1“አሁን ግን በዕድሜ ከእኔ የሚያንሱ፣
ከመንጋዬ ጠባቂ ውሾች ጋር እንዳይቀመጡ፣
አባቶቻቸውን የናቅኋቸው፣
እነዚህ ይሣለቁብኛል።
2ጕልበት የከዳቸው፣
የክንዳቸው ብርታት ምን ፋይዳ ይሞላልኝ ነበር?
3ከችጋርና ከራብ የተነሣ ጠወለጉ፤
ሰው በማይኖርበት በረሓ፣
በደረቅም ምድር በሌሊት ተንከራተቱ።30፥3 ወይም ተሠቃዩ
4ከቍጥቋጦ ምድር ጨው ጨው የሚል አትክልት ለቀሙ፤
ምግባቸውም የክትክታ ሥር ነበር።
5ከኅብረተ ሰቡ ተለይተው ተባረሩ፤
ሰዎች እንደ ሌባ ይጮኹባቸዋል።
6በዐለት መካከል በምድር ጕድጓድ፣
በደረቅ ሸለቆ ዋሻ ውስጥ ለመኖር ተገደዱ።
7በጫካ ውስጥ ያናፋሉ፤
በእሾኻማ ቍጥቋጦ መካከልም ይታፈጋሉ።
8ስማቸው የማይታወቅ አልባሌ ናቸው፤
ከምድሪቱም ተባርረዋል።
9“አሁን ግን ልጆቻቸው በዘፈን ይሣለቁብኛል፤
በእነርሱም ዘንድ መተረቻ ሆኛለሁ።
10ይጸየፉኛል፣ ወደ እኔም አይቀርቡም፤
ያለ ምንም ይሉኝታ በፊቴ ይተፋሉ።
11እግዚአብሔር የቀስቴን አውታር ስላላላውና በመከራም ስለ መታኝ፣
በፊቴ መቈጠብን ትተዋል።
12በቀኜ በኩል ባለጌዎች30፥12 በዕብራይስጥ የዚህ ቃል ትርጕም በትክክል አይታወቅም። ሆ! ብለው ተነሡብኝ፤
ለእግሬም ወጥመድ ዘረጉ፤
የዐፈር ድልድልም አዘጋጁብኝ።
13መንገድ ዘጉብኝ፤
የሚገታቸው30፥13 ወይም ማንም ሊረዳው አይችልም አሉ። ሳይኖር፣
ሊያጠፉኝ ተነሡ።
14በሰፊ ንቃቃት ውስጥ እንደሚመጣ ሰው መጡብኝ፤
በፍርስራሽም መካከል እየተንከባለሉ ደረሱብኝ።
15በድንጋጤ ተውጫለሁ፤
ክብሬ በነፋስ እንደሚወሰድ ተወስዷል፤
በሰላም መኖሬም እንደ ደመና እልም ብሎ ጠፍቷል።
16“አሁን ነፍሴ በውስጤ ዐለቀች፤
የመከራ ዘመንም ይዞኛል።
17ደዌ በሌሊት ዐጥንቴን ይበሳል፤
የሚቈረጥመኝም ፋታ አይሰጠኝም።
18እግዚአብሔር በታላቅ ኀይሉ ልብሴን30፥18 የሰብዓ ሊቃናት ትርጕም ከዚህ ጋር ይስማማል፤ ዕብራይስጡ ግን፣ እንደ ልብስ ሆኖብኛል ይላል። ጨምድዷል፤
በልብሴም ክሳድ ዐንቆ ይዞኛል።
19እርሱ ጭቃ ውስጥ ጥሎኛል፤
እኔም ከዐፈርና ከዐመድ አልተሻልሁም።
20“እግዚአብሔር ሆይ፤ ወደ አንተ ጮኽሁ፤ ነገር ግን አልመለስህልኝም፤
በፊትህም ቆምሁ፤ አንተ ግን ዝም አልኸኝ።
21ተመልሰህ ጨካኝ ሆንህብኝ፤
በክንድህም ብርታት አስጨነቅኸኝ።
22ወደ ላይ ነጥቀህ በነፋስ ፊት አበረርኸኝ፤
በዐውሎ ነፋስም ወዲያ ወዲህ ወዘወዝኸኝ።
23ለሕያዋን ሁሉ ወደ ተመደበው ስፍራ፣
ወደ ሞት እንደምታወርደኝ ዐውቃለሁ።
24“የተጐዳ ሰው ተጨንቆ ድረሱልኝ ብሎ ሲጮኽ፣
በርግጥ ክንዱን የሚያነሣበት ማንም የለም።
25በመከራ ውስጥ ላሉት አላለቀስሁምን?
