1እግዚአብሔር (ያህዌ) ሙሴን እንዲህ አለው፤ “ልብ በል፤ እኔ አንተን ለፈርዖን እንደ አምላክ (ኤሎሂም) አድርጌሃለሁ፤ ወንድምህ አሮንም ያንተ ነቢይ ይሆናል። 2እኔ የማዝህን ሁሉ ትናገራለህ፤ ወንድምህ አሮንም እስራኤላውያንን ከአገሩ እንዲወጡ ይለቅቃቸው ዘንድ ለፈርዖን ይነግረዋል። 3እኔ ግን የፈርዖንን ልብ አደነድናለሁ፤ ታምራዊ ምልክቶችንና ድንቆችን በግብፅ ላይ በብዛት ባደርግም እንኳ፣ አይሰማችሁም። 4ከዚያም እጄን በግብፅ ላይ አደርጋለሁ፤ በኀያል ፍርድም ሰራዊቴን፣ ሕዝቤን እስራኤላውያንን አወጣለሁ። 5እጄን በግብፅ ላይ ስዘረጋና እስራኤላውያንንም ከዚያ ሳወጣ፣ ግብፃውያን እኔ እግዚአብሔር (ያህዌ) መሆኔን ያውቃሉ።”
6ሙሴና አሮን እግዚአብሔር (ያህዌ) እንደ አዘዛቸው አደረጉ። 7ፈርዖንን ባነጋገሩበት ጊዜ ሙሴ ዕድሜው ሰማንያ ዓመት፣ አሮን ደግሞ ሰማንያ ሦስት ነበር።
የአሮን በትር እባብ ሆነች
8እግዚአብሔር (ያህዌ) ሙሴንና አሮንን እንዲህ አላቸው፣ 9“ፈርዖን፣ ‘ታምር አሳዩኝ’ ባላችሁ ጊዜ፣ አሮንን እንዲህ በለው፤ ‘በትርህን ውሰድና በፈርዖን ፊት ጣላት፤’ ከዚያም እባብ ትሆናለች።”
10ስለዚህ ሙሴና አሮን ወደ ፈርዖን ሄደው እግዚአብሔር (ያህዌ) እንዳዘዛቸው አደረጉ። አሮን በትሩን በፈርዖንና በሹማምቱ ፊት ጣላት፤ እባብም ሆነች። 11ከዚያም ፈርዖን ጠቢባኑንና መተተኞቹን ጠራ፤ የግብፅ አስማተኞችም በድብቅ ጥበባቸው ያንኑ አደረጉ፤ 12እያንዳንዱ የያዛትን በትር ጣለ፤ እባብም ሆነች። ነገር ግን የአሮን በትር የእነርሱን በትሮች ዋጠች። 13ሆኖም የፈርዖን ልብ ደነደነ፤ እግዚአብሔር (ያህዌ) ተናግሮ እንደ ነበረውም አላዳመጣቸውም።
የደም መቅሠፍት
14ከዚያም እግዚአብሔር (ያህዌ) ሙሴን እንዲህ አለው፤ “የፈርዖን ልብ ደነደነ፤ ሕዝቡን ለመልቀቅ አልፈቀደም። 15ወደ ውሃው በሚሄድበት ጊዜ ማልደህ ወደ ፈርዖን ሂድ፤ እንድታገኘውም በአባይ ዳር ተጠባበቅ፤ ወደ እባብ ተለውጣ የነበረችውንም በትር በእጅህ ያዝ። 16ከዚያም እንዲህ በለው፤ ‘የዕብራውያን አምላክ እግዚአብሔር (ኤሎሂም ያህዌ) “ሕዝቤ በምድረ በዳ ያመልኩኝ ዘንድ እንዲሄዱ ልቀቃቸው” ብዬ እንድነግርህ ላከኝ፤ አንተ ግን እስካሁን ድረስ እሺ አላልህም። 17እግዚአብሔር (ያህዌ) የሚለው ይህ ነው፤ “እኔ እግዚአብሔር (ያህዌ) እንደ ሆንሁ በዚህ ታውቃለህ፤ እይ በዚህች በእጄ በያዝኋት በትር የአባይን ውሃ እመታለሁ፤ ወደ ደምም ይለወጣል። 18በአባይ ወንዝ ውስጥ ያለው ዓሣ ይሞታል፤ ወንዙ ይከረፋል፤ ግብፃውያንም ውሃውን መጠጣት አይችሉም።” ’ ”
19እግዚአብሔር (ያህዌ) ሙሴን አለው፤ “አሮንን፣ ‘በትርህን ውሰድና በግብፅ ውሆች ላይ፣ ይኸውም በምንጮች፣ በቦዮች፣ በኵሬዎችና በውሃ ማጠራቀሚያዎች ላይ እጅህን ዘርጋ’ ብለህ ንገረው፤ ወደ ደምም ይለወጣሉ። ከዕንጨትና ከድንጋይ በተሠሩ ውሃ መያዣዎች ውስጥም ሳይቀር በግብፅ ምድር ደም በየቦታው ይሆናል።”
20ሙሴና አሮን እግዚአብሔር (ያህዌ) እንደ አዘዛቸው አደረጉ። እርሱም በንጉሡና በሹማምንቱ ፊት በትሩን አንሥቶ የአባይን ወንዝ ውሃ መታ፤ ውሃውም በሙሉ ወደ ደም ተለወጠ። 21በአባይ ያሉት ዓሦች ሞቱ፤ ወንዙም ከመከርፋቱ የተነሣ ግብፃውያኑ ውሃውን ሊጠጡት አልቻሉም። በግብፅ ምድር ሁሉ ደም ነበረ።
22የግብፅ አስማተኞች በድብቅ ጥበባቸው ተመሳሳይ ነገር አደረጉ፤ የፈርዖንም ልብ ደነደነ፤ ልክ እግዚአብሔር (ያህዌ) እንደ ተናገረው ሙሴንና አሮንን አልሰማቸውም። 23ተመልሶ ወደ ቤተ መንግሥቱ ገባ እንጂ ይህን ከቁም ነገር አልቈጠረውም። 24ግብፃውያን ሁሉ የወንዙን ውሃ መጠጣት ባለመቻላቸው ውሃ ለማግኘት የአባይን ዳር ይዘው ጕድጓድ ቈፈሩ።
25እግዚአብሔር (ያህዌ) አባይን ከመታ ሰባት ቀን ዐለፈ።
1Domnul i‑a zis lui Moise:
– Vezi că te‑am făcut asemenea lui Dumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, îți va fi profet. 2Să‑i spui tot ce‑ți poruncesc, iar fratele tău, Aaron, să‑i spună lui Faraon să‑i lase pe fiii lui Israel să iasă din țara sa. 3Eu însă îi voi împietri3 Lit.: înțepeni; vezi nota de la Ex. 4:21. inima lui Faraon și Îmi voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului. 4Când Faraon nu va asculta de voi, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și prin faptele mărețe ale judecății Îmi voi scoate oștirile din țara Egiptului, pe fiii lui Israel, poporul Meu. 5Egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și îi voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lor.
6Moise și Aaron au făcut astfel; ei au făcut întocmai cum le‑a poruncit Domnul. 7Moise avea optzeci de ani și Aaron avea optzeci și trei de ani atunci când i‑au vorbit lui Faraon.
Toiagul lui Aaron se transformă în șarpe
8Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând: 9„Când Faraon vă va zice: «Faceți o minune!», atunci să‑i spui lui Aaron: «Ia toiagul și aruncă‑l înaintea lui Faraon». Și toiagul se va transforma în șarpe9-10 Ebr.: tanin (șarpe uriaș, monstru marin – vezi Gen. 1:21; Iov 7:12; Ps. 74:13; 148:7; Is. 27:1; 51:9; Ier. 51:34; Eze. 29:3; 32:2), diferit de termenul nahaș (șarpe) menționat în v. 15 și în 4:3..“
10Moise și Aaron s‑au dus la Faraon și au făcut așa cum le‑a poruncit Domnul; Aaron a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor săi, iar acesta s‑a transformat într‑un șarpe. 11Atunci Faraon i‑a chemat pe cei înțelepți și pe vrăjitori, și magicienii11 Vezi nota de la Gen. 41:8. Egiptului au făcut la fel prin vrăjitoriile lor. 12Toți și‑au aruncat toiegele și acestea s‑au transformat în șerpi, însă toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13Totuși, inima lui Faraon s‑a împietrit13 Vezi nota de la Ex. 4:21., astfel că el nu i‑a ascultat pe cei doi, după cum spusese Domnul.
Prima urgie: prefacerea apei în sânge
14Apoi Domnul i‑a zis lui Moise: „Inima lui Faraon este împietrită14 Lit.: grea; vezi nota de la Ex. 4:21.. Nu vrea să lase poporul să plece. 15Du‑te dis‑de‑dimineață la Faraon și de îndată ce acesta iese la apă, stai pe malul Nilului ca să‑l întâlnești și ia în mână toiagul care s‑a făcut șarpe. 16Să‑i spui astfel: «Domnul, Dumnezeul evreilor, m‑a trimis la tine ca să‑ți spun: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească în pustie. Dar iată că până acum n‑ai ascultat. 17De aceea așa vorbește Domnul: Prin aceasta vei cunoaște că Eu sunt Domnul: iată, voi lovi apele Nilului cu toiagul din mâna mea, iar acestea se vor preface în sânge. 18Peștii din râu vor muri, râul se va împuți, și egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil.’»“ 19Domnul i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Ia‑ți toiagul, întinde‑ți mâna peste apele Egiptului, – peste râurile lor, peste canalele lor, peste iazurile lor și peste toate bălțile lor –, și ele se vor preface în sânge.» Va fi sânge în toată țara Egiptului, chiar și în vasele de lemn și de piatră.“
20Moise și Aaron au făcut așa cum le‑a poruncit Domnul. El a ridicat toiagul și a lovit apa din Nil înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor slujitorilor săi. Și toată apa din Nil s‑a prefăcut în sânge. 21Peștii din Nil au murit și Nilul s‑a împuțit, astfel că egiptenii n‑au mai putut să bea apă din Nil. Și a fost sânge în toată țara Egiptului.
22Dar magicienii22 Vezi nota de la Gen. 41:8. Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Astfel, inima lui Faraon s‑a împietrit22 Vezi nota de la Ex. 4:21. și el nu i‑a ascultat pe Aaron și pe Moise, după cum spusese Domnul. 23Faraon s‑a întors, a intrat în palat23 Ebr.: bet (casă), care poate fi tradus și cu palat [peste tot în carte]., și inima nu i‑a fost mișcată de întâmplarea aceasta. 24Toți egiptenii au săpat de‑a lungul Nilului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea apă din acest râu. 25Trecuseră șapte zile de când Domnul lovise Nilul.
