Ketab El Hayat

التكوين 26:1-35

إسحاق وأبيمالك

1وَحَدَثَ فِي الأَرْضِ جُوعٌ غَيْرُ الْجُوعِ الأَوَّلِ الَّذِي كَانَ فِي أَيَّامِ إِبْرَاهِيمَ، فَارْتَحَلَ إِسْحاقُ إِلَى مَدِينَةِ جَرَارَ حَيْثُ أَبِيمَالِكُ مَلِكُ الْفِلِسْطِينِيِّينَ. 2فَظَهَرَ لَهُ الرَّبُّ قَائِلاً: «لا تَمْضِ إِلَى مِصْرَ، بَلُ امْكُثْ فِي الأَرْضِ الَّتِي أُعَيِّنُهَا لَكَ. 3أَقِمْ فِي هَذِهِ الأَرْضِ فَأَكُونَ مَعَكَ وَأُبَارِكَكَ، لأَنَّنِي أُعْطِي لَكَ وَلِذُرِّيَّتِكَ جَمِيعَ هَذِهِ الأَرْضِ وَفَاءً بِقَسَمِي الَّذِي أَقْسَمْتُ لإِبْرَاهِيمَ أَبِيكَ. 4وَأُكَثِّرُ ذُرِّيَّتَكَ كَنُجُومِ السَّمَاءِ وَأَهِبُهَا جَمِيعَ هَذِهِ الْبِلادِ. وَتَتَبَارَكُ فِي نَسْلِكَ جَمِيعُ أُمَمِ الأَرْضِ. 5لأَنَّ إِبْرَاهِيمَ أَطَاعَ قَوْلِي، وَحَفِظَ أَوَامِرِي وَوَصَايَايَ وَفَرَائِضِي وَشَرَائِعِي». 6فَأَقَامَ إِسْحاقُ فِي مَدِينَةِ جَرَارَ.

7وَعِنْدَمَا سَأَلَهُ أَهْلُ الْمَدِينَةِ عَنْ زَوْجَتِهِ قَالَ: «هِيَ أُخْتِي» لأَنَّهُ خَافَ أَنْ يَقُولَ: «هِيَ زَوْجَتِي» لِئَلّا يَقْتُلَهُ أَهْلُ الْمَدِينَةِ مِنْ أَجْلِ رِفْقَةَ، لأَنَّهَا كَانَتْ رَائِعَةَ الْجَمَالِ. 8وَحَدَثَ بَعْدَ أَنْ طَالَ مُكُوثُهُ هُنَاكَ، أَنَّ أَبِيمَالِكَ مَلِكَ الْفِلِسْطِينِيِّينَ أَطَلَّ مِنَ النَّافِذَةِ، فَشَاهَدَ إِسْحاقَ يُدَاعِبُ امْرَأَتَهُ رِفْقَةَ. 9فَاسْتَدْعَاهُ إِلَيْهِ وَقَالَ: «إِنَّهَا بِالْحَقِيقَةِ زَوْجَتُكَ، فَكَيْفَ قُلْتَ هِيَ أُخْتِي؟» فَأَجَابَ إِسْحاقُ: «لأَنِّي قُلْتُ: لَعَلِّي أُقْتَلُ بِسَبَبِهَا». 10فَقَالَ أَبِيمَالِكُ: «مَا هَذَا الَّذِي فَعَلْتَ بِنَا؟ لَقَدْ كَانَ يَسِيراً عَلَى أَيِّ وَاحِدٍ مِنَ الشَّعْبِ أَنْ يَضْطَجِعَ مَعَ زَوْجَتِكَ فَتَجْلِبُ بِذَلِكَ عَلَيْنَا إِثْماً». 11وَأَنْذَرَ أَبِيمَالِكُ كُلَّ الشَّعْبِ قَائِلاً: «كُلُّ مَنْ يَمَسُّ هَذَا الرَّجُلَ أَوْ زَوْجَتَهُ فَحَتْماً يَمُوتُ».

