የእስራኤል ሕዝብ አምላኩን መተው
1የእግዚአብሔር ቃል እንዲህ ሲል ወደ እኔ መጣ፤ 2“ሂድና ጮኸህ ይህን ለኢየሩሳሌም ጆሮ አሰማ፤
“እግዚአብሔር እንዲህ ይላል፤
“ ‘በወጣትነትሽ ጊዜ የነበረሽን ታማኝነት፣
በሙሽርነትሽም ወራት እንዴት እንደ ወደድሽኝ፣
በምድረ በዳ ዘር በማይዘራበት ምድር፣
እንዴት እንደ ተከተልሽኝ አስታውሳለሁ።
3እስራኤል ለእግዚአብሔር ቅዱስ ነበረች፤
የመከሩም በኵር ነበረች፤
የዋጧት ሁሉ በደለኞች ሆኑ፤
መዓትም ደረሰባቸው’ ”
ይላል እግዚአብሔር።
4የያዕቆብ ቤት ሆይ፤ የእስራኤል ቤት ወገን ሁላችሁ፣
የእግዚአብሔርን ቃል ስሙ።
5እግዚአብሔር እንዲህ ይላል፤
“አባቶቻችሁ ከእኔ የራቁት፣
ከንቱ ነገርን የተከተሉት፣
ራሳቸውም ከንቱ የሆኑት፣
ምን ጥፋት አግኝተውብኝ ነው?
6እነርሱም፣ ‘ከግብፅ ምድር ያወጣን፣
በወና ምድረ በዳ፣
በጐድጓዳና በበረሓ መሬት፣
በደረቅና በጨለማ2፥6 ወይም በሞት ጥላ ቦታ፣
ሰው በማያልፍበትና በማይኖርበት ስፍራ
የመራን እግዚአብሔር ወዴት ነው?’ ብለው አልጠየቁም።
7እኔ፣ ፍሬዋንና በረከቷን እንድትበሉ፣
ለም ወደ ሆነ መሬት አመጣኋችሁ፤
እናንተ ግን መጥታችሁ ምድሬን አረከሳችሁ፤
ርስቴንም ጸያፍ አደረጋችሁ።
8‘እግዚአብሔር ወዴት ነው?’ ብለው
ካህናቱ አልጠየቁም፤
ከሕጉ ጋር የሚውሉት አላወቁኝም፤
መሪዎቹ ዐመፁብኝ፤
ነቢያቱም በበኣል ስም ተነበዩ፤
ከንቱ ነገሮችን ተከተሉ።
9“ስለዚህ እንደ ገና ከእናንተ ጋር እፋረዳለሁ፤
ከልጅ ልጆቻችሁም ጋር እከራከራለሁ።”
ይላል እግዚአብሔር።
10“ወደ ኪቲም2፥10 ኪቲም ቆጵሮስና የምዕራባዊ የባሕር ዳርቻ ማለት ነው። ጠረፍ ተሻገሩና እዩ፤
ወደ ቄዳርም2፥10 ቄዳር በሶርያዊ ዓረቢያ ምድረ በዳ የሚገኙ የበዶይን ነገዶች መኖሪያ፤ ልካችሁ በጥንቃቄ መርምሩ፣
እንዲህ ዐይነት ነገር ተደርጎ ያውቅ እንደ ሆነ ተመልከቱ፤
11የእውነት አማልክት ባይሆኑም እንኳ፣
አማልክቱን የለወጠ ሕዝብ አለን?
