ዘዳግም 20 – NASV & NTLR

New Amharic Standard Version

ዘዳግም 20:1-20

ለጦርነት መውጣት

1ጠላቶችህን ለመውጋት ወደ ጦርነት ስትሄድ፣ ሠረገሎችንና ፈረሶችን ከአንተ የሚበልጥ ሰራዊትንም በምታይበት ጊዜ አትፍራቸው፤ ከግብፅ ያወጣህ አምላክህ እግዚአብሔር (ኤሎሂም ያህዌ) ከአንተ ጋር ነውና። 2ወደ ውጊያው ቦታ ስትቃረቡ፣ ካህኑ ወደ ፊት ወጣ ብሎ ለሰራዊቱ ይናገር፤ 3እንዲህም ይበል፤ “እስራኤል ሆይ ስማ፤ በዛሬው ቀን ጠላቶቻችሁን ለመግጠም ወደ ጦርነት ልትገቡ ነው፤ ልባችሁ አይባባ፤ አትፍሩ፤ አትደንግጡ፤ በጠላቶቻችሁ ፊት አትሸበሩ፤ 4ድልን ያቀዳጃችሁ ዘንድ ስለ እናንተ ጠላቶቻችሁን ሊወጋ አብሯችሁ የሚወጣው አምላካችሁ እግዚአብሔር (ኤሎሂም ያህዌ) ነውና።”

5አለቆቹም ለሰራዊቱ እንዲህ ይበሉ፤ “አዲስ ቤት ሠርቶ ያላስመረቀ አለን? ወደ ቤቱ ተመልሶ ይሂድ፤ አለዚያ በጦርነቱ ላይ ይሞትና ቤቱን የሚያስመርቀው ሌላ ሰው ይሆናል። 6ወይን ተክሎ ገና ያልበላለት አለን? ወደ ቤቱ ይመለስ፤ አለዚያ በጦርነቱ ላይ ይሞትና ወይኑን ሌላ ሰው ይበላዋል። 7ሚስት አጭቶ ያላገባት አለን? ወደ ቤቱ ይመለስ፤ አለዚያ በጦርነቱ ይሞትና ሌላ ሰው ያገባታል።” 8ከዚያም አለቆቹ፣ “የሚፈራ ወይም ልቡ የሚባባ ሰው አለን? የወንድሞቹም ልብ እንዳይባባ ወደ ቤቱ ይመለስ” በማለት ጨምረው ይናገሩ።

9አለቆቹ ለሰራዊቱ ተናግረው ሲያበቁ፣ አዛዦችን በሰራዊቱ ላይ ይሹሙ።

10አንድን ከተማ ለመውጋት በምትዘምትበት ጊዜ፣ አስቀድመህ ለሕዝቧ የሰላም ጥሪ አስተላልፍ፤ 11ከተቀበሉህና ደጃቸውን ከከፈቱልህ፣ በከተማዋ ውስጥ ሕዝብ ሁሉ ገባርህ ይሁን፤ ያገልግልህም። 12ዕርቀ ሰላምን ባለመቀበል ውጊያን ከመረጡ፣ ከተማዪቱን ክበባት። 13አምላክህ እግዚአብሔር (ኤሎሂም ያህዌ) አሳልፎ በእጅህ በሰጠህ ጊዜ፣ በውስጧ ያሉትን ወንዶች በሙሉ በሰይፍ ግደላቸው። 14ነገር ግን ሴቶቹን ሕፃናትን፣ እንስሳቱንና በከተማዪቱ ውስጥ የሚገኘውን ማናቸውንም ነገር በምርኮ ለራስህ አድርግ፤ አምላክህ እግዚአብሔር (ኤሎሂም ያህዌ) ከጠላቶችህ የሚሰጥህን ምርኮ ልትጠቀምበት ትችላለህ። 15እንግዲህ የአካባቢህ አሕዛብ ከተሞች ባልሆኑትና ከአንተ እጅግ ርቀው በሚገኙት ከተሞች ሁሉ ላይ የምታደርገው ይኸው ነው።

