Ketab El Hayat

حبقوق 2:1-20

1سَأَقِفُ عَلَى مَرْصَدِي وَأَنْتَصِبُ عَلَى الْحِصْنِ، وَأَتَرَقَّبُ لأَرَى مَاذَا يَقُولُ لِي الرَّبُّ، وَبِمَا يُجِيبُ عَنْ شَكْوَايَ.

جواب الرب

2فَأَجَابَنِي الرَّبُّ: «اكْتُبِ الرُّؤْيَا بِوُضُوحٍ عَلَى الأَلْوَاحِ لِيَسْتَطِيعَ حَتَّى الرَّاكِضُ قِرَاءَتَهَا بِسُهُولَةٍ وَحَمْلَهَا لِلآخَرِينَ. 3لأَنَّ الرُّؤْيَا لَا تَتَحَقَّقُ إِلّا فِي مِيعَادِهَا، وَتُسْرِعُ إِلَى نِهَايَتِهَا. إِنَّهَا لَا تَكْذِبُ وَإِنْ تَوَانَتْ فَانْتَظِرْهَا، لأَنَّهَا لابُدَّ أَنْ تَتَحَقَّقَ وَلَنْ تَتَأَخَّرَ طَوِيلاً.»

4أَمَّا الرِّسَالَةُ فَهِيَ: «إِنَّ ذَا النَّفْسِ الْمُنْتَفِخَةِ غَيْرِ الْمُسْتَقِيمَةِ مَصِيرُهُ الْهَلاكُ، أَمَّا الْبَارُّ فَبِالإِيمَانِ يَحْيَا. 5وَكَمَا أَنَّ الْخَمْرَ غَادِرَةٌ، كَذَلِكَ تَأْخُذُ الْمُغْتَرَّ نَشْوَةُ الانْتِصَارِ فَلا يَسْتَكِينُ، فَإِنَّ جَشَعَهُ فِي سِعَةِ الْهَاوِيَةِ، وهُوَ كَالْمَوْتِ لَا يَشْبَعُ. لِهَذَا يَجْمَعُ لِنَفْسِهِ كُلَّ الأُمَمِ وَيَسْبِي جَمِيعَ الشُّعُوبِ.

6وَلَكِنْ لَا يَلْبَثُ أَنْ يَسْخَرَ مِنْهُ سَبَايَاهُ قَائِلِينَ: ’وَيْلٌ لِمَنْ يُكَوِّمُ لِنَفْسِهِ الأَسْلابَ، وَيَثْرَى عَلَى حِسَابِ مَا نَهَبَ. إِنَّمَا إِلَى مَتَى؟‘ 7أَلا يَقُومُ عَلَيْكَ دَائِنُوكَ بَغْتَةً، أَوَ لَا يَثُورُونَ عَلَيْكَ وَيَمْلأُونَكَ رُعْباً، فَتُصْبِحَ لَهُمْ غَنِيمَةً؟ 8لأَنَّكَ سَلَبْتَ أُمَماً كَثِيرَةً فَإِنَّ بَقِيَّةَ الشُّعُوبِ يَنْهَبُونَكَ ثَأْراً لِمَا سَفَكْتَ مِنْ دِمَاءٍ وَارْتَكَبْتَ مِنْ جَوْرٍ فِي الأَرْضِ، فَدَمَّرْتَ مُدُناً وَأَهْلَكْتَ السَّاكِنِينَ فِيهَا. 9وَيْلٌ لِمَنْ يَدَّخِرُ لِبَنِيهِ مَكْسَبَ ظُلْمٍ، وَيُشَيِّدُ مَسْكَنَهُ فِي مَقَامٍ حَصِينٍ لِيَكُونَ فِي مَأْمَنٍ مِنَ الْخَطَرِ. 10لَقَدْ لَطَّخَتْ مُؤَامَرَتُكَ بَيْتَكَ بِالْعَارِ حِينَ اسْتَأْصَلْتَ أُمَماً عَدِيدَةً وَجَلَبْتَ الدَّمَارَ عَلَى نَفْسِكَ. 11حَتَّى حِجَارَةُ الْجُدْرَانِ تَصْرُخُ مِنْ شَرِّكَ، فَتُرَدِّدُ الدَّعَائِمُ الْخَشَبِيَّةُ أَصْدَاءَهَا.

