የዳዊት የምስጋና መዝሙር
22፥1-51 ተጓ ምብ – መዝ 18፥1-50
1እግዚአብሔር ከጠላቶቹ ሁሉና ከሳኦልም እጅ በታደገው ጊዜ፣ ዳዊት የዚህን መዝሙር ቃል ለእግዚአብሔር ዘመረ፤ 2እንዲህም አለ፤
“እግዚአብሔር ዐለቴ ዐምባዬና ታዳጊዬ ነው፤
3አምላኬ፣ የምጠጋበት ዐለቴ፣
ጋሻዬና የድነቴ ቀንድ22፥3 ቀንድ የጥንካሬ ወይም የኀይል ምልክት ነው። ነው።
እርሱም ጠንካራ ምሽጌ፣ መጠጊያና አዳኜ ነው፤
ከኀይለኞች ሰዎች ታድነኛለህ።
4ምስጋና የሚገባውን እግዚአብሔርን እጠራለሁ፤
ከጠላቶቼም እድናለሁ።
5“የሞት ማዕበል ከበበኝ፤
የጥፋትም ጐርፍ አሰጠመኝ።
6የሲኦል ገመድ ተጠመጠመብኝ፤
የሞትም ወጥመድ ተጋረጠብኝ።
7በጨነቀኝ ጊዜ እግዚአብሔርን ጠራሁት፤
ወደ አምላኬም ጮኽሁ።
እርሱም ከመቅደሱ ድምፄን ሰማ፤
ጩኸቴም ከጆሮው ደረሰ።
8ምድር ተንቀጠቀጠች፤ ተናወጠችም፤
የሰማያትም መሠረቶች22፥8 ዕብራይስጡ ከዚህ ጋር ይስማማል፤ ቩልጌትና ሱርስቱ ግን (እንዲሁም መዝ 18፥7 ይመ) ተራሮች ይላሉ። ተናጉ፤
እርሱ ተቈጥቷልና ራዱ።
9ከአፍንጫው የቍጣ ጢስ ወጣ፤
ከአፉ የሚባላ እሳት ነደደ፤
ከውስጡም ፍሙ ጋለ።
10ሰማያትን ሰንጥቆ ወረደ፤
ከእግሩም በታች ጥቅጥቅ ያለ ደመና ነበረ።
11በኪሩቤል ላይ ተቀምጦ በረረ፤
በነፋስም ክንፍ መጠቀ።22፥11 አብዛኞቹ የዕብራይስጥ ቅጆች (እንዲሁም መዝ 18፥10 ይመ) ከዚህ ጋር ይስማማሉ፤ እጅግ ብዙ የሆኑ የዕብራይስጥ ቅጆች ግን፣ ተገለጠ ይላሉ።
12ጨለማው በዙሪያው እንዲከበው፣
ጥቅጥቅ ያለውም የሰማይ ዝናም ደመና እንዲሰውረው አደረገ።
13በእርሱ ፊት ካለው ብርሃን፣
የመብረቅ ብልጭታ ወጣ።
14እግዚአብሔር ከሰማያት አንጐደጐደ፤
የልዑልም ድምፅ አስተጋባ።
15ፍላጻውን ሰድዶ ጠላቶቹን በተናቸው፤
መብረቆቹንም ልኮ አወካቸው።
16ከእግዚአብሔር ተግሣጽ፣ ከአፍንጫው
ከሚወጣው፣ ከእስትንፋሱ ቍጣ የተነሣ፣
የባሕር ሸለቆዎች ታዩ፤ የምድር መሠረቶችም ተገለጡ።
17“ከላይ እጁን ዘርግቶ ያዘኝ፤
ከጥልቅ ውሆችም ውስጥ አወጣኝ።
18ከብርቱ ጠላቶቼ፣
ከማልቋቋማቸውም ባላጋሮቼ ታደገኝ።
19በመከራዬ ቀን መጡብኝ፤
እግዚአብሔር ግን ደገፈኝ።
20ሰፊ ወደ ሆነ ስፍራ አወጣኝ፤
በእኔ ደስ ስለ ተሰኘም አዳነኝ።
21“እግዚአብሔር እንደ ጽድቄ መለሰልኝ፤
እንደ እጄም ንጹሕነት ብድራትን ከፈለኝ፤
22የእግዚአብሔርን መንገድ ጠብቄአለሁና፤
ከአምላኬም ዘወር ብዬ ክፉ ነገር አላደረግሁም።
23ሕጉ ሁሉ በፊቴ ነው፤
ከሥርዐቱም ዘወር አላልሁም።
24በፊቱ ያለ ነውር ነበርሁ፤
ራሴንም ከኀጢአት ጠብቄአለሁ።
25እግዚአብሔር እንደ ጽድቄ፣
በፊቱም እንዳለኝ ንጽሕና22፥25 ዕብራይስጡ ከዚህ ጋር ይስማማል፤ የሰብዓ ሊቃናትና የቩልጌት ትርጉሞች (እንዲሁም መዝ 18፥24 ይመ) ግን፣ እንደ እጄም ንጽሕና ይላሉ። ብድራትን ከፈለኝ።
26“ለታማኝ ሰው አንተም ታማኝ መሆንህን፣
ለቅን ሰው አንተም ቅን መሆንህን ታሳያለህ።
27ለንጹሕ ሰው አንተም ንጹሕ መሆንህን፣
ለጠማማ ሰው ግን አንተም ጠማማ መሆንህን ታሳያለህ።
28አንተ የተጠቃውን ሕዝብ ታድናለህ፤
ዐይንህ ግን ያዋርዳቸው ዘንድ፣ ትዕቢተኞችን ይመለከታል።
