Ketab El Hayat

أيوب 32:1-22

أليهو

1فَكَفَّ هَؤُلاءِ الرِّجَالُ عَنِ الرَّدِّ عَلَى أَيُّوبَ، لأَنَّهُ كَانَ مُقْتَنِعاً بِبَرَاءَةِ نَفْسِهِ.

2غَيْرَ أَنَّ غَضَبَ أَلِيهُو بْنِ بَرَخْئِيلَ الْبُوزِيِّ، مِنْ عَشِيرَةِ رَامٍ، احْتَدَمَ عَلَى أَيُّوبَ، لأَنَّهُ ظَنَّ نَفْسَهُ أَبَرَّ مِنَ اللهِ، 3كَمَا غَضِبَ أَيْضاً عَلَى أَصْحَابِ أَيُّوبَ الثَّلاثَةِ، لأَنَّهُمْ عَجَزُوا عَنِ الرَّدِّ عَلَيْهِ، مَعَ أَنَّهُمُ اسْتَذْنَبُوهُ. 4وَكَانَ أَلِيهُو قَدْ لَزِمَ الصَّمْتَ حَتَّى فَرَغُوا مِنَ الْكَلامِ مَعَ أَيُّوبَ، لأَنَّهُمْ كَانُوا أَكْبَرَ مِنْهُ سِنّاً. 5وَلَمَّا رَأَى أَلِيهُو أَنَّ الرِّجَالَ الثَّلاثَةَ قَدْ أَخْفَقُوا فِي إِجَابَةِ أَيُّوبَ قَالَ بِغَضَبٍ مُحْتَدِمٍ:

6«أَنَا صَغِيرُ السِّنِّ وَأَنْتُمْ شُيُوخٌ، لِذَلِكَ تَهَيَّبْتُ وَخِفْتُ أَنْ أُبْدِيَ لَكُمْ رَأْيِي، 7قَائِلاً لِنَفْسِي: ’لِتَتَكَلَّمِ الأَيَّامُ، وَلْتُلَقِّنْ كَثْرَةُ السِّنِينَ حِكْمَةً.‘ 8وَلَكِنَّ الرُّوحَ الَّذِي فِي الإِنْسَانِ، وَنَسَمَةَ الْقَدِيرِ، تُعْطِي الإِنْسَانَ فَهْماً. 9لَيْسَ الْمُسِنُّونَ وَحْدَهُمْ هُمُ الْحُكَمَاءَ، وَلا الشُّيُوخُ فَقَطْ يُدْرِكُونَ الْحَقَّ. 10لِذَلِكَ أَقُولُ: أَصْغُوا إِلَيَّ لأُحَدِّثَكُمْ بِمَا أَعْرِفُ. 11لَقَدْ أَنْصَتُّ بِصَبْرٍ حِينَ تَكَلَّمْتُمْ، وَاسْتَمَعْتُ إِلَى حُجَجِكُمْ حِينَ بَحَثْتُمْ عَنِ الْكَلامِ، 12وَأَوْلَيْتُكُمُ انْتِبَاهِي، فَلَمْ أَجِدْ فِي كَلامِكُمْ مَا أَفْحَمَ أَيُّوبَ، أَوْ رَدَّ عَلَى أَقْوَالِهِ. 13احْتَرِسُوا لِئَلّا تَقُولُوا إِنَّنَا قَدْ أَحْرَزْنَا حِكْمَةً، فَالرَّبُّ يُفْحِمُ أَيُّوبَ لَا الإِنْسَانُ. 14إِنَّهُ لَمْ يُوَجِّهْ حَدِيثَهُ إِلَيَّ، لِذَلِكَ لَنْ أُجِيبَهُ بِمِثْلِ كَلامِكُمْ. 15لَقَدْ تَحَيَّرُوا، يَا أَيُّوبُ، وَلَمْ يُجِيبُوا إِذْ أَعْيَاهُمُ النُّطْقُ، 16فَهَلْ أَصْمُتُ لأَنَّهُمْ لَمْ يَتَكَلَّمُوا، وَهَلْ أَمْتَنِعُ عَنِ الرَّدِّ؟ 17لا، سَأُجِيبُ أَنَا أَيْضاً وَأُبْدِي رَأْيِي، 18لأَنِّي أَفِيضُ كَلاماً، وَالرُّوحُ فِي دَاخِلِي يُحَفِّزُنِي. 19انْظُرُوا، إِنَّ قَلْبِي فِي دَاخِلِي كَخَمْرٍ لَمْ تُفْتَحْ، وَكَزِقَاقٍ جَدِيدَةٍ تَكَادُ تَنْشَقُّ! 20فَلأَتَكَلَّمَنَّ لأُفَرِّجَ عَنْ نَفْسِي، أَفْتَحُ شَفَتَيَّ لأُجِيبَ. 21لَنْ أُحَابِيَ إِنْسَاناً أَوْ أَتَمَلَّقَ أَحَداً. 22لأَنِّي لَا أَعْرِفُ التَّمَلُّقَ، وَإلَّا يَقْضِي عَلَيَّ صَانِعِي سَرِيعاً.

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 32:1-22

Discursul lui Elihu

1Acești trei oameni au încetat să‑i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept.1 Lit.: el era drept în ochii săi. 2Atunci Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din clanul lui Ram, s‑a aprins de mânie. El s‑a mâniat pentru că acesta se îndreptățea pe sine înaintea lui Dumnezeu. 3S‑a aprins de mânie și pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceștia nu mai găseau nimic de răspuns și totuși îl condamnau pe Iov. 4Elihu așteptase să‑i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceștia erau mai în vârstă decât el. 5Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s‑a mâniat. 6Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns și a zis:

„Eu sunt tânăr,

iar voi sunteți în vârstă.

De aceea m‑am ferit

și m‑am temut să vă spun părerea mea.

7Mi‑am zis: «Să vorbească zilele,

și mulțimea anilor să facă cunoscută înțelepciunea!»

8Dar există un Duh în om,

suflarea Celui Atotputernic, care‑i dă pricepere.

9Nu vârsta te face înțelept,

nu bătrânețea te face să înțelegi ce este drept.

10De aceea zic: «Ascultați‑mă!

Îmi voi spune și eu părerea!»

11Iată, v‑am așteptat cuvintele,

v‑am ascultat rostirile pricepute

în timp ce vă căutați vorbele.

12V‑am ascultat cu atenție

și iată că niciunul nu a dovedit că Iov a greșit,

niciunul dintre voi nu a răspuns cuvintelor lui.

13Să nu spuneți: «Am găsit înțelepciunea.

Să‑l confrunte Dumnezeu, nu un om.»

14El nu și‑a îndreptat cuvintele împotriva mea

și nu‑i voi răspunde folosind cuvântările voastre.

15Sunt înspăimântați, nu mai răspund nimic;

au rămas fără cuvinte.

16Și am așteptat. Dar pentru că ei nu mai vorbesc,

pentru că stau acolo fără să răspundă,

17voi răspunde și eu, la rândul meu,

îmi voi spune și eu părerea.

18Căci sunt plin de cuvinte;

duhul pântecului meu nu‑mi dă pace.

19Iată că pântecul meu este ca un vin care n‑a fost aerisit19 Lit.: deschis.,

ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.

20Voi vorbi ca să găsesc ușurare.

Îmi voi deschide gura și voi răspunde.

21Nu voi fi părtinitor,

nu voi linguși pe nimeni.

22Nici nu știu să lingușesc;

Creatorul meu m‑ar lua într‑o clipă.