أيوب 19 – NAV & NTLR

Ketab El Hayat

أيوب 19:1-29

أيوب

1فَأَجَابَ أَيُّوبُ: 2«حَتَّى مَتَى تُعَذِّبُونَ نَفْسِي وَتَسْحَقُونَنِي بِالْكَلامِ الْمُوْجِعِ؟ 3فَهَذِهِ عَشَرُ مَرَّاتٍ انْهَلْتُمْ عَلَيَّ تَعْيِيراً، وَلَمْ تَخْجَلُوا مِنَ التَّنْدِيدِ بِي! 4فَإِنْ كُنْتُ حَقّاً قَدْ ضَلَلْتُ فَإِنَّ أَخْطَائِي هِيَ مِنْ شَأْنِي وَحْدِي. 5وَإِنْ كُنْتُمْ حَقّاً تَسْتَكْبِرُونَ عَلَيَّ وَتَتَّخِذُونَ مِنْ عَارِي بُرْهَاناً ضِدِّي، 6فَاعْلَمُوا إِذاً أَنَّ اللهَ هُوَ الَّذِي أَوْقَعَنِي فِي الْخَطَأِ وَأَلْقَى شِبَاكَهُ عَلَيَّ. 7هَا إِنِّي أَسْتَغِيثُ مِنَ الظُّلْمِ وَلا مُجِيبَ، وَأَهْتِفُ عَالِياً وَلَيْسَ مِنْ مُنْصِفٍ.

8قَدْ سَيَّجَ عَلَى طَرِيقِي فَلا أَعْبُرُ، وَخَيَّمَ عَلَى سُبُلِي بِالظُّلُمَاتِ. 9جَرَّدَنِي مِنْ مَجْدِي وَنَزَعَ تَاجِي عَنْ رَأْسِي. 10هَدَمَنِي مِنْ كُلِّ جِهَةٍ، فَتَلاشَيْتُ، وَاسْتَأْصَلَ مِثْلَ غَرْسٍ رَجَائِي. 11أَضْرَمَ عَلَيَّ غَضَبَهُ وَحَسِبَنِي مِنْ أَعْدَائِهِ. 12زَحَفَتْ قُوَّاتُهُ دَفْعَةً وَاحِدَةً لِيُمَهِّدُوا طَرِيقَ حِصَارٍ ضِدِّي، وَعَسْكَرُوا حَوْلَ خَيْمَتِي.

13أَبْعَدَ عَنِّي إِخْوَتِي، فَاعْتَزَلَ عَنِّي مَعَارِفِي. 14خَذَلَنِي ذَوُو قَرَابَتِي وَنَسِيَنِي أَصْدِقَائِي. 15وَحَسِبَنِي ضُيُوفِي وَإِمَائِي غَرِيباً، أَصْبَحْتُ فِي أَعْيُنِهِمْ أَجْنَبِيًّا. 16أَدْعُو خَادِمِي فَلا يُجِيبُ، مَعَ أَنِّي تَوَسَّلْتُ إِلَيْهِ. 17عَافَتْ زَوْجَتِي رَائِحَةَ أَنْفَاسِي الْخَبِيثَةَ، وَكَرِهَنِي إخْوَتِي فَابْتَعَدُوا عَنِّي. 18حَتَّى الصِّبْيَانُ يَزْدَرُونَنِي. إذَا قُمْتُ يَسْخَرُونَ مِنِّي. 19مَقَتَنِي أَصْدِقَائِي الْحَمِيمُونَ، وَالَّذِينَ أَحْبَبْتُهُمُ انْقَلَبُوا عَلَيَّ. 20لَصِقَتْ عِظَامِي بِجِلْدِي وَلَحْمِي، وَنَجَوْتُ بِجِلْدِ أَسْنَانِي! 21ارْفُقُوا بِي يَا أَصْدِقَائِي، لأَنَّ يَدَ الرَّبِّ قَدْ حَطَّمَتْنِي. 22لِمَاذَا تُطَارِدُونَنِي كَمَا يُطَارِدُنِي اللهُ؟ أَلا تَشْبَعُونَ أَبَداً مِنْ لَحْمِي؟

23مَنْ لِي بِأَنْ تُدَوَّنَ أَقْوَالِي! يَا لَيْتَهَا تُسَجَّلُ فِي كِتَابٍ! 24يَا لَيْتَهَا تُنْقَشُ بِقَلَمِ حَدِيدٍ وَبِرَصَاصٍ عَلَى صَخْرٍ إِلَى الأَبَدِ!

