በልዳዶስ
1ሹሐዊው በልዳዶስ እንዲህ ሲል መለሰ፤
2“ይህን ንግግር የምትጨርሰው መቼ ነው?
እስኪ ልብ ግዛ፤ ከዚያ በኋላ እንነጋገራለን።
3ለምን እንደ ከብት መንጋ እንቈጠራለን?
እንደ ደንቈሮስ ለምን ታየናለህ?
4አንተ በቍጣ የነደድህ እንደ ሆነ፣
ምድር ባዶዋን ትቀራለች?
ወይስ ዐለት ከስፍራው ተነቅሎ ይወሰዳል?
5“የክፉዎች መብራት ይጠፋል፤
የእሳቱም ነበልባል ድርግም ይላል።
6የድንኳኑ ብርሃን ይጨልማል፤
መብራቱም በላዩ ይጠፋል፤
7የርምጃው ብርታት ይደክማል፤
የገዛ ዕቅዱም ይጥለዋል።
8እግሩ በወጥመድ ይያዛል፤
በመረብም ይተበተባል።
9አሽክላ ተረከዙን ይይዘዋል፤
ወስፈንጥርም ያጣብቀዋል።
10በምድር ላይ የሸንበቆ ገመድ፣
በመንገዱም ላይ ወጥመድ በስውር ይቀመጥለታል።
11ድንጋጤ በዙሪያው ያስፈራራዋል፤
ተከትሎም ያሳድደዋል።
12መቅሠፍት ሊውጠው ቀርቧል፤
ጥፋትም የእርሱን ውድቀት ይጠባበቃል።
13ደዌ ቈዳውን ይበላል፤
የሞት በኵርም ቅልጥሙን ይውጣል።
14ተማምኖ ከሚኖርበት ድንኳን ይነቀላል፤
ወደ ድንጋጤም ንጉሥ ይነዳል።
15ድንኳኑ በእሳት ይያያዛል፤18፥15 ወይም ምንም አይተርፍለትም ማለት ነው።
በመኖሪያውም ላይ ዲን ይበተናል።
16ሥሩ ከታች ይደርቃል፤
ቅርንጫፉም ከላይ ይረግፋል።
17መታሰቢያው ከምድር ገጽ ይጠፋል፤
ስሙም በአገር አይነሣም።
18ከብርሃን ወደ ጨለማ ይጣላል፤
ከዓለምም ይወገዳል።
19በሕዝቡ መካከል ልጅ ወይም ዘር አይኖረውም፤
በኖረበትም አገር ተተኪ አያገኝም።
20ባጋጠመው ሁኔታ የምዕራብ ሰዎች ይደነግጣሉ፤
የምሥራቅም ሰዎች በፍርሀት ይዋጣሉ።
21በርግጥ የክፉ ሰው መኖሪያ፣
እግዚአብሔርንም የማያውቅ ሰው መድረሻ ይህ ነው።”
Al doilea discurs al lui Bildad
1Atunci Bildad șuhitul a răspuns și a zis:
2„Până când veți pune curse cuvintelor?
Veniți‑vă în fire, și apoi vom vorbi!
3De ce suntem considerați ca niște vite?
De ce suntem proști3 Sau: necurați. în ochii voștri?
4Pentru tine, care te sfâșii în mânia ta,
să fie uitat pământul?
Sau să se mute stânca din locul ei?
5Cu siguranță, lumina celui rău se va stinge
și flacăra focului său nu va mai străluci.
6În cortul lui lumina devine întuneric,
se stinge candela deasupra lui.
7Puterea pașilor săi este slăbită.
Propriile‑i planuri îl trântesc la pământ.
8Picioarele îl împing în laț
și umblă deasupra unei capcane.
9O cursă îl prinde de călcâi,
o prinzătoare îl ține tare.
10Un laț îi este ascuns în pământ;
o cursă pentru el este pe cărare.
11Spaime se năpustesc asupra lui din toate părțile
și‑l urmăresc la fiecare pas.
12Puterea lui este slăbită de foame,
nenorocirea este pregătită pentru momentul căderii lui.
13Ele îi mănâncă părți din piele;
întâiul născut al morții îi devorează mădularele.
14Este smuls din siguranța cortului său
și este târât spre împăratul spaimelor.
15În cortul său locuiește focul15 Sau: Nu‑i mai rămâne nimic din cortul său.
și sulful este presărat peste locuința lui.
16Jos i se usucă rădăcinile,
iar sus i se ofilesc ramurile.
17Amintirea lui este ștearsă de pe pământ;
nu mai are niciun nume pe întinderea țării.
18Este tras de la lumină în întuneric
și este alungat din lume.
19El nu mai lasă nici moștenitori, nici urmași în poporul său
și niciun supraviețuitor în locurile unde a locuit.
20Cei din apus sunt înmărmuriți în ziua lui,
iar cei din răsărit sunt cuprinși de groază.
21Așa sunt locuințele celui nedrept,
așa este locul celui ce nu‑L cunoaște pe Dumnezeu.“
