Ketab El Hayat

أيوب 7:1-21

1أَلَيْسَتْ حَيَاةُ الإِنْسَانِ جِهَاداً شَاقّاً عَلَى الأَرْضِ، وَأَيَّامُهُ كَأَيَّامِ الأَجِيرِ؟ 2فَكَمَا يَتَشَوَّقُ الْعَبْدُ إِلَى الظِّلِّ، وَالأَجِيرُ يَرْتَقِبُ أُجْرَتَهُ، 3هَكَذَا كُتِبَتْ عَلَيَّ أَشْهُرُ سُوءٍ، وَلَيَالِي شَقَاءٍ قُدِّرَتْ لِي. 4إِذَا رَقَدْتُ أَتَسَاءَلُ: مَتَى أَقُومُ؟ وَلَكِنَّ اللَّيْلَ طَوِيلٌ، وَأَشْبَعُ قَلَقاً إِلَى الصَّبَاحِ. 5اكْتَسَى لَحْمِي بِالدُّودِ وَحَمْأَةِ التُّرَابِ، وَجِلْدِي تَشَقَّقَ وَتَقَرَّحَ. 6أَيَّامِي أَسْرَعُ مِنْ مَكُّوكِ النَّسَّاجِينَ، تَتَلاشَى مِنْ غَيْرِ رَجَاءٍ!

7فَاذْكُرْ يَا اللهُ أَنَّ حَيَاتِي لَيْسَتْ سِوَى نَسَمَةٍ، وَأَنَّ عَيْنَيَّ لَنْ تَعُودَا تَرَيَانِ الْخَيْرَ. 8إِنَّ عَيْنَ مَنْ يَرَانِي الآنَ لَنْ تُبْصِرَنِي فِيمَا بَعْدُ، وَتَلْتَفِتُ عَيْنَاكَ إِلَيَّ فَلا تَجِدَانِنِي بَعْدُ. 9كَمَا يَضْمَحِلُّ السَّحَابُ وَيَزُولُ، هَكَذَا الْمُنْحَدِرُ إِلَى الْهَاوِيَةِ لَا يَصْعَدُ، 10لَا يَرْجِعُ بَعْدُ إِلَى مَنْزِلِهِ، وَمَكَانُهُ لَا يَعْرِفُهُ بَعْدُ. 11لِذَلِكَ لَنْ أُلْجِمَ فَمِي، وَسَأَتَكَلَّمُ مِنْ عُمْقِ عَذَابِ رُوحِي، وَأَشْكُو فِي مَرَارَةِ نَفْسِي. 12أَبَحْرٌ أَنَا أَمْ تِنِّينٌ، حَتَّى أَقَمْتَ عَلَيَّ حَارِساً؟ 13إِنْ قُلْتُ: إِنَّ فِرَاشِي يُعَزِّينِي وَمَرْقَدِي يُزِيلُ كُرْبَتِي، 14فَأَنْتَ تُرَوِّعُنِي بِالأَحْلامِ وَتُرْهِبُنِي بِالرُّؤَى. 15لِذَلِكَ فَضَّلْتُ الاخْتِنَاقَ وَالْمَوْتَ عَلَى جَسَدِي هَذَا. 16كَرِهْتُ حَيَاتِي، فَلَنْ أَحْيَا إِلَى الأَبَدِ، فَكُفَّ عَنِّي لأَنَّ أَيَّامِي نَفْخَةٌ. 17مَنْ هُوَ الإِنْسَانُ حَتَّى تَعْتَبِرَهُ وَتُعِيرَهُ كُلَّ اهْتِمَامٍ؟ 18تَفْتَقِدُهُ فِي كُلِّ صَبَاحٍ وَتَمْتَحِنُهُ فِي كُلِّ لَحْظَةٍ؟ 19حَتَّى مَتَى لَا تُحَوِّلُ وَجْهَكَ عَنِّي، وَتَكُفُّ رَيْثَمَا أَبْلَعُ رِيقِي؟ 20إِنْ أَخْطَأْتُ فَمَاذَا أَفْعَلُ لَكَ يَا رَقِيبَ النَّاسِ؟ لِمَاذَا جَعَلْتَنِي هَدَفاً لَكَ؟ لِمَاذَا جَعَلْتَنِي حِمْلاً عَلَى نَفْسِي؟ 21لِمَاذَا لَا تَصْفَحُ عَنْ إِثْمِي وَتُزِيلُ ذَنْبِي، لأَنَّنِي الآنَ أَرْقُدُ فِي التُّرَابِ، وَعِنْدَمَا تَبْحَثُ عَنِّي أَكُونُ قَدْ فَنِيتُ».

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 7:1-21

1Oare nu are omul o viață plină de trudă1 Vezi Is. 40:2. Termenul ebraic se poate referi și la greutatea serviciului militar. pe pământ?

Oare nu sunt zilele lui ca ale unui zilier1 Sau: mercenar.?

2Ca un rob care tânjește după umbră

sau ca un zilier care își așteaptă plata,

3așa am avut și eu parte de luni de deșertăciune

și nopți de necaz mi s‑au dat.

4Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?»

Dar noaptea e așa de lungă și mă frământ până în zori.

5Carnea îmi este acoperită de viermi și de coji pământii;

pielea îmi crapă și supurează.

6Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului

și se sfârșesc fără speranță.

7Adu‑Ți aminte, Dumnezeule, că viața mi‑e doar o suflare!

Ochii mei nu vor mai vedea binele.

8Ochiul care mă privește nu mă va mai vedea;

ochii Tăi vor fi asupra mea, dar eu nu voi mai fi.

9Ca norul care se risipește și trece,

tot așa cel ce se coboară în Locuința Morților9 Ebr.: Șeol [peste tot în carte]. nu se va mai ridica.

10Nu se va mai întoarce la casa lui

și nu‑și va mai cunoaște locul.

11De aceea eu nu voi tăcea,

ci, în necazul duhului meu, voi vorbi,

în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!

12Sunt eu Marea sau un monstru al mării,

de ai pus o strajă în jurul meu?

13Când zic: «Patul meu mă va mângâia

și așternutul îmi va alina plângerea!»,

14atunci Tu mă înspăimânți cu vise

și mă îngrozești cu vedenii.

15Așa că aș alege mai bine sugrumarea,

mai bine moartea, decât aceste oase.

16Le disprețuiesc…! Nu voi trăi în veci!

Lasă‑mă, căci doar o suflare îmi sunt zilele!

17Ce este omul, ca să‑l apreciezi

și să‑ți îndrepți inima spre el,

18să‑l cercetezi în fiecare dimineață

și să‑l încerci în orice clipă?

19Nu vei înceta oare să te mai uiți la mine

și să mă lași astfel singur, măcar până‑mi înghit saliva?

20Dacă am păcătuit, ce Ți‑am făcut Ție,

Veghetor al oamenilor?

De ce m‑ai luat drept țintă?

Am devenit o povară pentru Tine?

21De ce nu‑mi ierți fărădelegea

și nu‑mi dai la o parte nelegiuirea?

Căci acum mă voi culca în țărână,

mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“