Ketab El Hayat

التكوين 34:1-31

دينة وأهل شكيم

1وَخَرَجَتْ دِينَةُ ابْنَةُ لَيْئَةَ الَّتِي أَنْجَبَتْهَا لِيَعْقُوبَ لِتَتَعَرَّفَ عَلَى بَنَاتِ الْمِنْطَقَةِ الْمُحِيطَةِ، 2فَرَآهَا شَكِيمُ بنُ حَمُورَ الْحِوِّيِّ، رَئِيسِ الْمِنْطَقَةِ، فَأَخَذَهَا وَاغْتَصَبَهَا وَلَوَّثَ شَرَفَهَا، 3وَأُغْرِمَ قَلْبُهُ بِدِينَةَ وَلاطَفَهَا. 4وَقَالَ شَكِيمُ لِحَمُورَ أَبِيهِ: «خُذْ لِي هَذِهِ الْفَتَاةَ زَوْجَةً». 5وَسَمِعَ يَعْقُوبُ أَنَّهُ قَدْ لَوَّثَ شَرَفَ ابْنَتِهِ دِينَةَ. وَكَانَ بَنُوهُ آنَئِذٍ يَرْعَوْنَ مَوَاشِيَهِ فِي الْحَقْلِ، فَسَكَتَ حَتَّى رَجَعُوا.

6وَوَفَدَ حَمُورُ وَالِدُ شَكِيمَ عَلَى يَعْقُوبَ لِيُخَاطِبَهُ بِشَأْنِ دِينَةَ 7وَأَتَى بَنُو يَعْقُوبَ مِنَ الْحَقْلِ عِنْدَمَا سَمِعُوا بِالأَمْرِ، وَقَدِ اسْتَشَاطُوا غَضَباً وَغَيْظاً لأَنَّ شَكِيمَ قَدِ ارْتَكَبَ فَاحِشَةً فِي إِسْرَائِيلَ بِمُضَاجَعَةِ ابْنَةِ يَعْقُوبَ، وَهُوَ أَمْرٌ مَحْظُورٌ. 8وَقَالَ حَمُورُ: «لَقَدْ تَعَلَّقَتْ نَفْسُ ابْنِي شَكِيمَ بِابْنَتِكُمْ، فَأَطْلُبُ إِلَيْكُمْ أَنْ تُزَوِّجُوهُ مِنْهَا. 9صَاهِرُونَا، وَزَوِّجُونَا بَنَاتِكُمْ، وَتَزَوَّجُوا مِنْ بَنَاتِنَا، 10وَاسْكُنُوا مَعَنَا، فَهَا هِيَ الأَرْضُ أَمَامَكُمْ. أَقِيمُوا بِها وَاتَّجِرُوا وَتَمَلَّكُوا فِيهَا». 11وَقَالَ شَكِيمُ لأَبِيهَا وَإِخْوَتِهَا: «دَعُونِي أَحْظَى بِرِضَاكُمْ، وَكُلُّ مَا تَسْأَلُونَهُ أُعْطِيهِ. 12أَغْلُوا عَلَيَّ الْمَهْرَ وَالْهَدِيَّةَ فَأَبْذُلَهُمَا كَمَا تَطْلُبُونَ، إِنَّمَا زَوِّجُونِي مِنَ الْفَتَاةِ».

13وَأَجَابَ أَبْنَاءُ يَعْقُوبَ شَكِيمَ وَأَبَاهُ حَمُورَ بِدَهَاءٍ، لأَنَّهُ كَانَ قَدْ لَوَّثَ شَرَفَ أُخْتِهِمْ، 14وَقَالُوا لَهُمَا: «لا يُمْكِنُ أَنْ يَحْدُثَ هَذَا الأَمْرُ فَنُعْطِيَ أُخْتَنَا لأَغْلَفَ، لأَنَّ هَذَا عَارٌ عَلَيْنَا. 15غَيْرَ أَنَّنَا نُوَافِقُ عَلَى طَلَبِكُمْ إِنْ صِرْتُمْ مِثْلَنَا، وَاخْتَتَنَ كُلُّ ذَكَرٍ مِنْكُمْ، 16عِنْدَئِذٍ نُزَوِّجُكُمْ بَنَاتِنَا، وَنَتَزَوَّجُ مِنْ بَنَاتِكُمْ، فَنُقِيمُ بَيْنَكُمْ وَنُصْبِحُ شَعْباً وَاحِداً، 17وَإِنْ لَمْ تَسْمَعُوا لَنَا وَتَخْتَتِنُوا، نَأْخُذُ ابْنَتَنَا وَنَمْضِي».

