Ketab El Hayat

التكوين 23:1-20

موت سارة ودفنها

1وَعَاشَتْ سَارَةُ مِئَةً وَسَبْعاً وَعِشْرِينَ سَنَةً. 2ثُمَّ مَاتَتْ سَارَةُ فِي قَرْيَةِ أَرْبَعَ، أَيْ حَبْرُونَ، فِي أَرْضِ كَنْعَانَ، فَجَاءَ إِبْرَاهِيمُ لِيَنْدُبَ سَارَةَ وَيَبْكِيَ عَلَيْهَا. 3وَنَهَضَ إِبْرَاهِيمُ مِنْ أَمَامِ الْجُثْمَانِ وَقَالَ لِلْحِثِّيِّينَ: 4«أَنَا غَرِيبٌ وَنَزِيلٌ بَيْنَكُمْ، فَمَلِّكُونِي مَعَكُمْ مَدْفَناً أُوَارِي فِيهِ مَيْتِي مِنْ أَمَامِي». 5فَأَجَابُوهُ قَائِلِينَ: 6«أَصْغِ لَنَا يَا سَيِّدِي. أَنْتَ رَئِيسٌ مِنَ اللهِ فِي وَسَطِنَا، فَادْفِنْ مَيْتَكَ فِي أَفْضَلِ قُبُورِنَا، فَلا أَحَدَ مِنَّا يَمْنَعُ قَبْرَهُ عَنْكَ لِتَدْفِنَ مَيْتَكَ». 7فَنَهَضَ إِبْرَاهِيمُ وَانْحَنَى أَمَامَ الْحِثِّيِّينَ أَهْلِ الْبِلادِ، 8وَقَالَ: «إِنْ طَابَتْ نُفُوسُكُمْ أَنْ أَدْفِنَ مَيْتِي مِنْ أَمَامِي، فَاسْمَعُوا لِي وَالْتَمِسُوا لأَجْلِي مِنْ عِفْرُونَ بْنِ صُوحَرَ، 9أَنْ يَبِيعَنِي مَغَارَةَ الْمَكْفِيلَةِ الَّتِي فِي طَرَفِ حَقْلِهِ، فَأَشْتَرِيَهَا مِنْهُ لِقَاءَ ثَمَنٍ كَامِلٍ، وَأَمْتَلِكَهَا لِتَكُونَ مَدْفَناً لِي فِي وَسَطِكُمْ». 10وَكَانَ عِفْرُونُ جَالِساً بَيْنَ الْحِثِّيِّينَ، فَقَالَ فِي مَسَامِعِ الْحِثِّيِّينَ، أَمَامَ كُلِّ الْحَاضِرِينَ فِي مَجْلِسِ مَدِينَتِهِ: 11«لا يَا سَيِّدِي، بَلْ أَصْغِ إِلَيَّ، هُوَذَا الْحَقْلُ الَّذِي لِي وَالْمَغَارَةُ الَّتِي فِيهِ أَهَبُهُمَا لَكَ عَلَى مَشْهَدٍ مِنْ بَنِي شَعْبِي فَخُذْهُمَا وَادْفِنْ مَيْتَكَ». 12فَانْحَنَى إِبْرَاهِيمُ أَمَامَ أَهْلِ الْبِلادِ مَرَّةً ثَانِيَةً، 13وَقَالَ لِعِفْرُونَ فِي مَسَامِعِ شَعْبِ الأَرْضِ: «إِنْ كُنْتَ تَشَاءُ فَاسْمَعْ لِي. أَنَا أَدْفَعُ ثَمَنَ الْحَقْلِ. فَاقْبَلْ ذَلِكَ مِنِّي فَأَقُومَ بِدَفْنِ مَيْتِي هُنَاكَ». 14فَأَجَابَ عِفْرُونُ إِبْرَاهِيمَ: 15«أَصْغِ لِي يَا سَيِّدِي، إِنَّ الأَرْضَ تُسَاوِي أَرْبَعَ مِئَةِ شَاقِلٍ (حَوَالَي خَمْسَةِ كِيلُو جِرَامَاتٍ) مِنَ الْفِضَّةِ، وَهُوَ (ثَمَنٌ) لَا قِيمَةَ لَهُ بَيْنِي وَبَيْنَكَ، فَادْفِنْ مَيْتَكَ». 16فَقَبِلَ إِبْرَاهِيمُ عَرْضَ عِفْرُونَ، وَوَزَنَ لَهُ الْفِضَّةَ الَّتِي ذَكَرَهَا فِي مَسَامِعِ الْحِثِّيِّينَ. أَرْبَعَ مِئَةِ شَاقِلٍ رَائِجَةً بَيْنَ التُّجَّارِ.

