Ketab El Hayat

أيوب 10:1-22

1قَدْ كَرِهْتُ حَيَاتِي، لِهَذَا أُطْلِقُ الْعَنَانَ لِشَكْوَايَ، وَأَتَحَدَّثُ عَنْ أَشْجَانِي فِي مَرَارَةِ نَفْسِي، 2قَائِلاً لِلهِ: لَا تَسْتَذْنِبْنِي. فَهِّمْنِي لِمَاذَا تُخَاصِمُنِي؟ 3أَيَحْلُو لَكَ أَنْ تَظْلِمَ وَتَنْبِذَ عَمَلَ يَدِكَ، وَتُحَبِّذَ مَشُورَةَ الأَشْرَارِ؟ 4أَلَكَ عَيْنَا بَشَرٍ، أَمْ كَنَظَرِ الإِنْسَانِ تَنْظُرُ؟ 5هَلْ أَيَّامُكَ مِثْلُ أَيَّامِ الإِنْسَانِ، أَمْ سِنُوكَ فِي قِصَرِ سِنِيِ الْبَشَرِ، 6حَتَّى تَبْحَثَ عَنْ إِثْمِي وَتُنَقِّبَ عَنْ خَطَايَايَ؟ 7فَأَنْتَ عَالِمٌ أَنِّي لَسْتُ مُذْنِباً، وَأَنَّهُ لَا مُنْقِذَ مِنْ يَدِكَ.

8قَدْ كَوَّنَتْنِي يَدَاكَ وَصَنَعَتَانِي بِجُمْلَتِي، وَالآنَ الْتَفَتَّ إِلَيَّ لِتَسْحَقَنِي! 9اذْكُرْ أَنَّكَ جَبَلْتَنِي مِنْ طِينٍ، أَتُرْجِعُنِي بَعْدُ إِلَى التُّرَابِ؟ 10أَلَمْ تَصُبَّنِي كَاللَّبَنِ وَتُخَثِّرْنِي كَالْجُبْنِ؟ 11كَسَوْتَنِي جِلْداً وَلَحْماً، فَنَسَجْتَنِي بِعِظَامٍ وَعَصَبٍ. 12مَنَحْتَنِي حَيَاةً وَرَحْمَةً، وَحَفِظَتْ عِنَايَتُكَ رُوحِي. 13كَتَمْتَ هَذِهِ الأُمُورَ فِي قَلْبِكَ، إِلّا أَنِّي عَلِمْتُ أَنَّ هَذَا قَصْدُكَ.

14إِنْ أَخْطَأْتُ فَأَنْتَ تُرَاقِبُنِي، وَلا تُبْرِئُنِي مِنْ إِثْمِي. 15إِنْ أَذْنَبْتُ فَوَيْلٌ لِي. وَإِنْ كُنْتُ بَارّاً لَا أَرْفَعُ رَأْسِي، لأَنِّي مُمْتَلِئٌ هَوَاناً وَنَاظِرٌ مَذَلَّتِي، 16وَإِنْ شَمَخْتُ بِرَأْسِي تَقْتَنِصُنِي كَالأَسَدِ، ثُمَّ تَعُودُ فَتَصُولُ عَلَيَّ. 17تُجَدِّدُ شُهُودَكَ ضِدِّي، وَتُضْرِمُ غَضَبَكَ عَلَيَّ، وَتُؤَلِّبُ جُيُوشاً تَتَنَاوَبُ ضِدِّي.

18لِمَاذَا أَخْرَجْتَنِي مِنَ الرَّحِمِ؟ أَلَمْ يَكُنْ خَيْراً لَوْ أَسْلَمْتُ الرُّوحَ وَلَمْ تَرَنِي عَيْنٌ؟ 19فَأَكُونُ كَأَنِّي لَمْ أَكُنْ فَأُنْقَلُ مِنَ الرَّحِمِ إِلَى الْقَبْرِ. 20أَلَيْسَتْ أَيَّامِي قَلِيلَةً؟ كُفَّ عَنِّي لَعَلِّي أَتَمَتَّعُ بِبَعْضِ الْبَهْجَةِ، 21قَبْلَ أَنْ أَمْضِيَ إِلَى حَيْثُ لَا أَعُودُ، إِلَى أَرْضِ الظُّلْمَةِ وَظِلِّ الْمَوْتِ، 22إِلَى أَرْضِ الظُّلْمَةِ الْمُتَكَاثِفَةِ وَالْفَوْضَى، حَيْثُ الإِشْرَاقُ فِيهَا كَاللَّيْلِ الْبَهِيمِ».

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 10:1-22

1Sunt dezgustat de viața mea.

De aceea voi da frâu liber plângerii mele,

voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

2Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna!

Fă‑mă să știu de ce te cerți cu mine!

3Îți place să asuprești,

să disprețuiești lucrarea mâinilor Tale,

în timp ce faci să strălucească sfaturile celor răi?

4Ai Tu ochi de carne?

Vezi Tu așa cum vede un om?

5Sunt zilele Tale ca zilele omului

sau anii Tăi ca anii lui,

6ca să‑mi cauți nelegiuirea

și să‑mi cercetezi păcatul,

7deși Tu știi că sunt nevinovat

și că nimeni nu poate scăpa din mâna Ta?

8Mâinile Tale m‑au modelat și m‑au făcut,

iar acum te întorci să mă distrugi?

9Adu‑Ți aminte, Te rog, că m‑ai făcut ca pe lut!

Vrei acum să mă faci din nou țărână?

10N‑ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele

și închegat ca brânza?

11M‑ai îmbrăcat cu piele și cu carne

și m‑ai împletit cu oase și cu tendoane.

12Mi‑ai dat viață și mi‑ai arătat îndurare12 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte].,

iar purtarea Ta de grijă mi‑a păzit duhul.

13Iată totuși ce ai ascuns în inima Ta

și ce știu că aveai de gând:

14ca, dacă păcătuiesc, să mă urmărești

și să nu‑mi ierți nelegiuirea.

15Dacă sunt rău, vai de mine!

Dacă sunt drept, nu‑mi pot înălța capul,

pentru că sunt plin de rușine și înecat în15 Sau: conștient de necazul meu. necaz.

16Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu

și iarăși Îți arăți marea Ta putere împotriva mea.

17Aduci mai mulți martori împotriva mea,

mânia Ta crește față de mine

și mă lovești cu o mulțime de necazuri.

18De ce m‑ai scos din pântec?

O, de‑aș fi murit înainte să mă vadă cineva!

19Aș fi ca și cum n‑aș fi fost,

purtat din pântec drept în mormânt.

20Oare nu‑mi sunt puține zilele?

Oprește‑te și lasă‑mă singur, să pot afla puțină mângâiere

21înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere,

în țara întunericului și a umbrei morții21 Sau: și a beznei (și în v. 22).,

22în țara nopții întunecate,

a umbrei morții și a dezordinii,

unde chiar și lumina este precum întunericul!»“