አምልኮን በሚመለከት የተሰጠ መመሪያ
1እንግዲህ ከሁሉ አስቀድሞ ልመናና ጸሎት፣ ምልጃና ምስጋና ለሰዎች ሁሉ፣ ለነገሥታትና ለባለሥልጣናት ሁሉ እንዲደረግ አሳስባለሁ፤ 2ይህም በእውነተኛ መንፈሳዊ ሕይወትና በቅድስና ሁሉ፣ በሰላምና በጸጥታ እንድንኖር ነው። 3ይህ በእግዚአብሔር በአዳኛችን ፊት ደስ የሚያሰኝ ነው፤ 4እርሱ ሰዎች ሁሉ እንዲድኑና እውነትን ወደ ማወቅ እንዲደርሱ ይፈልጋል። 5አንድ እግዚአብሔር አለና፤ ደግሞም በእግዚአብሔርና በሰዎች መካከል አንድ አስታራቂ አለ፤ እርሱም ሰው የሆነው ክርስቶስ ኢየሱስ ነው፤ 6ራሱንም ለሰዎች ሁሉ ቤዛ አድርጎ ሰጠ፤ ይህም በትክክለኛው ጊዜ ተመስክሮለታል። 7እኔም ለዚህ ነገር የምሥራች አብሣሪና ሐዋርያ እንዲሁም ለአሕዛብ የእውነተኛ እምነት አስተማሪ ሆኜ ተሾምሁ፤ እውነቱን እናገራለሁ፤ አልዋሽም።
8እንግዲህ ወንዶች በሁሉም ቦታ ያለ ቍጣና ያለ ክርክር የተቀደሱ እጆቻቸውን ወደ ላይ በማንሣት እንዲጸልዩ እፈልጋለሁ። 9እንዲሁም ሴቶች በጨዋነትና ራስን በመግዛት ተገቢ የሆነ ልብስ ይልበሱ እንጂ በሹሩባ ወይም በዕንወይም ዋጋቸው ውድ በሆኑ ልብሶች አይሽቀርቀሩ፤ 10ነገር ግን እግዚአብሔርን እናመልካለን የሚሉ ሴቶች ሊያደርጉ እንደሚገባ በመልካም ተግባር ይዋቡ።
11ሴት በጸጥታና በሙሉ መገዛት ትማር። 12ሴት ዝም እንድትል እንጂ እንድታስተምር ወይም በወንድ ላይ ሥልጣን እንዲኖራት አልፈቅድም፤ 13ምክንያቱም አዳም ቀድሞ ተፈጥሯል፤ ከዚያም ሔዋን ተፈጠረች። 14ደግሞም የተታለለው አዳም አይደለም፤ የተታለለችውና ኀጢአተኛ የሆነችው ሴቷ ናት። 15ይሁን እንጂ ሴት2፥15 ግሪኩ እርሷ ይላል። በእምነትና በፍቅር፣ በቅድስናም ራሷን እየገዛች ብትጸና ልጅ በመውለድ ትድናለች2፥15 ወይም ትታደሳለች።
Sfaturi cu privire la închinare
1Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceți rugăciuni, mijlociri, cereri, mulțumiri pentru toți oamenii, 2pentru împărați și pentru toți cei ce sunt în autoritate, ca să putem duce o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și demnitatea. 3Acest lucru este bun și bine primit de către Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 4Care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoașterea adevărului. 5Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Cristos Isus, 6Care S‑a dat pe Sine Însuși ca răscumpărare în locul tuturor – despre aceasta s‑a depus mărturie la vremea potrivită.6 Lit.: ca răscumpărare în locul tuturor, mărturia vremurilor proprii. 7Pentru aceasta am fost pus predicator, apostol – spun adevărul, nu mint – și învățător al neamurilor în credință și adevăr.
8Vreau deci ca bărbații să se roage în orice loc, ridicând mâini sfinte8 Poziția obișnuită în rugăciune în acea vreme era cu mâinile ridicate spre cer., fără mânie și fără ceartă8 Termenul grecesc poate însemna și îndoială.. 9Tot astfel și femeile, să se împodobească cu îmbrăcăminte decentă, cu modestie și cumpătare, nu cu împletituri ale părului, nici cu aur sau cu perle sau cu haine scumpe, 10ci cu fapte bune, așa cum se cuvine unor femei care se declară pioase.
11O femeie să învețe în tăcere, cu toată supunerea. 12Nu‑i dau voie femeii să învețe pe alții, nici să aibă autoritate asupra bărbatului, ci să rămână în tăcere. 13Căci Adam a fost întocmit mai întâi, și apoi Eva. 14Și nu Adam a fost înșelat, ci femeia a fost înșelată și a căzut în fărădelege. 15Totuși, ea va fi mântuită15 Sensurile verbului grecesc sozo, explorate în toată aria semantică, ne ajută la interpretarea versetului. Apostolul Pavel se referă, în lumina întregului context al scrisorii, la protejarea soției în cadrul căsniciei de învățătorii mincinoși, de cei care le pot înșela chiar prin învățătură (vezi 2 Tim. 3). În cazul de față, verbul sozo nu are sensul de a mântui de păcate, ci de a păstra în siguranță; a proteja de distrugere, de pericol sau lovire. În contextul culturii din Efes, o cultură care era influențată de cultul zeităților feminine și de cultul fertilității, protejarea soției în cadrul domestic, al casei liniștite, devine o prioritate spirituală pentru soți. Nașterea și creșterea copiilor o păstrează departe de pericolele unei culturi decadente. prin nașterea de copii15 Majoritatea comentatorilor exclud o interpretare strict literală a acestei afirmații, deoarece aceasta ar veni în contradicție cu învățătura lui Isus și a apostolului Pavel despre mântuirea care se primește doar prin har și prin credință. Ținând cont de contextul întregii Scripturi, femeia nu va fi mântuită doar dacă naște copii. Dintre cele mai plauzibile interpretări ale acestei afirmații, amintim: (1) Totuși, ea va fi mântuită chiar dacă naște copii, în ideea de a completa v. 13-14 și înțelegând prepoziția prin ca introducând o concesivă (în sensul că, în pofida neascultării Evei, neascultare care se perpetuează în oameni prin naștere, femeia totuși va fi mântuită); (2) Totuși, ea va fi mântuită acceptându‑și rolul de soție și mamă, înțelegând nașterea de copii ca o sinecdocă ce implică pe deplin rolul femeii; prin urmare, această acceptare ar fi evidența, și nu condiția mântuirii., dacă rămâne în credință, în dragoste și în sfințenie alături de cumpătare15 Vezi și contextul din capitolul 5:11-15..
