِسَادَتِكُمْ بِاحْتِرَامٍ لائِقٍ. لَيْسَ لِلسَّادَةِ الصَّالِحِينَ الْمُتَرَفِّقِينَ فَقَطْ، بَلْ لِلظَّالِمِينَ الْقُسَاةِ أَيْضاً! 19فَمَا أَجْمَلَ أَنْ يَتَحَمَّلَ الإِنْسَانُ الأَحْزَانَ حِينَ يَتَأَلَّمُ مَظْلُوماً، بِدَافِعٍ مِنْ ضَمِيرِهِ الْخَاضِعِ لِلهِ! 20فَبِالْحَقِيقَةِ، أَيُّ مَجْدٍ لَكُمْ إِنْ كُنْتُمْ تَصْبِرُونَ وَأَنْتُمْ تَتَحَمَّلُونَ قَصَاصَ أَخْطَائِكُمْ؟ لَا فَضْلَ لَكُمْ عِنْدَ اللهِ إِلّا إِذَا تَحَمَّلْتُمُ الآلامَ صَابِرِينَ، وَأَنْتُمْ تَفْعَلُونَ الصَّوَابَ. 21لأَنَّ اللهَ دَعَاكُمْ إِلى الاشْتِرَاكِ فِي هَذَا النَّوْعِ مِنَ الآلامِ. فَالْمَسِيحُ، الَّذِي تَأَلَّمَ لأَجْلِكُمْ، هُوَ الْقُدْوَةُ الَّتِي تَقْتَدُونَ بِها. فَسِيرُوا عَلَى آثَارِ خُطْوَاتِهِ: 22إِنَّهُ لَمْ يَفْعَلْ خَطِيئَةً وَاحِدَةً، وَلا كَانَ فِي فَمِهِ مَكْرٌ. 23وَمَعَ أَنَّهُ أُهِينَ، فَلَمْ يَكُنْ يَرُدُّ الإِهَانَةَ. وَإِذْ تَحَمَّلَ الآلامَ، لَمْ يَكُنْ يُهَدِّدُ بِالانْتِقَامِ، بَلْ أَسْلَمَ أَمْرَهُ لِلهِ الَّذِي يَحْكُمُ بِالْعَدْلِ. 24وَهُوَ نَفْسُهُ حَمَلَ خَطَايَانَا فِي جَسَدِهِ (عِنْدَمَا مَاتَ مَصْلُوباً) عَلَى الْخَشَبَةِ، لِكَيْ نَمُوتَ بِالنِّسْبَةِ لِلْخَطَايَا فَنَحْيَا حَيَاةَ الْبِرِّ. وَبِجِرَاحِهِ هُوَ تَمَّ لَكُمُ الشِّفَاءُ، 25فَقَدْ كُنْتُمْ ضَالِّينَ كَخِرَافٍ ضَائِعَةٍ، وَلَكِنَّكُمْ قَدْ رَجَعْتُمُ الآنَ إِلَى رَاعِي نُفُوسِكُمْ وَحَارِسِهَا!
1Dați deci la o parte orice răutate, orice viclenie, ipocrizie, gelozie și orice fel de calomnii. 2Ca niște copilași nou‑născuți, să tânjiți după laptele duhovnicesc2 Gr.: logikos, care are sensul de: care se cuvine, rațional, rezonabil. Este posibil ca autorul să fi intenționat un joc de cuvinte cu termenul logos (Cuvântul) din 1:23-25, aluzie la faptul că ei trebuie să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu pentru a crește spiritual. cel curat2 Sau: pur, fără amestec., pentru ca, prin el, să puteți crește spre mântuire, 3dacă ați gustat într-adevăr că bun este Domnul.
Piatra cea vie și o seminție aleasă
4Apropiați‑vă de El, Piatra vie respinsă de oameni, dar aleasă și prețioasă înaintea lui Dumnezeu! 5Iar voi, ca pietre vii, sunteți zidiți ca o casă duhovnicească, pentru a fi o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos. 6Căci în Scriptură se găsesc următoarele cuvinte:
„Iată, așez în Sion o Piatră,
o Piatră din capul unghiului, aleasă și prețioasă!