ሕዝቤ ግን ክብራቸው2፥11 የዕብራውያን የጥንት ጸሐፍት ትውፊት የሆነው የማሶሬቲክ ጽሑፍ ክብሬን ይላል። የሆነውን፣
በከንቱ ነገር ለወጡ።
12ሰማያት ሆይ፤ በዚህ ተገረሙ፤
በታላቅ ድንጋጤም ተንቀጥቀጡ፤”
ይላል እግዚአብሔር።
13“ሕዝቤ ሁለት ኀጢአት ፈጽመዋል፤
ሕያው የውሃ ምንጭ የሆንሁትን፣
እኔን ትተዋል፤
ውሃ መያዝ የማይችሉትን ቀዳዳ የውሃ ማጠራቀሚያ ጕድጓዶች፣
ለራሳቸው ቈፍረዋል።
14እስራኤል ባሪያ ነውን? ወይስ የቤት ውልድ ባሪያ?
ታዲያ፣ ስለ ምን ለብዝበዛ ተዳረገ?
15አንበሶች በእርሱ ላይ አገሡ፤
በኀይለኛ ድምፅም ጮኹበት።
ምድሩን ባድማ አድርገውበታል፤
ከተሞቹ ተቃጥለዋል፤ ወናም ሆነዋል።
16ደግሞም የሜምፎስና2፥16 ሜምፎስ በዕብራይስጡ ኖፍ ይላል፤ ወይም ጭንቅላትሽን ፈጠፈጡ ወይም ሰነጠቀ የጣፍናስ ሰዎች፣
መኻል ዐናትሽን ላጩሽ።
17በመንገድ የሚመራሽን፣
እግዚአብሔር አምላክሽን በመተውሽ፣
ይህን በራስሽ ላይ አላመጣሽምን?
18ከሺሖር2፥18 የአባይ ወንዝ አንዱ ተነጣይ ጅረት ነው። ወንዝ ውሃ ለመጠጣት፣
አሁንስ ለምን ወደ ግብፅ ወረድሽ?
ከኤፍራጥስ ወንዝስ ውሃ ለመጠጣት፣
ወደ አሦር መውረድ ለምን አስፈለገሽ?
19ክፋትሽ ቅጣት ያስከትልብሻል፤
ክሕደትሽም ተግሣጽ ያመጣብሻል፤
እግዚአብሔር አምላክሽን ስትተዪ፣
እኔንም መፍራት ችላ ስትይ፣
ምን ያህል ክፉና መራራ እንደሚሆንብሽ
አስቢ፤ እስቲ አስተውዪ፤”
ይላል የሰራዊት ጌታ እግዚአብሔር።
20“ከጥንት ጀምሮ ቀንበርሽን ሰበርሁ፤
እስራትሽን በጣጠስሁ፤
አንቺም፣ ‘አላገለግልህም’ አልሽ፤
ከፍ ባለውም ኰረብታ ሁሉ ሥር፣
በያንዳንዱም ለምለም ዛፍ ሥር፣
ለማመንዘር ተጋደምሽ።
21እኔ፣ እንደ ምርጥ የወይን ተክል፣
ጤናማና አስተማማኝ ዘር አድርጌ ተክዬሽ ነበር፤
ታዲያ ብልሹ የዱር ወይን ተክል ሆነሽ፣
እንዴት ተለወጥሽብኝ?
22በልዩ ቅጠል ብትታጠቢ፣
ብዙ ሳሙና ብትጠቀሚም፣
የበደልሽ ዕድፍ አሁንም በፊቴ ነው፤”
ይላል ጌታ እግዚአብሔር።
23“ ‘አልረከስሁም፣
በኣሊምን አልተከተልሁም’ እንዴት ትያለሽ?
በሸለቆ ውስጥ ምን እንዳደረግሽ
እስቲ አስቢ፣
ምንስ እንደ ፈጸምሽ ተገንዘቢ፤
እንደምትፋንን ፈጣን ግመል ሆነሻል፤
24በምድረ በዳ እንደ ለመደች፣
በፍትወቷ ነፋስን እንደምታነፈንፍ፣ የሜዳ አህያ ነሽ፤
ከመጐምጀቷ ማን ሊገታት ይችላል?