18فَاسْتَحْسَنَ حَمُورُ وَوَلَدُهُ شَكِيمُ كَلامَهُمْ، 19وَلَمْ يَتَوَانَ الشَّابُ عَنْ تَنْفِيذِ الأَمْرِ، لأَنَّهُ كَانَ مُغْرَماً بِابْنَةِ يَعْقُوبَ، وَكَانَ أَكْرَمَ جَمِيعِ بَيْتِ أَبِيهِ. 20فَجَاءَ حَمُورُ وَشَكِيمُ ابْنُهُ إِلَى مَجْلِسِ الْمَدِينَةِ وَقَالا لِرِجَالِهَا: 21«إِنَّ هَؤُلاءِ الْقَوْمَ مُسَالِمُونَ لَنَا، فَلْنَدَعْهُمْ يُقِيمُونَ فِي الأَرْضِ وَيَتَّجِرُونَ فِيهَا، فَالأَرْضُ رَحْبَةٌ أَمَامَهُمْ، وَلْنَتَزَوَّجْ بَنَاتِهِمْ وَهُمْ يَتَزَوَّجُونَ بَنَاتِنَا. 22وَقَدِ اشْتَرَطُوا لِلإِقَامَةِ بَيْنَنَا وَأَنْ نُصْبِحَ شَعْباً وَاحِداً، أَنْ يَخْتَتِنَ كُلُّ ذَكَرٍ كَمَا هُمْ 23عِنْدَ ذَلِكَ تُصْبِحُ مَاشِيَتُهُمْ وَمُقْتَنَيَاتُهُمْ وَكُلُّ بَهَائِمِهِمْ مِلْكاً لَنَا. فَلْنُوَافِقْهُمْ عَلَى ذَلِكَ فَيُقِيمُوا مَعَنَا». 24فَوَافَقَ جَمِيعُ الْحَاضِرِينَ فِي مَجْلِسِ الْمَدِينَةِ عَلَى كَلامِ حَمُورَ وَابْنِهِ شَكِيمَ، فَاخْتَتَنَ كُلُّ ذَكَرٍ فِي الْمَدِينَةِ.

25وَفِي الْيَوْمِ الثَّالِثِ، بَيْنَمَا هُمْ مَازَالُوا مُتَوَجِّعِينَ، تَقَلَّدَ شِمْعُونَ وَلاوِي ابْنَا يَعْقُوبَ وَأَخَوَيْ دِينَةَ، سَيْفَيهِمَا، وَدَخَلا الْمَدِينَةَ بِجَرَاءَةٍ وَقَتَلا كُلَّ الذُّكُورِ. 26وَقَتَلا أَيْضاً حَمُورَ وَشَكِيمَ بِحَدِّ السَّيْفِ، وَأَنْقَذَا دِينَةَ مِنْ بَيْتِ شَكِيمَ وَخَرَجَا. 27ثُمَّ أَقْبَلَ بَنُو يَعْقُوبَ عَلَى الْقَتْلَى وَنَهَبُوا الْمَدِينَةَ لأَنَّهُمْ لَوَّثُوا شَرَفَ أُخْتِهِمْ، 28وَاسْتَوْلَوْا عَلَى غَنَمِهِمْ وَبَقَرِهِمْ وَحَمِيرِهِمْ وَعَلَى كُلِّ مَا فِي الْمَدِينَةِ وَفِي الْحَقْلِ، 29وَسَبَوْا وَنَهَبُوا جَمِيعَ ثَرْوَتِهِمْ وَكُلَّ أَطْفَالِهِمْ وَنِسَائِهِمْ وَكُلَّ مَا فِي الْبُيُوتِ.

30فَقَالَ يَعْقُوبُ لِشِمْعُونَ وَلاوِي: «لَقَدْ جَلَبْتُمَا عَلَيَّ الشَّقَاءَ وَكَرَاهِيَةَ الْكَنْعَانِيِّينَ وَالْفِرِزِّيِّينَ السَّاكِنِينَ فِي هَذِهِ الْبِلادِ. وَهَا أَنَا نَفَرٌ قَلِيلٌ، فَيَتَأَلَّبُونَ عَلَيَّ وَيَقْتُلُونَنِي، فَأَبِيدُ أَنَا وَبَيْتِي». 31فَقَالا لَهُ: «أَمِثْلَ زَانِيَةٍ يُعَامِلُ أُخْتَنَا؟».

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 34:1-31

Dina și hiviții

1Dina, fiica pe care Lea i‑o născuse lui Iacov, a ieșit să vadă fetele țării. 2Când a văzut‑o, Șehem, fiul hivitului Hamor, prințul țării, a luat‑o, s‑a culcat cu ea și astfel a necinstit‑o. 3Sufletul lui s‑a alipit de Dina, fiica lui Iacov, și a iubit‑o pe tânără. El i‑a vorbit tinerei pe placul inimii ei. 4Apoi Șehem i‑a vorbit tatălui său, Hamor, zicând: „Ia‑mi‑o de soție pe această fată!“ 5Iacov a aflat că Șehem a pângărit‑o pe fiica sa, Dina, însă pentru că fiii săi erau cu animalele la câmp, a tăcut până când s‑au întors ei. 6Hamor, tatăl lui Șehem, s‑a dus la Iacov să‑i vorbească.