12وَزَرَعَ إِسْحاقُ فِي تِلْكَ الأَرْضِ، فَحَصَدَ فِي تِلْكَ السَّنَةِ مِئَةَ ضِعْفٍ لأَنَّ اللهَ بَارَكَهُ. 13وَعَظُمَ شَأْنُ الرَّجُلِ، وَتَزَايَدَ غِنَاهُ وَأَصْبَحَ وَاسِعَ الثَّرَاءِ وَالنُّفُوذِ. 14وَصَارَتْ لَهُ مَاشِيَةٌ، غَنَمٌ وَقُطْعَانُ بَقَرٍ وَعَبِيدٌ كَثِيرُونَ. فَحَسَدَهُ الْفِلِسْطِينِيُّونَ. 15وَرَدَمَ الْفِلِسْطِينِيُّونَ بِالتُّرَابِ جَمِيعَ الآبَارِ الَّتِي حَفَرَهَا عَبِيدُ أَبِيهِ فِي أَيَّامِ إِبْرَاهِيمَ. 16وَقَالَ أَبِيمَالِكُ لإِسْحاقَ: «ارْحَلْ عَنَّا لأَنَّكَ أَصْبَحْتَ أَكْثَرَ قُوَّةً مِنَّا». 17فَانْصَرَفَ إِسْحاقُ مِنْ هُنَاكَ وَضَرَبَ خِيَامَهُ فِي وَادِي جَرَارَ حَيْثُ أَقَامَ.

18وَأَعَادَ إِسْحاقُ حَفْرَ آبَارِ الْمِيَاهِ الَّتِي كَانَ قَدْ تَمَّ حَفْرُهَا فِي أَيَّامِ إِبْرَاهِيمَ وَرَدَمَهَا الْفِلِسْطِينِيُّونَ بَعْدَ مَوْتِ أَبِيهِ، وَدَعَاهَا بِالأَسْمَاءِ الَّتِي أَطْلَقَهَا عَلَيْهَا أَبُوهُ. 19وَعِنْدَمَا حَفَرَ عَبِيدُ إِسْحاقَ فِي الْوَادِي وَعَثَرُوا عَلَى بِئْرِ مَاءٍ جَارٍ، 20خَاصَمَ رُعَاةُ مَدِينَةِ جَرَارَ رُعَاةَ إِسْحاقَ قَائِلِينَ: «هَذَا الْمَاءُ لَنَا». فَدَعَا الْبِئْرَ «عِسِقَ» لأَنَّهُمْ نَازَعُوهُ عَلَيْهَا. 21ثُمَّ حَفَرُوا بِئْراً أُخْرَى وَتَخَاصَمُوا عَلَيْهَا، فَدَعَاهَا «سِطْنَةَ» (وَمَعْنَاهَا عَدَاوَةٌ). 22وَانْتَقَلَ بَعْدَ ذَلِكَ مِنْ هُنَاكَ وَحَفَرَ بِئْراً أُخْرَى وَلَمْ يَتَنَازَعُوا عَلَيْهَا، فَدَعَا اسْمَهَا «رَحُوبُوتَ» (وَمَعْنَاهَا الأَمَاكِنُ الرَّحْبَةُ) قَائِلاً: «لأَنَّ الرَّبَّ قَدْ أَرْحَبَ الآنَ لَنَا وَأَثْمَرْنَا فِي الأَرْضِ». 23ثُمَّ مَضَى مِنْ هُنَاكَ إِلَى بِئْرِ سَبْعٍ. 24فَتَجَلَّى لَهُ الرَّبُّ فِي تِلْكَ اللَّيْلَةِ وَقَالَ: «أَنَا هُوَ إِلَهُ إِبْرَاهِيمَ أَبِيكَ. لَا تَخَفْ لأَنِّي مَعَكَ وَأُبَارِكُكَ وَأُكَثِّرُ ذُرِّيَّتَكَ مِنْ أَجْلِ عَبْدِي إِبْرَاهِيمَ». 25فَشَيَّدَ إِسْحاقُ هُنَاكَ مَذْبَحاً وَدَعَا بِاسْمِ الرَّبِّ، ثُمَّ نَصَبَ هُنَاكَ خَيْمَتَهُ، وَحَفَرَ عَبِيدُهُ بِئْراً.

