ሦስተኛ መጽሐፍ
ከመዝሙር 73–89
መዝሙር 73
የፍትሕ አሸናፊነት
የአሳፍ መዝሙር።
1እግዚአብሔር ልባቸው ንጹሕ ለሆነ፣
ለእስራኤል እንዴት ቸር ነው!
2እኔ ግን እግሬ ሊሰናከል፣
አዳልጦኝም ልወድቅ ጥቂት ቀረኝ።
3ክፉዎች ሲሳካላቸው አይቼ፣
በዐመፀኞች ቀንቼ ነበርና።
4አንዳች ጣር የለባቸውም፤
ሰውነታቸውም ጤናማና የተደላደለ ነው።
5በሰዎች የሚደርሰው ጣጣ አይደርስባቸውም፤
እንደ ማንኛውም ሰው መከራ አያገኛቸውም።
6ስለዚህ ትዕቢት የዐንገት ጌጣቸው ነው፤
ዐመፅንም እንደ ልብስ ተጐናጽፈዋል።
7የሠባ ዐይናቸው ይጕረጠረጣል፤73፥7 የዕብራይስጡ ከዚህ ጋር ይስማማል፤ የሱርስቱና የሰብዓ ሊቃናት ትርጕም ግን፣ ከደነደነው ልባቸው በደል ይወጣል ይላል።
ልባቸውም በከንቱ ሐሳብ ተሞልቶ ይፈስሳል።
8በፌዝና በክፋት ይናገራሉ፤
ቀና ቀና ብለውም በዐመፅ ይዝታሉ።
9አፋቸውን በሰማይ ላይ ያላቅቃሉ፤
አንደበታቸውም ምድርን ያካልላል።
10ስለዚህ ሕዝቡ ወደ እነርሱ ይነጕዳል፤
ውሃቸውንም በገፍ73፥10 በዕብራይስጡ የዚህ ሐረግ ትርጕም በትክክል አይታወቅም። ይጠጣሉ።
11“ለመሆኑ እግዚአብሔር እንዴት ያውቃል?
በልዑልስ ዘንድ ዕውቀት አለ?” ይላሉ።
12እንግዲህ፣ ክፉዎች ይህን ይመስላሉ፤
ሁልጊዜ ግድ የለሽና ሀብት በሀብት ናቸው።
13ለካ ልቤን ንጹሕ ያደረግሁት በከንቱ ነው፤
እጄንም በየዋህነት የታጠብሁት በከንቱ ኖሯል!
14ቀኑን ሙሉ ተቀሠፍሁ፤
ጧት ጧትም ተቀጣሁ።
15“እኔ እንደዚህ እናገራለሁ” ብልማ ኖሮ፣
የልጆችህን ትውልድ በከዳሁ ነበር።
16ይህን ነገር ለመረዳት በሞከርሁ ጊዜ፣
አድካሚ ተግባር መስሎ ታየኝ።
17ይኸውም ወደ አምላክ መቅደስ እስክገባ፣
መጨረሻቸውንም እስካይ ድረስ ነበር።
18በርግጥ በሚያዳልጥ ስፍራ አስቀመጥሃቸው፤
ወደ ጥፋትም አወረድሃቸው።
19እንዴት ፈጥነው በቅጽበት ጠፉ!
በድንጋጤ ፈጽመው ወደሙ።
20ሰው ከሕልሙ ሲነቃ እንደሚሆነው፣
ጌታ ሆይ፤ አንተም በምትነሣበት ጊዜ፣
እንደ ቅዠት ከንቱ ታደርጋቸዋለህ።
21ነፍሴ በተማረረች ጊዜ፣
ልቤም በተቀሠፈ ጊዜ፣
22ስሜት የሌለውና አላዋቂ ሆንሁ፤
በፊትህም እንደ እንስሳ ሆንሁ።
23ይህም ሆኖ ዘወትር ከአንተ ጋር ነኝ፤
አንተም ቀኝ እጄን ይዘኸኛል።
24በምክርህ መራኸኝ፤
ኋላም ወደ ክብር ታስገባኛለህ።
25በሰማይ ከአንተ በቀር ማን አለኝ?
በምድርም ከአንተ ሌላ የምሻው የለኝም።
26ሥጋዬና ልቤ ሊደክሙ ይችላሉ፤
እግዚአብሔር ግን የልቤ ብርታት፣
የዘላለም ዕድል ፈንታዬ ነው።
27እነሆ፤ ከአንተ የሚርቁ ይጠፋሉና፤
አንተ ታማኞች ያልሆኑልህን ሁሉ ታጠፋቸዋለህ።
28ለእኔ ግን ወደ እግዚአብሔር መቅረብ ይሻለኛል፤
ጌታ እግዚአብሔርን መጠጊያዬ አድርጌዋለሁ፤
ስለ ሥራህም ሁሉ እናገር ዘንድ።
Cartea III
(Psalmii 73–89)
Psalmul 73
Un psalm al lui Asaf.
1Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată.
2Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele,
era cât pe ce să‑mi alunece pașii,
3căci îi invidiam pe cei lăudăroși
când vedeam bunăstarea celor răi.
4Căci ei n‑au parte de remușcări până la moarte,
iar trupul le este plin de grăsime.4 Sau: Căci n‑au parte de durere, / iar trupul le este sănătos și puternic.
5N‑au parte de necazul muritorului de rând
și nu sunt loviți ca alți oameni.
6De aceea mândria le este lănțișor la gât,
iar violența îi învelește ca o manta.
7Le iese ochiul din orbită,7 Sau: Le ies ochii din cauza grăsimii. LXX și Siriacă: din grăsimea lor se prelinge ticăloșia.
iar imaginațiile inimii lor întrec măsura.
8Iau în derâdere și vorbesc cu răutate;
vorbesc de sus cu asuprire.
9Își înalță gura până la ceruri,
iar limba lor cutreieră pământul.
10De aceea poporul Lui se întoarce la ei
și soarbe ape din plin de la ei.
11Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu
și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“
12Iată, așa sunt cei răi:
liniștiți pe vecie și crescând în bogăție.
13Într-adevăr, degeaba mi‑am curățit inima
și mi‑am spălat mâinile în nevinovăție,
14căci sunt lovit toată ziua
și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață.
15Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“,
iată că aș trăda generația fiilor Tăi.
16Când m‑am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg,
a fost o îndeletnicire obositoare pentru mine,
17până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu
și am luat aminte la sfârșitul lor.
18Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase,
îi arunci în dezastru.
19Cum sunt pustiiți într‑o clipă!
Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.
20Ei sunt ca un vis la deșteptare.
Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul.
21Când mi se amăra inima
și eram străpuns în rărunchii mei,
22eram fără minte și nu știam nimic;
eram ca un animal înaintea Ta.
23Însă eu totdeauna sunt cu Tine!
Tu mă ții de mâna dreaptă,
24mă călăuzești cu sfatul Tău
și apoi mă vei lua în slavă.
25Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine?
Iar pe pământ nu‑mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
26Carnea și inima pot să mi se prăpădească,
dar Dumnezeu este stânca inimii mele
și partea mea de moștenire pe vecie.
27Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.
Tu nimicești pe oricine curvește, abătându‑se de la Tine.
28Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu.
Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;
voi povesti toate lucrările Tale!