17وَبِمُقْتَضَى ذَلِكَ أَصْبَحَ حَقْلُ عِفْرُونَ الَّذِي فِي الْمَكْفِيلَةِ مُقَابِلَ مَمْرَا، وَالْمَغَارَةُ الَّتِي فِيهِ، وَجَمِيعُ الأَشْجَارِ الْقَائِمَةِ فِي كُلِّ الْحُدُودِ الْمُحِيطَةِ بِهِ، 18مُلْكاً لإِبْرَاهِيمَ، بِمَشْهَدٍ مِنَ الْحِثِّيِّينَ وَسَائِرِ الْحَاضِرِينَ فِي مَجْلِسِ مَدِينَتِهِ. 19وَبَعْدَ ذَلِكَ دَفَنَ إِبْرَاهِيمُ زَوْجَتَهُ سَارَةَ فِي مَغَارَةِ الْمَكْفِيلَةِ، مُقَابِلَ مَمْرَا. وَهِيَ حَبْرُونُ فِي أَرْضِ كَنْعَانَ. 20فَامْتَلَكَ إِبْرَاهِيمُ مِنَ الْحِثِّيِّينَ الْحَقْلَ وَالْمَغَارَةَ الَّتِي فِيهِ لِيَكُونَا مَدْفَناً لَهُ.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 23:1-20

Moartea și înmormântarea Sarei

1Viața Sarei a fost de o sută douăzeci și șapte de ani; aceștia au fost anii vieții Sarei. 2Ea a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în țara Canaan, iar Avraam s‑a dus s‑o jelească pe Sara și s‑o plângă.

3Apoi Avraam s‑a ridicat de lângă moarta sa și le‑a vorbit fiilor lui Het, zicând:

4– Eu sunt străin și peregrin printre voi. Dați‑mi în mijlocul vostru o proprietate, ca loc de înmormântare, pentru ca să‑mi înmormântez moarta dinaintea mea.

5Fiii lui Het i‑au răspuns lui Avraam, zicându‑i:

6– Ascultă‑ne, stăpâne! Tu ești un prinț al lui Dumnezeu printre noi. Înmormântează‑ți moarta în cel mai bun dintre mormintele noastre. Niciunul dintre noi nu te va opri să‑ți înmormântezi moarta în mormântul lui.

7Avraam s‑a ridicat și s‑a plecat înaintea poporului țării, a fiilor lui Het.

8El le‑a vorbit, zicând:

– Dacă vreți să‑mi înmormântez moarta dinaintea mea, atunci ascultați‑mă și rugați‑l pentru mine pe Efron, fiul lui Țohar, 9să‑mi vândă peștera Mahpela, care este a lui și care se află la marginea ogorului său. Să mi‑o vândă la un preț întreg, ca teren pentru înmormântare printre voi.

10Efron se afla în mijlocul fiilor lui Het.

Hititul Efron i‑a răspuns lui Avraam în auzul fiilor lui Het, – a tuturor celor care veniseră la poarta cetății sale –, zicând:

11– Nu, stăpâne, ascultă‑mă! Îți dau ogorul și‑ți dau și peștera care este pe el. Ți le dau înaintea ochilor fiilor poporului meu. Înmormântează‑ți moarta.

12Atunci Avraam s‑a plecat înaintea poporului țării 13și i‑a vorbit lui Efron în auzul poporului țării, zicând:

– Dacă vrei, ascultă‑mă! Îți voi plăti prețul pentru ogor. Primește‑l din partea mea, pentru ca să‑mi înmormântez moarta acolo.

14Efron i‑a răspuns lui Avraam, zicând:

15– Stăpâne, ascultă‑mă: o bucată de pământ de patru sute de șecheli de argint15-16 Aproximativ 4,8 kg., ce este aceasta între mine și tine? Înmormântează‑ți moarta.

16Avraam l‑a ascultat pe Efron și i‑a cântărit prețul pe care acesta l‑a menționat în auzul fiilor lui Het: patru sute de șecheli de argint, potrivit cu tarifele comercianților.

17Astfel, ogorul lui Efron din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre (adică ogorul, peștera care se afla în el, precum și toți copacii care erau pe ogor, pe tot hotarul lui de jur‑împrejur) a trecut 18în proprietatea lui Avraam prin cumpărare înaintea ochilor fiilor lui Het, a tuturor celor care veniseră la poarta cetății sale. 19După aceea, Avraam a înmormântat‑o pe Sara, soția sa, în peștera de pe ogorul din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre, adică Hebron, în țara Canaan. 20Astfel, ogorul și peștera care se afla în el au trecut de la fiii lui Het în proprietatea lui Avraam, ca teren pentru înmormântare.