Cel ce crede în El nu va fi făcut de rușine deloc.“6 Vezi Is. 28:16.
7Așadar, cinstea aceasta este pentru voi, cei ce credeți, dar pentru cei ce nu cred,
„Piatra pe care au respins‑o7 Termenul grecesc se referă la respingere în urma unui test, a unei probe sau, în acest context, a unei prime încercări de potrivire în zid. zidarii,
a devenit Piatra din capul unghiului“7 Vezi Ps. 118:22.
8și
„…o Piatră de poticnire
și o Stâncă de cădere.“8 Vezi Is. 8:14.
Cei neascultători față de Cuvânt se împiedică, la aceasta fiind și puși.
9Însă voi sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor care este proprietatea Lui, ca să vestiți faptele mărețe9 Vezi Ex. 19:5-6 și Is. 43:20-21. ale Celui Ce v‑a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. 10Cândva nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu. Cândva nu vi se arătase milă, dar acum vi s‑a arătat milă.10 Vezi Os. 1:6, 9; 2:23.
11Preaiubiților, vă îndemn, ca pe niște străini și peregrini, să vă feriți de poftele firești, care se luptă împotriva sufletului. 12Să aveți o purtare bună printre neamuri, pentru ca, deși12 Lit.: pentru ca, în ceea ce. vă vorbesc de rău ca pe niște răufăcători, totuși, văzând faptele voastre bune, să‑L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
Supunere față de autoritățile omenești
13Fiți supuși oricărei instituții13 Termenul grecesc face trimitere la autoritățile fundamentale (gr.: ktisis; vezi și nota din 2 Cor. 5:17). omenești, pentru Domnul – fie împăratului, ca înalt stăpânitor, 14fie guvernatorilor, ca unii trimiși de el să‑i pedepsească pe răufăcători și să‑i laude pe cei ce fac binele. 15Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând binele, să reduceți la tăcere lipsa de cunoaștere a oamenilor nesăbuiți. 16Trăiți ca niște oameni liberi, folosind libertatea nu ca pe un înveliș al răutății, ci folosind‑o ca robi ai lui Dumnezeu! 17Cinstiți‑i pe toți, iubiți‑i pe frați17 Gr.: adelfotes, termen care face referire la întreaga comunitate a celor credincioși (și în 5:9)., temeți‑vă de Dumnezeu, cinstiți‑l pe împărat!
18Servitorilor, fiți supuși stăpânilor cu toată frica, nu doar celor buni și blânzi, ci și celor nedrepți. 19Pentru că este o virtute19 Sau: har. dacă cineva, din cauza conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept. 20Căci ce onoare este să îndurați, dacă ați păcătuit și sunteți loviți? Dar dacă îndurați atunci când ați făcut binele și astfel suferiți, aceasta este o virtute înaintea lui Dumnezeu. 21Căci la aceasta ați fost chemați, deoarece și Cristos a suferit pentru voi, lăsându‑vă un exemplu, ca să călcați pe urmele Lui.
22„El n‑a săvârșit păcat,
nici nu s‑a găsit înșelătorie22 Sau: viclenie. în gura Lui.“22 Vezi Is. 53:9.
23Când era insultat, n‑a răspuns insultând, când a suferit, n‑a amenințat, ci S‑a încredințat Celui Ce judecă drept. 24El a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui ați fost vindecați.24 Vezi Is. 53:5. 25Căci erați ca niște oi rătăcite, dar acum v‑ați întors la Păstorul25 Conceptul de păstor trebuie înțeles aici în contextul său vechi-testamentar: Dumnezeu Însuși este Păstorul lui Israel (Ps. 80:1; Is. 40:10-11; Eze. 34:11-16); Dumnezeu a dat turma în grija conducătorilor (păstorii lui Israel), care însă nu au avut grijă de ea (Is. 56:9-12; Eze. 34); El Îl va trimite pe adevăratul Păstor, pe Mesia, ca să aibă grijă de oi (Eze. 34:23). și Episcopul25 Sau: Supraveghetorul. sufletelor voastre.
