Ketab El Hayat

التكوين 20:1-18

إبراهيم وأبيمالك

1وَارْتَحَلَ إِبْرَاهِيمُ مِنْ هُنَاكَ إِلَى أَرْضِ النَّقَبِ، وَأَقَامَ بَيْنَ قَادَشَ وَشُورَ، وَتَغَرَّبَ فِي جَرَارَ. 2وَهُنَاكَ قَالَ إِبْرَاهِيمُ عَنْ سَارَةَ زَوْجَتِهِ: «هِيَ أُخْتِي». فَأَرْسَلَ أَبِيمَالِكُ مَلِكُ جَرَارَ وَأَحْضَرَ سَارَةَ إِلَيْهِ. 3وَلِكَنَّ اللهَ تَجَلَّى لأَبِيمَالِكَ فِي حُلْمٍ فِي اللَّيْلِ وَقَالَ لَهُ: «إِنَّكَ سَتَمُوتُ بِسَبَبِ الْمَرْأَةِ الَّتِي أَخَذْتَهَا، فَإِنَّهَا مُتَزَوِّجَةٌ». 4وَلَمْ يَكُنْ أَبِيمَالِكُ قَدْ مَسَّهَا بَعْدُ، فَقَالَ لِلرَّبِّ: «أَتُمِيتُ أُمَّةً بَرِيئَةً؟ 5أَلَمْ يَقُلْ لِي إِنَّهَا أُخْتِي وَهِيَ نَفْسُهَا ادَّعَتْ أَنَّهُ أَخُوهَا؟ مَا فَعَلْتُ هَذَا إِلّا بِسَلامَةِ قَلْبِي وَطَهَارَةِ يَدَيَّ». 6فَأَجَابَهُ الرَّبُّ: «أَنَا أَيْضاً عَلِمْتُ أَنَّكَ بِسَلامَةِ قَلْبِكَ قَدْ فَعَلْتَ هَذَا، وَأَنَا أَيْضاً مَنَعْتُكَ مِنْ أَنْ تُخْطِئَ إِلَيَّ وَلَمْ أَدَعْكَ تَمَسُّهَا. 7وَالآنَ، رُدَّ لِلرَّجُلِ زَوْجَتَهُ فَإِنَّهُ نَبِيٌّ، فَيُصَلِّيَ مِنْ أَجْلِكَ فَتَحْيَا. وَإِنْ لَمْ تَرُدَّهَا فَإِنَّك وَكُلَّ مَنْ لَكَ حَتْماً تَمُوتُونَ».

8فَبَكَّرَ أَبِيمَالِكُ فِي الصَّبَاحِ وَاسْتَدْعَى جَمِيعَ عَبِيدِهِ، وَأَطْلَعَهُمْ عَلَى جَلِيَّةِ الأَمْرِ، فَاعْتَرَاهُمْ خَوْفٌ عَظِيمٌ. 9ثُمَّ دَعَا أَبِيمَالِكُ إِبْرَاهِيمَ وَقَالَ لَهُ: «مَاذَا فَعَلْتَ بِنَا؟ أَيُّ خَطَأٍ ارْتَكَبْتُهُ فِي حَقِّكَ حَتَّى جَلَبْتَ عَلَيَّ وَعَلَى مَمْلَكَتِي هَذَا الذَّنْبَ الْعَظِيمَ؟ لَقَدِ اقْتَرَفْتَ فِي حَقِّي أُمُوراً مَا كَانَ يَجِبُ أَنْ تَقْتَرِفَهَا». 10وَسَأَلَ أَبِيمَالِكُ إِبْرَاهِيمَ: «مَاذَا بَدَا لَكَ حَتَّى ارْتَكَبْتَ هَذَا الْفِعْلَ؟» 11فَقَالَ إِبْرَاهِيمُ: «لَقَدْ فَعَلْتُ هَذَا لأَنَّنِي ظَنَنْتُ أَنَّهُ لَيْسَ فِي هَذَا الْمَوْضِعِ بِأَسْرِهِ خَوْفُ اللهِ فَخَشِيتُ أَنْ تَقْتُلُونِي مِنْ أَجْلِ زَوْجَتِي. 12وَهِيَ بِالْحَقِيقَةِ أُخْتِي، ابْنَةُ أَبِي، غَيْرَ أَنَّهَا لَيْسَتْ ابْنَةَ أُمِّي فَاتَّخَذْتُهَا زَوْجَةً لِي. 13وَعِنْدَمَا دَعَانِي اللهُ لأَتَغَرَّبَ بَعِيداً عَنْ بَيْتِ أَبِي قُلْتُ لَهَا: حَيْثُمَا نَذْهَبُ قُولِي إِنِّي أَخُوكِ فَهَذَا هُوَ الْمَعْرُوفُ الَّذِي تَصْنَعِينَهُ لِي».

