Ketab El Hayat

أيوب 22:1-30

أليفاز

1أَلِيفَازُ 2«أَيَنْفَعُ الإِنْسَانُ اللهَ؟ إِنَّمَا الْحَكِيمُ يَنْفَعُ نَفْسَهُ! 3هَلْ بِرُّكَ مَدْعَاةٌ لِمَسَرَّةِ الْقَدِيرِ؟ وَأَيُّ كَسْبٍ لَهُ إِنْ كُنْتَ زَكِيًّا؟ 4أَمِنْ أَجْلِ تَقْوَاكَ يُوَبِّخُكَ وَيَدْخُلُ فِي مُحَاكَمَةٍ مَعَكَ؟ 5أَوَ لَيْسَ إِثْمُكَ عَظِيماً؟ أَوَلَيْسَتْ خَطَايَاكَ لَا مُتَنَاهِيَةً؟ 6لَقَدِ ارْتَهَنْتَ أَخَاكَ بِغَيْرِ حَقٍّ، وَجَرَّدْتَ الْعُرَاةَ مِنْ ثِيَابِهِمْ. 7لَمْ تَسْقِ الْمُعْيِيَ مَاءً، وَمَنَعْتَ عَنِ الْجَائِعِ طَعَامَكَ. 8صَاحِبُ الْقُوَّةِ اسْتَحْوَذَ عَلَى الأَرْضِ، وَذُو الْحُظْوَةِ أَقَامَ فِيهَا. 9أَرْسَلْتَ الأَرَامِلَ فَارِغَاتٍ وَحَطَّمْتَ أَذْرُعَ الْيَتَامَى، 10لِذَلِكَ أَحْدَقَتْ بِكَ الْفِخَاخُ وَطَغَى عَلَيْكَ رُعْبٌ مُفَاجِئٌ. 11اظْلَمَّ نُورُكَ فَلَمْ تَعُدْ تُبْصِرُ، وَغَمَرَكَ فَيَضَانُ مَاءٍ.

12أَلَيْسَ اللهُ فِي أَعَالِي السَّمَاوَاتِ، يُعَايِنُ النُّجُومَ مَهْمَا تَسَامَتْ؟ 13وَمَعَ هَذَا فَأَنْتَ تَقُولُ: مَاذَا يَعْلَمُ اللهُ؟ أَمِنْ خَلْفِ الضَّبَابِ يَدِينُ؟ 14إِنَّ الْغُيُومَ الْمُتَكَاثِفَةَ تُغَلِّفُهُ فَلا يَرَى، وَعَلَى قُبَّةِ السَّمَاءِ يَخْطُو. 15هَلْ تَظَلُّ مُلْتَزِماً بِالسَّيْرِ فِي الطَّرِيقِ الَّتِي سَلَكَهَا الأَشْرَارُ؟ 16الَّذِينَ قُرِضُوا قَبْلَ أَوَانِهِمْ، وَجُرِفُوا مِنْ أَسَاسِهِمْ، 17قَائِلِينَ لِلهِ: فَارِقْنَا. وَمَاذَا فِي وُسْعِ اللهِ أَنْ يَفْعَلَ بِهِمْ؟ 18مَعَ أَنَّ اللهَ غَمَرَ بُيُوتَهُمْ بِالْخَيْرَاتِ، فَلْتَبْعُدْ عَنِّي مَشُورَةُ الأَشْرَارِ. 19يَشْهَدُ الصِّدِّيقُونَ (عِقَابَ الأَشْرَارِ) وَيَفْرَحُونَ، وَالأَبْرِيَاءُ يَسْتَهْزِئُونَ قَائِلِينَ: 20قَدْ بَادَ مُقَاوِمُونَا، وَمَا تَبَقَّى مِنْهُمُ الْتَهَمَتْهُ النِّيرَانُ.

