ኢዮብ ይናገራል
1ከዚህ በኋላ፣ ኢዮብ አፉን ከፍቶ የተወለደበትን ቀን ረገመ፤ 2እንዲህም አለ፤
3“የተወለድሁበት ቀን ይጥፋ፤
‘ወንድ ልጅ ተፀነሰ’ የተባለበት ሌሊት።
4ያ ቀን ጨለማ ይሁን፤
እግዚአብሔር ከላይ አይመልከተው፤
ብርሃንም አይብራበት።
5ጨለማና የሞት ጥላ3፥5 ወይም ከባድ ጥላ ይውረሱት፤
ደመናም በላዩ ላይ ይረፍ፤
ብርሃኑን ጽልመት ይዋጠው።
6ያ ሌሊት በድቅድቅ ጨለማ ይያዝ፤
ከዓመቱ ቀናት ጋር አይቈጠር፤
ከወራቱ በአንዱም ውስጥ አይግባ።
7ያ ሌሊት መካን ይሁን፤
እልልታም አይሰማበት።
8ሌዋታንን ለማነሣሣት የተዘጋጁ፤
ቀንንም3፥8 ወይም ባሕርን የሚረግሙ ያን ቀን ይርገሙት።
9አጥቢያ ኮከቦቹ ይጨልሙ፤
ብርሃንን እየጠበቀ ይጣ፤
የንጋት ጮራ ሲፈነጥቅ አይይ።
10መከራን ከዐይኔ ይሰውር ዘንድ፣
የእናቴን ማሕፀን ደጅ በላዬ አልዘጋምና።
11“ምነው ገና ስወለድ በጠፋሁ!
ምነው ከማሕፀን ስወጣ በሞትሁ!
12የሚቀበሉኝ ጕልበቶች፤
የሚያጠቡኝ ጡቶች ለምን ተገኙ?
13ይህን ጊዜ በሰላም በተኛሁ፣
አንቀላፍቼም ባረፍሁ ነበር፤
14አሁን ፈርሶ የሚታየውን ስፍራ ለራሳቸው ካሠሩት፣
ከምድር ነገሥታትና ከአማካሪዎች ጋር፣
15ቤታቸውን በብር ከሞሉ፣
ወርቅም ከነበራቸው ገዦች ጋር ባረፍሁ ነበር።
16ወይም እንደ ተቀበረ ጭንጋፍ፣
ብርሃንም እንዳላየ ሕፃን በሆንሁ ነበር።
17በዚያ ክፉዎች ማወካቸውን ይተዋሉ፤
ደካሞችም በዚያ ያርፋሉ፤
18ምርኮኞች እንደ ልባቸው ይቀመጣሉ፤
ከእንግዲህም የአስጨናቂዎቻቸውን ጩኸት አይሰሙም።
19ትንሹም ትልቁም በዚያ ይገኛል፤
ባሪያው ከጌታው ነጻ ወጥቷል።
20“በመከራ ላሉት ብርሃን፣
ነፍሳቸው ለተማረረች ሕይወት ለምን ተሰጠ?
21ሞትን በጕጕት ለሚጠብቁና ለማያገኙት፣
ከተሰወረ ሀብት ይልቅ ለሚሹት፣
22ወደ መቃብር ሲቃረቡ ደስ እያላቸው፣
በሐሤት ለሚሞሉ ሕይወት ለምን ተሰጠ?
23መንገዱ ለተሰወረበት ሰው፤
እግዚአብሔርም በዐጥር ላጠረው፣
ሕይወት ለምን ተሰጠ?
24ትካዜ ምግብ ሆኖኛልና፤
የሥቃይ ጩኸቴም እንደ ውሃ ይፈስሳል።
25የፈራሁት ነገር መጥቶብኛል፤
የደነገጥሁበትም ደርሶብኛል።
26ሰላም የለኝም፤ ርጋታም የለኝም፤
ሁከት እንጂ ዕረፍት የለኝም።”
Plângerea lui Iov
1După toate aceasta, Iov și‑a deschis gura și a blestemat ziua în care s‑a născut. 2Iov a zis:
3„Să piară ziua în care m‑am născut
și noaptea în care s‑a zis: «S‑a zămislit un băiat!»
4Prefacă‑se în întuneric ziua aceea!
Fie ca Dumnezeu să nu Se îngrijească de ea din ceruri,
iar lumina să nu strălucească peste ea!
5S‑o răscumpere negura și umbra morții5 Sau: bezna,
s‑o acopere un nor,
s‑o înspăimânte întunecimea zilei!
6Întunericul să stăpânească noaptea aceea!
Să nu se bucure între zilele din an,
să nu fie numărată între luni!
7Iată! Noaptea aceea să fie stearpă,
să nu se audă niciun strigăt de bucurie în ea!
8Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele8 Sau: marea,
de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul8 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru marin (în versetul de față; Ps. 74:14; Is. 27:1), cât și în sens literal (Iov 41:1; Ps. 104:26), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri.!
9Stelele dimineții ei să fie întunecate,
să nădăjduiască după lumină, dar în zadar.
Să nu vadă pleoapele zorilor,
10pentru că n‑a închis ușile pântecului mamei mele
și n‑a ascuns necazul de ochii mei.
11De ce n‑am murit la naștere
și n‑am pierit când am ieșit din pântec?
12De ce au fost genunchi care să mă primească
și sâni care să mă alăpteze?
13Acum aș fi stat culcat și liniștit,
aș fi dormit și m‑aș fi odihnit
14cu împărații și sfetnicii pământului,
care și‑au zidit falnice morminte,
15cu prinții care au avut aur,
care și‑au umplut casele cu argint.
16Sau de ce n‑am fost îngropat ca o stârpitură,
ca un prunc care niciodată n‑a văzut lumina?
17Acolo, cei răi nu te mai tulbură
și acolo, cei obosiți se odihnesc.
18Acolo, prizonierii se bucură,
nu mai aud glasul asupritorului18 Vezi nota de la Ex. 3:7..
19Și cel mic și cel mare sunt acolo,
iar robul este liber de stăpânii lui.
20De ce i se dă lumină celui nenorocit
și viață celui cu amărăciune în suflet,
21celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,
care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22celor care nu mai pot de bucurie
și de veselie când găsesc mormântul,
23omului a cărui cale este ascunsă
și pe care Dumnezeu l‑a îngrădit de jur împrejur?
24Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele
și gemetele mi se varsă ca apa.
25Lucrul de care mă îngrozeam foarte tare a venit asupra mea
și lucrul de care îmi era frică a venit peste mine.
26N‑am nici pace, nici tihnă,
n‑am nici odihnă, dar a venit și tulburarea.“