26وَأَقْبَلَ عَلَيْهِ مِنْ مَدِينَةِ جَرَارَ أَبِيمَالِكُ وَأَحُزَّاتُ مُسْتَشَارُهُ، وَفِيكُولُ رَئِيسُ جَيْشِهِ. 27فَقَالَ لَهُمْ إِسْحاقُ: «مَا بَالُكُمْ قَدْ أَتَيْتُمْ إِلَيَّ، وَأَنْتُمْ قَدْ أَبْغَضْتُمُونِي وَصَرَفْتُمُونِي مِنْ عِنْدِكُمْ؟» 28فَأَجَابُوهُ: «لَقَدْ تَبَيَّنَ لَنَا أَنَّ الرَّبَّ مَعَكَ، فَقُلْنَا: لِيَكُنْ بَيْنَنَا حَلْفٌ وَلْنَقْطَعْ مَعَكَ عَهْداً: 29أَنْ لَا تُسِيءَ إِلَيْنَا كَمَا لَمْ نَمَسَّكَ بِشَرٍّ وَلَمْ يُصِبْكَ مِنَّا سِوَى الْخَيْرِ، ثُمَّ صَرَفْنَاكَ بِسَلامٍ. وَهَا أَنْتَ الآنَ مُبَارَكٌ مِنَ الرَّبِّ». 30فَأَقَامَ لَهُمْ مَأْدُبَةً فَأَكَلُوا وَشَرِبُوا. 31ثُمَّ بَكَّرُوا فِي الصَّبَاحِ وَحَلَفَ بَعْضُهُمْ لِبَعْضٍ، وَشَيَّعَهُمْ إِسْحاقُ فَانْصَرَفُوا بِسَلامٍ. 32وَفِي نَفْسِ ذَلِكَ الْيَوْمِ جَاءَ عَبِيدُ إِسْحاقَ وَأَخْبَرُوهُ قَائِلِينَ: «إِنَّنَا عَثَرْنَا عَلَى مَاءٍ فِي الْبِئْرِ الَّتِي حَفَرْنَاهَا». 33فَدَعَاهَا شِبْعَةَ، لِذَلِكَ سُمِّيَتِ الْمَدِينَةُ بِئْرَ سَبْعٍ إِلَى هَذَا الْيَوْمِ.

يعقوب يسرق بركة عيسو

34وَلَمَّا بَلَغَ عِيسُو الأَرْبَعِينَ مِنْ عُمْرِهِ تَزَوَّجَ كُلًّا مِنْ يَهُودِيتَ بِنْتِ بِيرِي الْحِثِّيِّ، وَبَسْمَةَ بِنْتِ إِيلُونَ الْحِثِّيِّ. 35فَأَتْعَسَتَا حَيَاةَ إِسْحاقَ وَرِفْقَةَ.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 26:1-35

Isaac la Gherar

1În țară a venit o foamete, în afară de foametea dinainte, care fusese în zilele lui Avraam. Isaac s‑a dus la Abimelek, regele filistenilor, în Gherar. 2Domnul i S‑a arătat lui Isaac și i‑a zis: „Nu coborî în Egipt, ci locuiește în țara despre care îți voi spune. 3Locuiește în această țară. Eu voi fi cu tine și te voi binecuvânta, pentru că ție și seminței3-4, 24 Vezi nota de la 12:7. tale vă voi da toate aceste ținuturi. Astfel, voi împlini jurământul pe care i l‑am făcut tatălui tău, Avraam. 4Îți voi face sămânța la fel de numeroasă precum stelele cerurilor și le voi da toate aceste ținuturi. Prin sămânța ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, 5pentru că Avraam a ascultat de glasul Meu și a păzit îndatoririle, poruncile, hotărârile și legile Mele.“ 6Astfel, Isaac a locuit în Gherar.

7Atunci când oamenii din acel loc îl întrebau despre soția lui, el le răspundea: „Este sora mea!“, deoarece se temea să le spună că este soția lui, crezând că oamenii din acel loc îl vor ucide din cauza Rebecăi, pentru că era plăcută la înfățișare.

8După ce a stat mai multă vreme acolo, s‑a întâmplat că regele Abimelek, regele filistenilor, s‑a uitat pe fereastră și iată că Isaac o dezmierda8 Sau: râdea cu posibil un joc de cuvinte cu Isaac (el râde). pe soția sa, Rebeca.

9Abimelek l‑a chemat pe Isaac și a zis:

– Iată, sigur ea este soția ta. De ce ai zis: „Ea este sora mea.“?