21اسْتَسْلِمْ إِلَى اللهِ، وَتَصَالَحْ مَعَهُ فَيُصِيبَكَ خَيْرٌ. 22تَقَبَّلِ الشَّرِيعَةَ مِنْ فَمِهِ، وَأَوْدِعْ كَلامَهُ فِي قَلْبِكَ. 23إِنْ رَجَعْتَ إِلَى الْقَدِيرِ وَاتَّضَعْتَ، وَإِنْ طَرَحْتَ الإِثْمَ بَعِيداً عَنْ خِيَامِكَ، 24وَوَضَعْتَ ذَهَبَكَ فِي التُّرَابِ، وَتِبْرَ أُوفِيرَ بَيْنَ حَصَى الْوَادِي، 25وَإِنْ أَصْبَحَ الْقَدِيرُ ذَهَبَكَ وَفِضَّتَكَ الثَّمِينَةَ، 26عِنْدَئِذٍ تَتَلَذَّذُ نَفْسُكَ بِالْقَدِيرِ، وَيَرْتَفِعُ وَجْهُكَ نَحْوَ اللهِ. 27تُصَلِّي إِلَيْهِ فَيَسْتَجِيبُ، وَتُوْفِي نُذُورَكَ، 28وَيَتَحَقَّقُ لَكَ مَا تَعْزِمُ عَلَيْهِ مِنْ أَمْرٍ، وَيُضِيءُ نُورٌ عَلَى سُبُلِكَ 29حَقّاً إِنَّ اللهَ يُذِلُّ الْمُتَكَبِّرِينَ وَيُنْقِذُ الْمُتَوَاضِعِينَ، 30وَيُنَجِّي حَتَّى الْمُذْنِبَ بِفَضْلِ طَهَارَةِ قَلْبِكَ».

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 22:1-30

Al treilea discurs al lui Elifaz

1Atunci Elifaz din Teman i‑a zis:

2„Poate un om să‑i fie de folos lui Dumnezeu?

Chiar cel mai înțelept Îi poate sluji la ceva?

3Ce bucurie are Cel Atotputernic dacă trăiești drept?

Ce câștigă El dacă sunt curate căile tale?

4Din cauză că ai teamă de Dumnezeu te mustră El

și intră la judecată cu tine?

5Nu este mare răutatea ta?

Nu sunt fără sfârșit nelegiuirile tale?

6N‑ai luat tu garanții de la frații tăi fără motiv?

Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor.

7N‑ai dat apă celui însetat

și n‑ai vrut să dai pâine celui flămând,

8deși erai un om puternic și țara era a ta,

erai un om onorat; trăiai în ea.

9Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale

și ai zdrobit brațele celor orfani.

10De aceea ești înconjurat de curse

și te înspăimântă groaza dintr-odată.

11De aceea este atât de întuneric, încât nu poți vedea,

și te acoperă un șuvoi de ape.

12Nu este Dumnezeu în înălțimea cerurilor?

Privește cât de mărețe sunt cele mai înalte stele!

13Totuși, tu zici: «Ce știe Dumnezeu?

Poate El judeca prin negură deasă?

14Nori groși Îl înfășoară și astfel nu ne vede,

atunci când El umblă pe orizontul cerurilor.»

15Vei urma tu calea veche

pe care au urmat‑o cei nelegiuiți?

16Ei au fost smulși înainte de vreme;

temelia le‑a fost spălată de un șuvoi de apă.

17Ei I‑au zis lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!

Ce ne poate face Cel Atotputernic?»

18Totuși, El le‑a umplut casele de bunătăți.

Dar departe de mine sfatul celor răi!

19Cei drepți văd căderea lor și se bucură

și cel nevinovat își bate joc de ei, zicând:

20«Dușmanii noștri sunt nimiciți,

focul le mistuie bogăția!»

21Împrietenește‑te cu El, te rog, și fă pace;

în felul acesta, vei avea parte de bine.

22Primește, te rog, învățătura din gura Sa,

pune‑ți în inimă cuvintele Lui.

23Dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, vei fi ridicat.

Dacă vei îndepărta nedreptatea din cortul tău,

24dacă vei arunca aurul în țărână

și aurul de Ofir între pietrele uedurilor24 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar.,

25atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău

și argintul tău cel mai prețios.

26Te vei bucura în Cel Atotputernic

și‑ți vei ridica fața spre Dumnezeu.

27Te vei ruga Lui și El te va auzi,

iar tu îți vei ține jurămintele.

28Ce vei hotărî se va împlini,

lumina va străluci pe căile tale.

29Când oamenii sunt smeriți, Tu spui: «Să fie ridicați!»

El va izbăvi pe cel cu privirea plecată.

30El îl va elibera chiar și pe cel ce nu este nevinovat;

el va scăpa datorită curăției mâinilor tale.“