ለሚፈልጓት ሁሉ ያለ ምንም ድካም
በፍትወቷ ወራት በቀላሉ ትገኝላቸዋለች።
25እግርሽ እስኪነቃ አትሩጪ፤
ጕረሮሽም በውሃ ጥም እስኪደርቅ አትቅበዝበዢ።
አንቺ ግን፣ ‘በከንቱ አትድከም፤
ባዕዳን አማልክትን ወድጃለሁ፤
እነርሱን እከተላለሁ’ አልሽ።
26“ሌባ በተያዘ ጊዜ እንደሚያፍር፣
የእስራኤልም ቤት ዐፍሯል፤
እነርሱ፣ ንጉሦቻቸውና ሹሞቻቸው፣
ካህናታቸውና ነቢያታቸው እንዲሁ ያፍራሉ።
27ዛፉን፣ ‘አንተ አባቴ ነህ’
ድንጋዩንም፣ ‘አንተ ወለድኸኝ’ አሉ፤
ፊታቸውን ሳይሆን፣
ጀርባቸውን ሰጥተውኛልና፤
በመከራቸው ጊዜ ግን፣
‘መጥተህ አድነን’ ይላሉ።
28ታዲያ፣ ልታመልካቸው ያበጀሃቸው አማልክት ወዴት ናቸው?
በመከራህ ጊዜ ሊያድኑህ የሚችሉ ከሆነ፣
ይሁዳ ሆይ፤ እስቲ ይምጡና ያድኑህ፤
የከተሞችህን ቍጥር ያህል፣
የአማልክትህም ብዛት እንዲሁ ነውና።
29“ለምን በእኔ ታማርራላችሁ?
ያመፃችሁብኝ እናንተ ሁላችሁ ናችሁ፤”
ይላል እግዚአብሔር።
30“ልጆቻችሁን በከንቱ ቀጣኋቸው፤
እነርሱም አልታረሙም።
ሰይፋችሁ እንደ ተራበ አንበሳ
ነቢያታችሁን በልቷል።
31“የዚህ ትውልድ ሰዎች ሆይ፤ የእግዚአብሔርን ቃል አስተውሉ፤
“እኔ ለእስራኤል ሕዝብ ምድረ በዳ፣
ወይስ ድቅድቅ ጨለማ ያለበት ምድር ሆንሁበትን?
ሕዝቤ፣ ‘እንደ ልባችን ልንሆን እንፈልጋለን፤
ተመልሰንም ወደ አንተ አንመጣም’ ለምን ይላል?
32ለመሆኑ ቈንጆ ጌጣጌጧን፣
ሙሽራ የሰርግ ልብሷን ትረሳለችን?
ሕዝቤ ግን፣
እጅግ ብዙ ቀን ረስቶኛል።
33በፍትወት ለማጥመድ እንዴት ሥልጡን ነሽ?
ልክስክስ ክፉ ሴቶች እንኳ ከመንገድሽ ብዙ ክፋት ይማራሉ።
34በስርቆት ያልያዝሻቸው፣
የንጹሓን ድኾች ደም፣
በልብስሽ ላይ ተገኝቷል።
ይህን ሁሉ አድርገሽም፣
35‘እኔ ንጹሕ ነኝ፤
በርግጥ ቍጣው ከእኔ ርቋል’ ትያለሽ።
እኔ ግን እፈርድብሻለሁ፤
‘ኀጢአት አልሠራሁም’ ብለሻልና።
36መንገድሽን እየለዋወጥሽ፣
ለምን ትሮጫለሽ?
አሦር እንዳዋረደሽ፣
ግብፅም እንዲሁ ያዋርድሻል።
37የታመንሽባቸውን እግዚአብሔር ስላዋረደ፣
በእነርሱም ስለማይከናወንልሽ፣
እጆችሽን በራስሽ ላይ አድርገሽ
ከዚያም ትወጫለሽ።
Israel Îl uită pe Dumnezeu
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Du‑te și vestește în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Așa vorbește Domnul:
‘Îmi amintesc de credincioșia tinereții tale,
cum, mireasă fiind, Mă iubeai
și Mă urmai prin pustie,
pe un pământ nesemănat.