12وَيْلٌ لِمَنْ يَبْنِي مَدِينَةً بِالدِّمَاءِ، وَيُؤَسِّسُ قَرْيَةً بِالإِثْمِ. 13أَلَمْ يَصْدُرِ الْقَضَاءُ مِنْ عِنْدِ الرَّبِّ الْقَدِيرِ أَنْ يَؤُولَ تَعَبُ الشُّعُوبِ إِلَى النَّارِ وَجَهْدُ الأُمَمِ إِلَى الْبَاطِلِ؟ 14لأَنَّ الأَرْضَ سَتَمْتَلِئُ مِنْ مَعْرِفَةِ مَجْدِ الرَّبِّ كَمَا تَغْمُرُ الْمِيَاهُ الْبَحْرَ.

15وَيْلٌ لِمَنْ يَسْقِي صَاحِبَهُ مِنْ كَأْسِ الْغَضَبِ إِلَى أَنْ يَسْكَرَ لِيَنْظُرَ إِلَى خِزْيِهِ. 16فَأَنْتَ تَشْبَعُ خِزْياً عِوَضَ الْمَجْدِ، فَاشْرَبْ أَنْتَ، وَتَرَنَّحْ، فَإِنَّ كَأْسَ يَمِينِ الرَّبِّ تَدُورُ عَلَيْكَ وَيُجَلِّلُ الْعَارُ مَجْدَكَ. 17لأَنَّ مَا ارْتَكَبْتَهُ مِنْ ظُلْمٍ فِي حَقِّ لُبْنَانَ يُغَطِّيكَ، وَمَا أَهْلَكْتَهُ مِنْ بَهَائِمَ يُرَوِّعُكَ. مِنْ أَجْلِ مَا سَفَكْتَهُ مِنْ دِمَاءٍ وَاقْتَرَفْتَهُ مِنْ جَوْرٍ فِي الأَرْضِ وَالْمُدُنِ وَالسَّاكِنِينَ فِيهَا.

18أَيُّ جَدْوَى مِنْ تِمْثَالٍ حَتَّى يَصُوغَهُ صَانِعٌ، أَوْ صَنَمٍ يُعَلِّمُ الْكَذِبَ لأَنَّ مَنْ يَصْنَعُهُ يَتَّكِلُ عَلَى مَا صَنَعَهُ، وَهُوَ لَمْ يَصْنَعْ سِوَى أَصْنَامٍ بَكْمَاءَ. 19وَيْلٌ لِمَنْ يَقُولُ لِمَنْحُوتٍ خَشَبِيٍّ: ’اسْتَيْقِظْ‘ أَوْ لِحَجَرٍ أَبْكَمَ: ’انْهَضْ‘. أَيُمْكِنُ أَنْ يَهْدِيَ؟ إِنَّمَا هُوَ مُغَشّىً بِالذَّهَبِ وَالْفِضَّةِ وَخَالٍ مِنْ كُلِّ حَيَاةٍ. 20أَمَّا الرَّبُّ فَفِي هَيْكَلِهِ الْمُقَدَّسِ، فَلْتَصْمُتِ الأَرْضُ كُلُّهَا فِي مَحْضَرِهِ».

Nouă Traducere În Limba Română

Habacuc 2:1-20

1Voi sta la locul meu de strajă

și mă voi așeza în turnul cetățuii.

Voi veghea ca să văd ce‑mi va spune

și ce voi răspunde când voi fi mustrat.

Răspunsul Domnului

2Domnul mi‑a răspuns și a zis:

– Scrie viziunea

și întipărește‑o clar pe table,

pentru ca un herald să poată alerga cu ea2 Lit.: pentru ca să fugă cel care o citește. Sau: table, / ca să se poată citi ușor!!

3Căci viziunea este încă pentru vremea hotărâtă!