Isaac i‑a răspuns:

– Fiindcă îmi ziceam ca nu cumva să mor din cauza ei.

10Abimelek a zis:

– Ce mi‑ai făcut? Ce ușor s‑ar fi putut culca vreunul din popor cu soția ta și astfel ai fi adus vina asupra noastră!

11Apoi, Abimelek a poruncit întregului popor, zicând: „Oricine se va atinge de acest om sau de soția lui să fie pedepsit cu moartea.“

12Isaac a semănat în acea țară și, în același an, a recoltat însutit, pentru că Domnul l‑a binecuvântat. 13El s‑a îmbogățit, iar bogăția a continuat să‑i crească până când a ajuns foarte bogat. 14Avea turme de oi, cirezi de vite și mulți servitori și de aceea filistenii îl invidiau. 15Filistenii au astupat și au umplut cu pământ toate fântânile pe care le săpaseră robii tatălui său, în zilele lui Avraam, tatăl său.

16Atunci Abimelek i‑a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, pentru că ai ajuns mult mai puternic decât noi.“ 17Isaac a plecat de acolo, și‑a așezat tabăra în valea17 Lit.: ued. Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. Gherar și a locuit acolo. 18El a săpat din nou fântânile care fuseseră săpate în zilele tatălui său, Avraam, căci filistenii le astupaseră după moartea lui Avraam. Isaac le‑a pus acestora aceleași nume pe care tatăl său le pusese înainte. 19Robii lui Isaac au săpat în ued19 Vezi nota de la v. 17. și au găsit acolo o fântână cu apă proaspătă, 20dar păstorii din Gherar s‑au certat cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.“ Isaac a pus fântânii numele Esek20 Esek înseamnă ceartă., pentru că aceștia s‑au certat cu el. 21Apoi au săpat o altă fântână, dar ei s‑au certat și pentru aceasta. El i‑a pus numele Sitna21 Sitna înseamnă împotrivire.. 22Isaac a plecat de acolo și a săpat o altă fântână, pentru care nu s‑au mai certat. El i‑a pus numele Rehobot22 Rehobot înseamnă loc larg. și a zis: „Acum, Domnul ne‑a făcut loc și vom fi roditori în țară.“

23De acolo s‑a suit la Beer-Șeba, 24iar în noaptea aceea Domnul i S‑a arătat și a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam. Nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine. Te voi binecuvânta și‑ți voi înmulți sămânța datorită robului Meu Avraam.“ 25Isaac a zidit acolo un altar și a chemat Numele Domnului. El și‑a întins cortul în acel loc, iar robii săi au săpat acolo o fântână.

26După aceea, Abimelek a venit la el din Gherar, împreună cu Ahuzat, sfetnicul său, și cu Pihol, comandantul oștirii sale.

27Isaac i‑a întrebat:

– De ce ați venit la mine, voi care m‑ați urât și m‑ați alungat de la voi?

28Ei au răspuns:

– Vedem limpede că Domnul este cu tine. De aceea zicem: să fie un jurământ între noi, între noi și tine, și să încheiem un legământ cu tine, 29potrivit căruia nu ne vei face niciun rău, așa cum nici noi nu ne‑am atins de tine, ci ți‑am făcut numai bine, lăsându‑te să pleci în pace. Acum tu ești binecuvântat de Domnul.

30Isaac le‑a dat un ospăț, iar ei au mâncat și au băut. 31A doua zi, s‑au sculat dis‑de‑dimineață și au încheiat împreună legământul. Apoi Isaac i‑a lăsat să plece, iar ei au plecat de la el în pace. 32În aceeași zi, robii lui Isaac au venit și l‑au anunțat despre fântâna pe care o săpaseră, zicându‑i: „Am dat de apă!“ 33El i‑a pus numele Șiba33 Șiba înseamnă jurământ și șapte (vezi 21:28-29).. De aceea numele cetății este Beer-Șeba33 Beer-Șeba poate însemna fântâna jurământului sau fântâna celor șapte. până în ziua aceasta.

34La vârsta de patruzeci de ani, Esau s‑a căsătorit cu Iudita, fiica hititului Beeri, și cu Basmat, fiica hititului Elon, 35însă ele au fost o sursă de amărăciune pentru Isaac și Rebeca.