3Israel era sfântul Domnului,
primul rod al recoltei Lui;
toți cei ce‑l devorau se făceau vinovați
și nenorocirea venea peste ei,
zice Domnul.’»“
4Ascultați Cuvântul Domnului, Casă a lui Iacov,
toate clanurile Casei lui Israel!
5Așa vorbește Domnul:
„Ce nedreptate au găsit părinții voștri în Mine
de s‑au depărtat de Mine?
Ei s‑au dus după deșertăciuni
și ei înșiși au devenit deșertăciuni.
6Nu s‑au întrebat: «Unde este Domnul,
Care ne‑a scos din țara Egiptului
și ne‑a condus prin pustie,
printr‑un pământ uscat și plin de gropi,
printr‑un pământ al secetei și al umbrei morții,
printr‑un pământ pe unde nimeni nu trece
și unde nu locuiește niciun om?»
7V‑am dus într‑o țară ca o livadă,
ca să mâncați din rodul ei și din bunătățile ei,
însă voi ați venit și Mi‑ați pângărit țara,
Mi‑ați prefăcut moștenirea într‑o urâciune.
8Preoții nu s‑au întrebat:
«Unde este Domnul?»
Cei ce mânuiesc Legea nu M‑au cunoscut;
păstorii8 Sau: conducătorii. s‑au răzvrătit împotriva Mea.
Profeții au profețit prin Baal
și s‑au dus după cei ce nu pot fi de niciun folos.
9De aceea Mă voi certa din nou cu voi,
zice Domnul,
și Mă voi certa și cu copiii copiilor voștri.
10Treceți în țărmurile Chitim10 Prin utilizarea termenului Chitim se face referire, probabil, la zona apuseană care include Ciprul și regiunile de pe coasta Mediteranei. și priviți!
Trimiteți la Chedar10 Chedar face referire, probabil, la regiunea pustiului Siro-Arab, unde își aveau locuința mai multe triburi de beduini. și luați aminte;
vedeți dacă acolo s‑a întâmplat așa ceva!
11Și‑a schimbat vreun neam dumnezeii,
măcar că ei nu sunt Dumnezeu?
Poporul Meu însă și‑a schimbat Slava
cu ceva care nu‑i este de niciun folos.
12Mirați‑vă de aceasta, ceruri!
Înfiorați‑vă, uimiți‑vă mult,
zice Domnul,
13căci poporul Meu a săvârșit două rele:
M‑au părăsit pe Mine,
Izvorul apelor vii,
și și‑au săpat puțuri,
puțuri sparte, care nu țin apa.
14Este Israel un rob? Este el un fiu de rob din naștere?
Atunci de ce a devenit pradă?
15Leii răcnesc împotriva lui
și își ridică glasurile.
Ei îi pustiesc țara;
cetățile lui sunt devastate și fără locuitori.
16Chiar și cei din Nof16 Memfis. și Tahpanhes
ți‑au zdrobit creștetul capului.16 Sau: ți‑au ras podoaba capilară.
17Nu ți‑ai provocat tu singur lucrul acesta
pentru că L‑ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău,
când El te conducea pe cale?
18Și acum, de ce te duci în Egipt
să bei apă din Șihor18 Probabil un braț al Deltei Nilului.?
De ce mergi în Asiria
să bei apă din râu18 Eufratul.?
19Răutatea ta te va pedepsi;
necredincioșia ta te va mustra.
Vei ști și vei vedea astfel
cât de rău și de amar este pentru tine
să‑L părăsești pe Domnul, Dumnezeul tău,
și să nu ai nicio frică de Mine,
zice Stăpânul, Domnul Oștirilor19 YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte]..
20Deși, demult, ți‑am sfărâmat jugul
și ți‑am smuls legăturile,
totuși tu ai zis: «Nu voi mai sluji».