Ea mărturisește despre sfârșit și nu va minți!

Chiar dacă întârzie, așteapt‑o!

Căci sigur va veni; nu va ajunge târziu!

4Iată, s‑a îngâmfat! Nu‑i este drept sufletul în el;

însă cel drept prin credința lui va trăi.4 Sau: însă cel drept va trăi prin credința lui.

5Într-adevăr, vinul îl trădează pe omul semeț și nu stă liniștit.

El își mărește pofta ca Locuința Morților5 Ebr.: Șeol

și este nesățios ca moartea,

atunci când strânge la sine toate neamurile

și adună la sine toate popoarele.

6Oare nu vor face toate acestea,

pe seama lui, un proverb, o satiră și ghicitori? Se va zice:

„Vai de cel ce adună ce nu este al lui

(până când?)

și de cel ce se împovărează cu datorii!

7Oare nu se vor ridica deodată cei ce te‑au împrumutat7 În ideea că Babilonul este acum el însuși dator celor pe care i‑a jefuit; sau cei pe care i‑ai împrumutat.?

Oare nu se vor trezi cei ce te fac să tremuri?

Vei ajunge astfel o pradă pentru ei.

8Fiindcă ai prădat multe neamuri,

toate popoarele care vor rămâne te vor prăda!

Căci ai vărsat sângele oamenilor

și ai săvârșit violență pe pământ,

împotriva cetăților și împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!

9Vai de cel ce strânge câștig nelegiuit pentru casa lui,

ca să‑și așeze apoi cuibul într‑un loc înalt,

ca să scape din mâna nenorocirii!

10Ți‑ai plănuit, de fapt, rușinea casei tale;

retezând o mulțime de popoare,

sufletul tău a păcătuit.10 Sau: tale, / nimicind o mulțime de popoare / și păcătuind în (sau împotriva) sufletul tău.

11Căci piatra din zid va striga,

iar grinda dintre căpriorii casei îi va răspunde!

12Vai de cel ce zidește o cetate cu sânge

și întemeiază un oraș prin nedreptate!

13Iată, să nu fie oare de la Domnul Oștirilor13 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers.

faptul că popoarele se trudesc

doar pentru a hrăni focul,

și neamurile se ostenesc pentru nimic?

14Căci pământul va fi umplut de cunoștința slavei Domnului,

așa cum apele acoperă fundul mării.

15Vai de cel ce dă semenului său să bea,

de cel care‑și deșartă burduful până‑l îmbată15 Sau: Vai de tine, care‑i dai semenului tău să bea! / Îi torni mânia ta (sau otrava ta) până‑l îmbeți; sau Vai de tine, care‑i dai semenului tău să bea / din vasul mâniei tale, până‑l îmbeți.,

ca să‑i vadă goliciunea!

16Te vei sătura de rușine, în loc de slavă!

Acum bea și tu și clatină‑te!

Îți va veni și ție rândul să iei cupa din dreapta Domnului

și va veni rușinea și peste slava ta!

17Căci violența față de Liban te va acoperi17 Cf. Is. 14:8, babilonienii au distrus pădurile Libanului, folosind foarte mult lemn de cedru pentru construirea palatelor și a templelor.,

și nimicirea animalelor te va înspăimânta17 Probabil cu referire la expedițiile de vânătoare; ideea care se desprinde este că babilonienii au distrus orice formă de viață.,

din cauza sângelui oamenilor

și a violenței pe pământ,

împotriva cetății și împotriva tuturor celor ce locuiesc în ea!

18La ce folosește un chip cioplit, pe care l‑a cioplit făuritorul,

sau un chip turnat, care învață minciuni?

Făuritorul se încrede în propria lui lucrare,

deși ceea ce a făcut sunt doar niște idoli muți.

19Vai de cel ce zice lemnului: «Trezește‑te!»

sau pietrei mute: «Scoală‑te!»

Poate ea să dea învățătură?

Iată că este acoperită cu aur și argint,

dar nu este nicio suflare în ea!“

20Domnul însă este în Templul Său cel sfânt!

Tot pământul să tacă înaintea Lui!