16አምላክህ እግዚአብሔር (ኤሎሂም ያህዌ) ርስት አድርጎ በሚሰጥህ በአሕዛብ ከተሞች ውስጥ፣ እስትንፋስ ያለውን ነገር አታስተርፍ። 17ኬጢያዊውን፣ አሞራዊውን፣ ከነዓናዊውን፣ ፌርዛዊውን፣ ኤዊያዊውንና ኢያቡሳዊውን አምላክህ እግዚአብሔር (ኤሎሂም ያህዌ) ባዘዘህ መሠረት ፈጽመህ ደምስሳቸው20፥17 የዕብራይስጡ ቃል አንድን ነገር ወይም አንድን ሰው ሙሉ በሙሉ በማጥፋት ለእግዚአብሔር መስጠትን የሚያሳይ ነው።18አለዚያ አማልክታቸውን በሚያመልኩበት ጊዜ የሚፈጽሟቸውን አስጸያፊ ተግባራት ሁሉ ታደርግ ዘንድ ያስተምሩሃል፤ በአምላክህ በእግዚአብሔርም (ኤሎሂም ያህዌ) ላይ ኀጢአት ትሠራለህ። 19አንድን ከተማ ተዋግተህ ለመያዝ የረጅም ጊዜ ከበባ ካደረግህ፣ ዛፎቹን በመጥረቢያ ጨፍጭፈህ አታጥፋ፤ የእነርሱን ፍሬ መብላት ትችላለህና አትቍረጣቸው፤ ከብበህ የምታጠፋቸው የሜዳ ዛፎች ሰዎች ናቸውን?20፥19 ወይም፣ ለመክበብ ወረደ፤ የዛፎቹ ፍሬ ለሰው ጥቅም ይዋሉ 20የሚበላ ፍሬ እንደማያፈራ የምታውቀውን ዛፍ ግን ልትቈርጠውና ጦርነት የምታካሂድባትን ከተማ በድል እስክትቈጣጠራት ድረስ ለከበባው ምሽግ መሥሪያ ልትጠቀምበት ትችላለህ።

Nouă Traducere În Limba Română

Deuteronom 20:1-20

Reglementări privind războiul

1Când vei ieși la război împotriva dușmanilor tăi și vei vedea cai și care și un popor mai numeros decât al tău, să nu te temi de ei, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, Care te‑a scos din țara Egiptului, va fi cu tine. 2Când te apropii de momentul începerii luptei, preotul să vină și să vorbească poporului. 3Să le spună: «Ascultă, Israel! Astăzi porniți la război împotriva dușmanilor voștri. Să nu vi se înmoaie inima, să nu vă temeți, să nu vă înspăimântați și să nu vă îngroziți înaintea lor, 4fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, va merge cu voi ca să lupte pentru voi împotriva dușmanilor voștri și să vă izbăvească!»

5Supraveghetorii să vorbească astfel către popor: «Este cineva care și‑a construit o casă nouă și nu a dedicat‑o? Să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și s‑o dedice un alt om. 6Cine a plantat o vie și nu s‑a bucurat încă de ea? Să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și un alt om să se bucure de ea. 7Cine s‑a logodit cu o femeie și nu s‑a căsătorit încă cu ea? Să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și un altul să se căsătorească cu ea.» 8După aceea, supraveghetorii să vorbească mai departe poporului: «Cine este fricos sau slab de inimă? Să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraților lui ca pe inima lui.» 9După ce supraveghetorii vor termina de vorbit poporului, să pună conducători în fruntea oștirii.

10Când te vei apropia de o cetate, ca să lupți împotriva ei, s‑o îndemni la pace. 11Dacă îți acceptă pacea și îți deschide porțile, atunci tot poporul care se găsește în ea să devină oamenii tăi de corvoadă și să‑ți slujească. 12Dacă nu va face pace cu tine, ci vrea să poarte război cu tine, atunci s‑o asediezi. 13Când Domnul, Dumnezeul tău, o va da în mâna ta, să treci prin ascuțișul sabiei toți bărbații din ea, 14iar femeile, copiii, animalele și tot ce va mai fi în cetate, toată prada, să le iei pentru tine ca pradă. Să mănânci prada luată de la dușmanii tăi, pe care ți‑a dat‑o Domnul, Dumnezeul tău. 15Așa să faci cu toate cetățile care sunt la distanță mare de tine și care nu fac parte din cetățile neamurilor din apropierea ta.

16Dar în cetățile acestor popoare, pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți le dă ca moștenire, să nu lași în viață nimic care are suflare. 17Dimpotrivă, să‑i dai spre nimicire cu totul17 Vezi nota de la 2:34. pe hitiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe periziți, pe hiviți și pe iebusiți, după cum ți‑a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, 18ca nu cumva să vă învețe și pe voi să faceți toate urâciunile pe care ei le fac pentru dumnezeii lor și să păcătuiți astfel împotriva Domnului, Dumnezeul vostru.

19Când vei asedia o cetate timp de mai multe zile, fiind în război cu ea pentru a o cuceri, să nu distrugi pomii fructiferi, tăindu‑i cu securea. Să mănânci din ei și să nu‑i tai, căci este oare pomul de pe câmp un om ca să‑l asediezi? 20Doar copacii care nu fac roade bune de mâncat vor putea fi distruși sau tăiați, ca să poți construi fortificații împotriva cetății care este în război cu tine, până când aceasta va cădea.