Căci pe orice deal înalt
și sub orice copac verde
te‑ai întins ca o prostituată.
21Eu te sădisem ca pe o vie aleasă,
toată dintr‑o sămânță veritabilă.
Cum de te‑ai prefăcut înaintea Mea
într‑o ramură putredă de viță străină?
22Chiar dacă te‑ai spăla cu sodă,
chiar dacă te‑ai da cu multă leșie,
nelegiuirea ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul Domn.
23Cum poți spune: «Nu m‑am pângărit
și nu am alergat după baali23 Diferite forme locale ale lui Baal, zeul canaanit al fertilității.!»?
Privește‑ți urma pașilor în vale
și ia aminte la ce ai făcut.
Ești ca o dromaderă iute,
ale cărei căi sunt întortocheate,
24ca o măgăriță sălbatică, obișnuită cu pustiul,
care gâfâie în aprinderea poftei ei!
Cine o va împiedica să‑și satisfacă pofta?
Cei ce o doresc nu se obosesc căutând‑o,
căci o găsesc la vremea împerecherii ei.24 Lit.: în luna ei.
25Oprește‑te până când nu ajungi desculță
și cu gâtul uscat!
Dar tu zici: «În zadar!
Eu iubesc dumnezeii străini
și vreau să merg după ei!»
26Cum este dat de rușine un hoț când este prins,
tot astfel este rușinată Casa lui Israel –
poporul, regii și conducătorii lui,
preoții și profeții lui.
27Ei zic lemnului: «Tu ești tatăl nostru!»
și pietrei: «Tu ne‑ai dat naștere!»
Căci s‑au întors cu ceafa la Mine,
și nu cu fața.
Dar când sunt în nenorocire,
ei zic: «Ridică‑Te și izbăvește‑ne!»
28Unde sunt atunci dumnezeii pe care vi i‑ați făcut?
Să se ridice ei deci, și să te izbăvească în vremea nenorocirii tale!
Căci Iuda, ai tot atâția dumnezei, câte cetăți ai!
29De ce vă certați cu Mine?
Toți v‑ați răzvrătit împotriva Mea,
zice Domnul.
30Degeaba v‑am lovit copiii,
căci tot n‑au luat aminte la disciplinare.
Sabia voastră i‑a devorat pe profeții voștri
ca un leu distrugător.“
31Voi, cei din generația aceasta, uitați‑vă la Cuvântul Domnului:
„Am fost Eu o pustie pentru Israel
sau un pământ plin de întuneric31 Sau: un pământ al întunericului lui Yah (compară cu 1 Sam. 26:12).?
De ce spune poporul Meu: «Suntem liberi să rătăcim!
Nu vom mai veni la Tine!»
32Își uită o fecioară bijuteriile
sau o mireasă eșarfele32 Prin folosirea acestui termen se face referire la o practică a femeilor de a purta în jurul taliei o eșarfă ca un semn al faptului că sunt căsătorite.?
Poporul Meu însă M‑a uitat
de zile fără număr.
33Ce bine știi să‑ți întocmești căile când cauți iubire!
Astfel, până și pe femeile rele le înveți căile tale!
34Chiar și pe marginile hainelor tale
se găsește sângele săracilor nevinovați,
pe care nu i‑ai prins dând vreo spargere.
Dar în pofida acestor lucruri
35tu zici: «Sunt nevinovat!
Cu siguranță, mânia Lui s‑a întors de la mine!»
Însă Eu te voi judeca
pentru că zici: «Nu am păcătuit!»
36De ce atâta grabă
ca să‑ți schimbi calea?
Vei fi făcut de rușine de către Egipt
așa cum ai fost făcut de rușine de către Asiria.
37Și de acolo vei ieși cu mâinile pe cap,
căci Domnul i‑a lepădat pe cei în care te încrezi
și nu vei reuși împreună cu ei.“