ለድኾችስ ነፍሴ አላዘነችምን?
26ነገር ግን መልካም ስጠብቅ፣ ክፉ ነገር ደረሰብኝ፤
ብርሃንንም ስጠባበቅ፣ ጨለማ መጣብኝ።
27በውስጤ ያለው ነውጥ አላቋረጠም፤
የመከራ ዘመንም መጣብኝ።
28በፀሓይ አይደለም እንጂ፣ ጠቋቍሬ እዞራለሁ፤
በጉባኤ መካከል ቆሜ ለርዳታ እጮኻለሁ።
29የቀበሮች ወንድም፣
የጕጕቶችም ባልንጀራ ሆኛለሁ።
30ቈዳዬ ጠቍሮ ተቀረፈ፤
ዐጥንቴም በትኵሳት ነደደ።
31በገናዬ ለሐዘን፣
እንቢልታዬም ለልቅሶ ተቃኝቷል።
1Dar acum ei râd de mine,
ei, cei mai tineri decât mine,
pe ai căror părinți i‑am considerat nevrednici
să‑i pun alături de câinii turmei mele.
2Dar la ce mi‑ar fi folosit puterea mâinilor lor,
de vreme ce rămăseseră fără vigoare?
3Epuizați de sărăcie și de foame,
cutreierau pustia3 Sau: rodeau rădăcini uscate.,
noaptea, prin locuri părăsite și pustii,
4smulgeau nalbă dintre arbuști,
mâncau chiar și4 Sau: se încălzeau cu. rădăcini de verigel.
5Erau alungați din mijlocul oamenilor;
striga lumea după ei ca după niște hoți.
6Ei locuiau în râpele uedurilor6 Vezi nota de la 6:15.,
între stânci și‑n gropile pământului.
7Urlau printre tufișuri,
se îngrămădeau în mărăcini.
8Fii ai nebunilor și fii ai celor fără nume,
au fost izgoniți din țară.
9Dar acum am devenit cântecul lor;
am devenit o parodie pentru ei.
10Mă urăsc, se îndepărtează de mine,
nu se sfiesc să mă scuipe în față.
11Pentru că El mi‑a slăbit coarda arcului11 Sau: mi‑a desfăcut coarda cortului. și m‑a smerit,
ei nu mai au frâu față de mine.
12La dreapta mea se ridică o gloată.12 Sensul termenului este nesigur.
Ei întind curse picioarelor mele
și ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.
13Îmi nimicesc cărarea,
îmi măresc necazul
și nimeni nu‑i oprește13 Sau: necazul, / zicând: „Nimeni nu‑l ajută!“.
14Ajung la mine ca printr‑o spărtură largă.
Se rostogolesc printre dărâmături.
15Spaimele mă copleșesc,
demnitatea mi‑e smulsă ca de vânt,
bunăstarea mea se risipește ca un nor.
16Sufletul mi‑e vărsat din mine,
m‑au cuprins zilele suferinței.
17Noaptea îmi străpunge oasele,
iar durerile care mă rod n‑au odihnă.
18Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina,
mă strânge ca gulerul de la tunică.
19El m‑a aruncat în noroi
și‑am ajuns ca țărâna și cenușa.
20Strig către Tine după ajutor, dar Tu nu răspunzi;
stau în picioare, dar Tu stai și te uiți la mine.20 Sau: dar nu‑Ți pasă de mine.
21Ai devenit crud cu mine;
mă lovești cu tăria mâinii Tale.
22Tu mă ridici, mă faci să călăresc pe vânt
și mă arunci în furia furtunii
23Știu că mă duci la moarte,
în locul hotărât pentru toți cei vii.
24Da, nimeni nu‑și întinde mâna spre o ruină,
când strigă după ajutor în necazul său.
25N‑am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele?
N‑a fost întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș?
26Dar când nădăjduiam după bine, a venit răul
și când așteptam lumina, a venit întunericul.
27Măruntaiele îmi fierb fără încetare,
zilele suferinței vin peste mine.
28Umblu înnegrit, dar nu de soare.
Mă ridic în adunare și strig după ajutor.
29Am ajuns frate cu șacalii
și prieten cu struții.
30Pielea mi se înnegrește și cade,
iar oasele îmi ard de febră.
31Lira mea este pentru bocet,
iar fluierul meu este pentru glasul celor ce plâng.