29እግዚአብሔር ሆይ፤ አንተ መብራቴ ነህ፤
እግዚአብሔርም ጨለማዬን ያበራል።
30በአንተ ርዳታ በጠላት ሰራዊት ላይ ወደ ፊት ገፍቼ እሄዳለሁ22፥30 ወይም በጋሬጣዎች ውስጥ እሮጣለሁ፤
በአምላኬም ኀይል ቅጥሩን እዘላለሁ።
31“የአምላክ መንገዱ ፍጹም ነው፤
የእግዚአብሔርም ቃል የነጠረ ነው፤
ለሚታመኑበትም ሁሉ ጋሻ ነው፤
32ከእግዚአብሔር በቀር አምላክ ማን አለና፤
ከአምላካችንስ በቀር ዐለት ማን ነው?
33ኀይልን የሚያስታጥቀኝ22፥33 የሙት ባሕር ጥቅልል፣ አንዳንድ የሰብዓ ሊቃናት ትርጕሞች፣ የቩልጌትና የሱርስት ቅጆች (እንዲሁም መዝ 18፥32 ይመ) ከዚህ ጋር ይስማማሉ፤ የማሶሬቱ ቅጅ ግን፣ ጠንካራ መሸሸጊያ የሚሆነኝ ይላል።፣
መንገዴንም የሚያቀና እርሱ አምላኬ ነው።
34እግሮቼን እንደ ብሆር እግሮች ያበረታል፤
በከፍታዎችም ላይ አጽንቶ ያቆመኛል።
35እጆቼን ለጦርነት ያሠለጥናል፤
ክንዶቼም የናስ ቀስት ይገትራሉ።
36የማዳንህን ጋሻ ሰጥተኸኛል፤
ድጋፍህ ታላቅ አድርጎኛል።
37ርምጃዬን አሰፋህ፤
እግሮቼም አልተሰነካከሉም።
38“ጠላቶቼን አሳደድሁ፤ አጠፋኋቸውም፤
እስኪደመሰሱም ድረስ ወደ ኋላ አልተመለስሁም።
39ፈጽሜ አጠፋኋቸው፤ ተመልሰውም መቆም አልቻሉም፤
ከእግሬም ሥር ወድቀዋል።
40ለጦርነት ኀይልን አስታጠቅኸኝ፣
ተቃዋሚዎቼንም ከእግሬ ሥር አንበረከክሃቸው።
41ጠላቶቼ ፊታቸውን አዙረው እንዲሸሹ አደረግሃቸው።
ባላንጣዎቼንም ደመሰስኋቸው።
42ለርዳታ ጮኹ፤ ያዳናቸው ግን አልነበረም፤ ወደ እግዚአብሔር ጮኹ፤ እርሱ ግን
አልመለሰላቸውም።
43በምድር ላይ እንዳለ ትቢያ አድቅቄ ፈጨኋቸው፤
በመንገድም ላይ እንዳለ ጭቃ ወቀጥኋቸው፤ ረገጥኋቸውም።
44“በሕዝቤ ከተቃጣብኝ አደጋ አዳንኸኝ፤
የመንግሥታትም ራስ አደረግኸኝ።
የማላውቀው ሕዝብ ተገዛልኝ፤
45ባዕዳን ሊለማመጡኝ መጡ፤
እንደ ሰሙኝም ወዲያውኑ ይታዘዙኛል።
46ባዕዳን ፈሩ፤
ከምሽጋቸውም እየተንቀጠቀጡ ወጡ22፥46 አንዳንድ የሰብዓ ሊቃናት ትርጕሞችና የቩልጌቱ ቅጅ (እንዲሁም መዝ 18፥32 ይመ) ከዚህ ጋር ይስማማሉ፤ ማሶሬቱ ግን ራሳቸውን ጐዱ ይላል።።
47“እግዚአብሔር ሕያው ነው፤ ዐለቴ የተባረከ ይሁን፤
የድነቴ ዐለት አምላኬ ከፍ ከፍ ይበል።
48የሚበቀልልኝ አምላክ፣
መንግሥታትንም ከሥሬ የሚያስገዛልኝ እርሱ ነው፤
49እርሱ ከጠላቶቼ እጅ ነጻ ያወጣኛል።
አንተ ከጠላቶቼ በላይ ከፍ ከፍ አደረግኸኝ፤
ከጨካኝ ሰዎችም እጅ ታደግኸኝ።
50ስለዚህ እግዚአብሔር ሆይ፤
በመንግሥታት መካከል አመሰግንሃለሁ፤ ለስምህም ምስጋና እዘምራለሁ።
51“ለንጉሡ ታላቅ ድል ይሰጠዋል፤
ለቀባው ለዳዊትና ለዘሩ፣
ለዘላለም የማይለወጥ ፍቅሩን ያሳየዋል።”
Cântarea de laudă a lui David
(Ps. 18:1-50)
1David I‑a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care Domnul l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. 2El a zis:
„Domnul este stânca mea,
fortăreața mea și izbăvitorul meu!
3Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul3 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). mântuirii mele,
întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu!
Tu mă izbăvești din asuprire!
4Eu Îl chem pe Domnul,
Care este vrednic de laudă,
și sunt izbăvit de dușmanii mei!
5Căci mă înfășuraseră talazurile morții,
mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!
6Legăturile Locuinței Morților6 Ebr.: Șeol. mă înconjuraseră,
mă prinseseră lațurile morții.
7Dar în necazul meu L‑am chemat pe Domnul,
L‑am chemat pe Dumnezeul meu.
El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său,
și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.
8Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul,
temeliile cerurilor s‑au zdruncinat,
s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.
9Se înălța fum din nările Lui
și foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinși ieșeau din ea.
10A aplecat cerurile și a coborât;
negură deasă era sub picioarele Lui.
11Călărea pe un heruvim și zbura;
plutea11 Multe mss TM (vezi și Ps. 18:10). Cele mai multe mss TM: a apărut. pe aripile vântului.
12Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ,
iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.
13Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.
14Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul.
15A aruncat săgeți și i‑a împrăștiat pe dușmani,
a trimis fulgerul și i‑a pus pe fugă.
16La mustrarea Domnului,
la suflarea nărilor Lui,
s‑au văzut albiile mării
și s‑au descoperit temeliile lumii.
17El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,
m‑a scos din apele cele mari,
18m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic
și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.
19Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi‑a fost sprijin.
20El m‑a scos la loc larg,
m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.
21Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,
22fiindcă am păzit căile Domnului
și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea
și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
24Am fost fără pată înaintea Lui
și m‑am păzit de nelegiuirea mea.
25Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
după curăția mea înaintea ochilor Săi.
26Cu cel credincios Tu Te arăți credincios26 Vezi nota de la 7:15.;
cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.
27Cu cel curat Tu Te arăți curat,
dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.
28Tu izbăvești poporul smerit,
dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.
29Tu ești candela mea, Doamne!
Domnul îmi luminează întunericul.
30Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,
cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.
31Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită;
cuvântul31 Ebr.: imrat (diferit de Cuvântul [dabar] Domnului), cu sensul de poruncă sau promisiune. Domnului este încercat.
El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.
32Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare
și El mi‑a făcut desăvârșită calea.
34El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor
și m‑a așezat pe înălțimi.
35Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.
36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
și răspunsul Tău mă face mare.
37Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei,
ca să nu‑mi alunece picioarele.
38Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc;
nu mă întorc până nu‑i mistui.
39Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică;
ei cad sub picioarele mele.
40Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
și‑i faci să se aplece înaintea mea40 Lit.: să se aplece sub mine. pe cei ce se ridică împotriva mea.
41Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei,
și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator.
Se uită după Domnul, dar El nu le răspunde.
43Îi pisez mărunt, ca praful pământului.
Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.
44Tu mă scapi de învinuirile poporului meu,
mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.
45Fiii străinului mă lingușesc;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
46Fiii străinului îngălbenesc
și ies tremurând din fortărețele lor.
47Domnul este viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
49Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei.
Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;
Tu mă scapi de omul violent.
50De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre neamuri,
și voi cânta spre lauda Numelui Tău!
51El dă mari izbăviri51 Sau: El dă un turn de izbăviri. regelui Său
și arată îndurare51 Vezi nota de la 7:15. unsului Său,
lui David și seminței51 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui în veac.“