14فَأَخَذَ أَبِيمَالِكُ غَنَماً وَبَقَراً وَعَبِيداً وَإِمَاءً وَقَدَّمَهَا لإِبْرَاهِيمَ، وَأَرْجَعَ إِلَيْهِ سَارَةَ زَوْجَتَهُ. 15وَقَالَ أَبِيمَالِكُ: «هَا هِيَ أَرْضِي أَمَامَكَ فَأَقِمْ حَيْثُ طَابَ لَكَ». 16وَقَالَ لِسَارَةَ: «هَا قَدْ وَهَبْتُ أَخَاكِ أَلْفَ قِطْعَةٍ مِنَ الْفِضَّةِ، تَبْرِئَةً لَكِ مِنْ كُلِّ إِسَاءَةٍ أَمَامَ الَّذِينَ مَعَكِ، فَأَنْتِ بَرِيئَةٌ أَمَامَ كُلِّ وَاحِدٍ، وَهَكَذَا تَكُونِينَ قَدْ أُنْصِفْتِ». 17فَابْتَهَلَ إِبْرَاهِيمُ إِلَى اللهِ، فَشَفَى أَبِيمَالِكَ وَزَوْجَتَهُ وَجَوَارِيَهُ فَوَلَدْنَ. 18لأَنَّ الرَّبَّ كَانَ قَدْ أَصَابَ نِسَاءَ بَيْتِ أَبِيمَالِكَ بِالْعُقْمِ مِنْ أَجْلِ سَارَةَ زَوْجَةِ إِبْرَاهِيمَ.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 20:1-18

Avraam la Gherar

1De acolo, Avraam a călătorit spre ținutul Neghev1 Vezi nota de la 12:9. și s‑a așezat între Kadeș și Șur. El a locuit ca străin în Gherar. 2Avraam spunea despre Sara, soția lui: „Este sora mea.“ Regele Abimelek din Gherar a trimis după Sara și a luat‑o.

3Dar Dumnezeu a venit la Abimelek noaptea într‑un vis și i‑a zis:

– Iată, vei muri din cauza femeii pe care ai luat‑o, căci este măritată cu altcineva.

4Întrucât nu se atinsese de ea, Abimelek a zis:

– Stăpâne, vei ucide Tu un neam drept? 5Nu mi‑a zis el: „Ea este sora mea“? Și ea însăși a zis: „El este fratele meu.“ Am făcut acest lucru în curăție de inimă și cu mâini nevinovate.

6Atunci Dumnezeu i‑a zis în vis:

– Da, știu că ai făcut acest lucru în curăție de inimă, dar te‑am oprit să păcătuiești împotriva Mea. De aceea nu te‑am lăsat să te atingi de ea. 7Acum, dă‑i bărbatului soția înapoi! Întrucât este profet, el se va ruga pentru tine și vei trăi. Dar, dacă nu i‑o dai înapoi, să știi că vei muri sigur, tu și toți ai tăi.

8Abimelek s‑a sculat dis‑de‑dimineață, i‑a chemat pe toți slujitorii săi, iar când a spus toate aceste cuvinte în auzul lor, bărbații s‑au temut foarte tare.

9Atunci Abimelek l‑a chemat pe Avraam și i‑a zis:

– Ce ne‑ai făcut? Cu ce am păcătuit împotriva ta ca să aduci un păcat atât de mare asupra mea și asupra regatului meu? Ai făcut față de mine lucruri care n‑ar fi trebuit făcute.

10Abimelek l‑a întrebat pe Avraam:

– Ce urmăreai când ai făcut acest lucru?

11Avraam a răspuns:

– Mi‑am zis: „Sigur nu este teamă de Dumnezeu în locul acesta și mă vor ucide din cauza soției mele.“ 12De altfel, ea este într-adevăr sora mea, fiica tatălui meu, dar nu și fiica mamei mele, și a devenit soția mea. 13Când Dumnezeu m‑a făcut să părăsesc casa tatălui meu, i‑am zis Sarei: „Aceasta este favoarea pe care să mi‑o faci: în orice loc în care vom ajunge să spui despre mine: «El este fratele meu»“.

14Atunci Abimelek a luat oi și vite, robi și roabe, i le‑a dat lui Avraam și i‑a dat‑o înapoi și pe Sara, soția lui. 15Abimelek i‑a zis: „Iată, țara mea este înaintea ta! Locuiește unde‑ți place!15 Lit.: Locuiește unde este bine în ochii tăi!16Iar Sarei i‑a zis: „Iată, i‑am dat fratelui tău o mie de arginți. Iată, aceștia sunt o despăgubire16 Lit.: o învelitoare a ochilor. pentru toți cei care sunt cu tine. Înaintea tuturor ești dezvinovățită.“ 17Atunci Avraam s‑a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i‑a vindecat pe Abimelek, pe soția lui, precum și pe roabele lui, așa încât au putut avea copii. 18Căci Domnul închisese pântecele tuturor femeilor de la curtea lui Abimelek din cauza Sarei, soția lui Avraam.