7Când au auzit lucrul acesta, fiii lui Iacov s‑au întors de la câmp. Ei s‑au supărat și s‑au mâniat foarte tare, pentru că Șehem făcuse un lucru spurcat în Israel7 Sau: împotriva lui Israel., culcându‑se cu fiica lui Iacov. Un astfel de lucru nu trebuia făcut.

8Însă Hamor le‑a vorbit, zicând:

– Fiul meu, Șehem, s‑a îndrăgostit de fiica voastră. Vă rog, dați‑i‑o de soție! 9Încuscriți‑vă cu noi: dați‑ne fiicele voastre și luați fiicele noastre pentru voi. 10Locuiți împreună cu noi. Întrucât țara este înaintea voastră, locuiți în ea, faceți negoț10, 21 Sau: străbateți liber țara. și cumpărați proprietăți în ea.

11Șehem le‑a zis tatălui și fraților Dinei:

– Să găsesc bunăvoință înaintea voastră11 Lit.: în ochii voștri. și vă voi da orice îmi veți cere. 12Cereți‑mi o zestre și un dar cât de mari vreți, iar eu vă voi da orice îmi veți cere. Doar dați‑mi fata de soție.

13Fiii lui Iacov le‑au răspuns cu înșelătorie lui Șehem și tatălui său, Hamor, pentru că Șehem o necinstise pe Dina, sora lor.

14Ei le‑au zis:

– Nu putem face acest lucru. Nu putem s‑o dăm pe sora noastră unui bărbat necircumcis, pentru că aceasta ar fi o rușine pentru noi. 15Vom fi de acord numai dacă voi vă veți face ca noi, adică dacă fiecare bărbat dintre voi va fi circumcis. 16Apoi vă vom da fiicele noastre și le vom lua pentru noi pe fiicele voastre. Vom locui împreună cu voi și vom alcătui un singur popor. 17Dar dacă nu ne veți asculta ca să vă circumcideți, ne vom lua fata și vom pleca.

18Cuvintele lor au plăcut lui Hamor și lui Șehem,18 Lit.: Cuvintele lor au fost bune în ochii lui Hamor și în ochii lui Șehem. fiul lui Hamor. 19Tânărul, care era cel mai respectat în familia tatălui său, n‑a întârziat să facă lucrul cerut, pentru că îi plăcea de fiica lui Iacov. 20Astfel, Hamor și fiul său, Șehem, au venit la poarta cetății lor și le‑au vorbit oamenilor din cetate, zicând: 21„Acești oameni sunt pașnici cu noi. Să locuiască în țară și să facă negoț în ea. Iată, țara este suficient de largă pentru ei. Să ne luăm soții dintre fiicele lor, iar noi să le dăm lor pe fiicele noastre. 22Ei vor să locuiască împreună cu noi și să alcătuim un singur popor numai dacă fiecare bărbat dintre noi va fi circumcis, așa cum ei înșiși sunt circumciși. 23Nu vor fi atunci vitele, averile și toate animalele lor ale noastre? Numai să fim de acord și să‑i lăsăm să locuiască împreună cu noi.“ 24Toți cei care au ieșit la poarta cetății au ascultat de Hamor și de fiul său, Șehem, astfel că toți bărbații care au ieșit la poarta cetății au fost circumciși.

25A treia zi, în timp ce oamenii sufereau de durere25 Ziua a treia era ziua în care persoanele circumcise experimentau o stare febrilă și cea mai intensă durere cauzată de operație, situație de care au profitat fiii lui Iacov., doi dintre fiii lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și‑au luat săbiile, au atacat cetatea care se credea în siguranță și i‑au ucis pe toți bărbații. 26Ei i‑au ucis cu sabia pe Hamor și pe fiul său, Șehem, au luat‑o pe Dina din casa lui Șehem și au plecat. 27Fiii lui Iacov s‑au năpustit asupra celor înjunghiați și au jefuit cetatea, pentru că27 Sau: în care. o necinstiseră pe sora lor. 28Le‑au luat turmele, cirezile, măgarii și tot ce era în cetate și pe câmp. 29Le‑au capturat toată bogăția, toți copiii și soțiile și au jefuit tot ce era în case.

30Atunci Iacov le‑a zis lui Simeon și lui Levi:

– M‑ați nenorocit făcându‑mă urât canaaniților și periziților, locuitorii țării. Eu n‑am un număr mare de oameni, iar ei se vor strânge împotriva mea și mă vor ataca, astfel încât voi fi nimicit, eu și familia mea.

31Dar ei au răspuns:

– Se cuvenea să se poarte cu sora noastră ca și cu o prostituată?