ኤሊሁ
1ኢዮብ በበኩሉ ራሱን እንደ ጻድቅ ቈጥሮ ስለ ነበር፣ እነዚህ ሦስት ሰዎች ለእርሱ መልስ መስጠታቸውን ተዉ። 2ከራም ወገን የሆነው፣ የቡዛዊው የባርክኤል ልጅ ኤሊሁ ግን ኢዮብ ከእግዚአብሔር ይልቅ ራሱን ጻድቅ ስላደረገ እጅግ ተቈጣው። 3ሦስቱ የኢዮብ ጓደኞች በኢዮብ ላይ መፍረድ32፥3 የማሶሬቱ ቅጅ ከዚህ ጋር ይስማማል፤ ጥንታዊው የዕብራውያን ጸሐፍት ትውፊት ግን ኢዮብንም ሆነ እግዚአብሔርን ኰነኑ ይላል። እንጂ፣ ነገሩን ሊያሳምኑት ስላልቻሉ፣ በእነርሱም ላይ ተቈጣ። 4ኤሊሁ፣ ሌሎቹ በዕድሜ ይበልጡት ስለ ነበር ከእነርሱ ቀድሞ ለኢዮብ ሳይናገር ቈየ። 5ነገር ግን እነዚህ ሦስቱ የሚሉትን ባጡ ጊዜ ቍጣው ነደደ።
6ስለዚህ የቡዛዊው የባርክኤል ልጅ ኤሊሁ እንዲህ አለ፤
“እኔ በዕድሜ ታናሽ ነኝ፤
እናንተ ግን አዛውንቶች ናችሁ፤
ከዚህም የተነሣ የማውቀውን ለመናገር አልደፈርሁም፤
ፈርቼ ዝም አልሁ።
7‘ዕድሜ ይናገራል፤
ረዥም ዘመን ጥበብን ያስተምራል’ ብዬ ነበር።
8ነገር ግን በሰው ያለው መንፈስ፣
ሁሉን የሚችል አምላክ እስትንፋስ፣
ማስተዋልን ይሰጣል።
9ጠቢባን የሚሆኑት በዕድሜ የገፉ32፥9 ወይም፣ ብዙ ወይም፣ ታላቅ ብቻ አይደሉም፤
የሚያስተውሉም ሽማግሌዎች ብቻ አይደሉም።
10“ስለዚህ፣ ‘ስሙኝ፣
እኔም የማውቀውን ልንገራችሁ’ እላለሁ።
11እናንተ በምትነጋገሩበት ጊዜ ታገሥሁ፤
ቃላት እየመረጣችሁ ስትናገሩ፣
በጥሞና ሰማኋችሁ፤
12በሙሉ ልብ አደመጥኋችሁ፤
ነገር ግን ከእናንተ የኢዮብን ቃል ያስተባበለ ማንም የለም፤
ለንግግሩም አጸፋ የመለሰ አልተገኘም።
13‘እኛ ጥበብ አግኝተናል፤
ሰው ሳይሆን እግዚአብሔር ይርታው’ አትበሉ።
14ኢዮብ ግን ቃሉን በእኔ ላይ አልሰነዘረም፤
እኔም እንደ እናንተ አነጋገር መልስ አልሰጠውም።
15“እነርሱ ተስፋ ቈርጠው የሚሉት የላቸውም፤
የሚናገሩትም ጠፍቷቸዋል።
16እንግዲህ እነርሱ መልስ ስላጡ፣
ጸጥ ብለውም ስለ ቆሙ፣ በትዕግሥት ልጠብቅን?
17እኔም የምለው ይኖረኛል፤
የማውቀውንም እገልጣለሁ።
18የምናገረው ሞልቶኛልና፤
በውስጤ ያለውም መንፈስ ገፋፍቶኛል።
19ውስጤ እንደ ተከደነና መተንፈሻ እንዳጣ የወይን ጠጅ፣
ሊፈነዳ እንደ ተቃረበም አዲስ የወይን ጠጅ አቁማዳ ሆኗል።
20ተናግሬ መተንፈስ አለብኝ፤
አፌንም ከፍቼ መልስ መስጠት ይገባኛል።
21ለማንም አላደላም፤
ሰውንም አላቈላምጥም።
22ማቈላመጥን ባውቅበትማ ኖሮ፣
ፈጣሪዬ ፈጥኖ ባጠፋኝ ነበር።
Discursul lui Elihu
1Acești trei oameni au încetat să‑i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept.1 Lit.: el era drept în ochii săi. 2Atunci Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din clanul lui Ram, s‑a aprins de mânie. El s‑a mâniat pentru că acesta se îndreptățea pe sine înaintea lui Dumnezeu. 3S‑a aprins de mânie și pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceștia nu mai găseau nimic de răspuns și totuși îl condamnau pe Iov. 4Elihu așteptase să‑i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceștia erau mai în vârstă decât el. 5Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s‑a mâniat. 6Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns și a zis:
„Eu sunt tânăr,
iar voi sunteți în vârstă.
De aceea m‑am ferit
și m‑am temut să vă spun părerea mea.
7Mi‑am zis: «Să vorbească zilele,
și mulțimea anilor să facă cunoscută înțelepciunea!»
8Dar există un Duh în om,
suflarea Celui Atotputernic, care‑i dă pricepere.
9Nu vârsta te face înțelept,
nu bătrânețea te face să înțelegi ce este drept.
10De aceea zic: «Ascultați‑mă!
Îmi voi spune și eu părerea!»
11Iată, v‑am așteptat cuvintele,
v‑am ascultat rostirile pricepute
în timp ce vă căutați vorbele.
12V‑am ascultat cu atenție
și iată că niciunul nu a dovedit că Iov a greșit,
niciunul dintre voi nu a răspuns cuvintelor lui.
13Să nu spuneți: «Am găsit înțelepciunea.
Să‑l confrunte Dumnezeu, nu un om.»
14El nu și‑a îndreptat cuvintele împotriva mea
și nu‑i voi răspunde folosind cuvântările voastre.
15Sunt înspăimântați, nu mai răspund nimic;
au rămas fără cuvinte.
16Și am așteptat. Dar pentru că ei nu mai vorbesc,
pentru că stau acolo fără să răspundă,
17voi răspunde și eu, la rândul meu,
îmi voi spune și eu părerea.
18Căci sunt plin de cuvinte;
duhul pântecului meu nu‑mi dă pace.
19Iată că pântecul meu este ca un vin care n‑a fost aerisit19 Lit.: deschis.,
ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.
20Voi vorbi ca să găsesc ușurare.
Îmi voi deschide gura și voi răspunde.
21Nu voi fi părtinitor,
nu voi linguși pe nimeni.
22Nici nu știu să lingușesc;
Creatorul meu m‑ar lua într‑o clipă.