25أَمَّا أَنَا فَإِنِّي مُوْقِنٌ أَنَّ فَادِيَّ حَيٌّ، وَأَنَّهُ لابُدَّ فِي النِّهَايَةِ أَنْ يَقُومَ عَلَى الأَرْضِ. 26وَبَعْدَ أَنْ يَفْنَى جِلْدِي، فَإِنِّي بِذَاتِي أُعَايِنُ اللهَ. 27الَّذِي أُشَاهِدُهُ لِنَفْسِي فَتَنْظُرُهُ عَيْنَايَ وَلَيْسَ عَيْنَا آخَرَ، قَدْ فَنِيَتْ كُلْيَتَايَ شَوْقاً فِي دَاخِلِي. 28وَإِنْ قُلْتُمْ مَاذَا نَعْمَلُ لِنَضْطَهِدَهُ، لأَنَّ مَصْدَرَ الْمَتَاعِبِ كَامِنٌ فِيهِ؟ 29فَاخْشَوْا عَلَى أَنْفُسِكُمْ مِنَ السَّيْفِ، لأَنَّ الْغَيْظَ يَجْلِبُ عِقَابَ السَّيْفِ، وَتَعْلَمُونَ آنَئِذٍ أَنَّ هُنَاكَ قَضَاءً».

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 19:1-29

Răspunsul lui Iov

1Iov a răspuns și a zis:

2„Până când îmi veți chinui sufletul

și mă veți zdrobi cu vorbe?

3De zece ori3 Sau: de multe ori. m‑ați batjocorit.

Nu v‑a fost rușine să mă insultați.

4Dacă într-adevăr am greșit,

greșeala mea rămâne cu mine peste noapte.

5Dacă într-adevăr vă înălțați împotriva mea

și folosiți rușinea mea drept dovadă împotriva mea,

6să știți atunci că Dumnezeu a greșit față de mine

și m‑a înconjurat cu lațul Lui.

7Iată, strig: «Violență!», dar nu mi se răspunde;

strig după ajutor, dar nu este dreptate.

8El mi‑a tăiat calea și nu mai pot trece,

El mi‑a învăluit cărările în întuneric.

9M‑a dezbrăcat de gloria mea

și mi‑a smuls coroana de pe cap.

10Mă dărâmă de jur împrejur și sunt dus;

îmi smulge speranța ca pe un copac.

11Mânia Lui s‑a aprins împotriva mea;

mă consideră unul dintre vrăjmașii Săi.

12Oștile Lui pornesc în forță,

au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine,

și‑au așezat tabăra în jurul cortului meu.

13Mi‑a îndepărtat frații de mine,

cunoscuții mei s‑au înstrăinat de mine.

14Rudele mele m‑au părăsit,

și prietenii m‑au uitat.

15Sunt un străin pentru oaspeții și roabele15 Vezi 31:13. mele;

în ochii lor sunt un necunoscut.

16Îmi chem slujitorul, dar el nu‑mi răspunde,

deși caut bunăvoința lui cu gura mea.

17Suflarea mea stârnește repulsie soției mele,

și sunt dezgustător pentru fiii mamei mele.17 Lit.: fiii pântecului meu.

18Chiar și copiii mă resping;

când mă ridic, ei vorbesc împotriva mea.

19Toți prietenii mei apropiați mă disprețuiesc;

cei pe care‑i iubesc s‑au întors împotriva mea.

20Mi se lipesc oasele de carne;

n‑am rămas decât cu pielea dinților mei.

21Arătați bunăvoință față de mine, prietenii mei, arătați bunăvoință față de mine,

pentru că m‑a lovit mâna lui Dumnezeu!

22De ce mă urmăriți ca Dumnezeu

și nu vă mulțumiți cu carnea mea?

23O, aș vrea să‑mi fie scrise cuvintele,

să fie scrise pe un sul,

24să fie săpate în stâncă pentru totdeauna,

cu o daltă de fier și cu plumb!

25Dar eu știu că Răscumpărătorul25 Sau: Apărătorul. meu este viu

și că, la urmă, va sta pe țărână.

26Chiar după ce pielea mi‑a fost nimicită,

în trup fiind26 Sau: despărțit de trupul meu., Îl voi vedea pe Dumnezeu.

27Îl voi vedea de partea mea,

Îl voi vedea cu ochii mei, și nu‑mi va mai fi un străin27 Sau: Îl voi vedea eu însumi, / ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.!

Mi se mistuie rărunchii înăuntrul meu.25-27 Sau: pe pământ, 26chiar dacă pielea îmi va fi nimicită. / Să‑L văd pe Dumnezeu, în trup fiind, / să‑L văd de partea mea, 27 să‑l văd cu ochii mei, să nu‑mi mai fie un străin. De dorul acesta mă mistui înăuntrul meu.

28Veți spune atunci: «De ce îl urmăream?»

Și astfel rădăcina adevărului va fi găsită în mine.

29Temeți‑vă de sabie,

căci mânia aduce pedeapsa sabiei,

ca să știți că există o judecată.“