New Amharic Standard Version

ኤርምያስ 4:1-31

1“እስራኤል ሆይ፤ ብትመለስ፣

ወደ እኔ ብትመለስ፤”

ይላል እግዚአብሔር

“አስጸያፊ ነገሮችህን ከፊቴ ብታስወግድ፣

ባትናወጥ ብትቆምም፣

2በእውነት፣ በቅንነትና በጽድቅ፣

‘ሕያው እግዚአብሔርን!’ ብለህ ብትምል፣

አሕዛብ በእርሱ ይባረካሉ፤

በእርሱም ይከበራሉ።”

3እግዚአብሔር ለይሁዳና ለኢየሩሳሌም ሰዎች እንዲህ ያላል፤

“ዕዳሪውን መሬት ዕረሱ፤

በእሾህም መካከል አትዝሩ።

4እናንተ የይሁዳ ሰዎች፣ የኢየሩሳሌምም ነዋሪዎች፤

ለእግዚአብሔር ተገረዙ፤

የልባችሁንም ሸለፈት አስወግዱ፤

አለዚያ ስለ ሠራችሁት ክፋት፣

ቍጣዬ እንደ እሳት ይንበለበላል፤

ሊገታውም የሚችል የለም።

ጥፋት ከሰሜን መምጣቱ

5“ ‘በምድሪቱ ሁሉ መለከትን ንፉ’ ብላችሁ፤

በይሁዳ ተናገሩ፣ በኢየሩሳሌም ዐውጁ፤

ጩኹ፤ እንዲህም በሉ፤

‘በአንድነት ተሰብሰቡ፤

ወደ ተመሸጉት ከተሞች እንሽሽ’

6ወደ ጽዮን ለመግባት ሰንደቅ ዐላማ አንሡ፤

ቶሎ ሸሽታችሁ አምልጡ፤

ከሰሜን መቅሠፍትን፣

ታላቅ ጥፋትን አመጣለሁና።”

7አንበሳ ከደኑ ወጥቶአል፤

ሕዝብንም የሚያጠፋ ተሰማርቶአል፤

ምድርሽን ባዶ ሊያደርግ፣

ከስፍራው ወጥቶአል።

ከተሞችሽ ፈራርሰው ይወድቃሉ፤

ያለ ነዋሪም ይቀራሉ።

8ስለዚህ ማቅ ልበሱ፤

እዘኑ፤ ዋይ በሉ፤

የእግዚአብሔር አስፈሪ ቍጣ፣

ከእኛ አልተመለሰምና።

9‘ “በዚያ ቀን” ይላል እግዚአብሔር

“ንጉሡና ሹማምቱ ወኔ ይከዳቸዋል፤

ካህናቱ ድንጋጤ ይውጣቸዋል፤

ነቢያቱም ብርክ ይይዛቸዋል።”

10እኔም፣ “ጌታ እግዚአብሔር ሆይ፤ ሰይፍ አንገታቸው ላይ ተቃጥቶ ሳለ፣ ‘ሰላም ይሆንላችኋል’ ብለህ ይህን ሕዝብና ኢየሩሳሌምን ለምን እጅግ አታለልህ?” አልሁ።

11በዚያን ጊዜ፣ ለእዚህ ሕዝብና ለኢየሩሳሌም እንዲህ ተብሎ ይነገራል፤ “ለማበጠር ወይም ለማጥራት ሳይሆን፣ ከዚያ የበረታ የሚጠብስ ደረቅ ነፋስ በምድረ በዳ ካሉት ባድማ ኰረብቶች ወደ ወገኔ ሴት ልጅ 12በእኔ ትእዛዝ ይነፍሳል፤4፥12 ወይም በእኔ ትእዛዝ የሚመጣው እንግዲህ ፍርዴን በእነርሱ ላይ እናገራለሁ።”

13እነሆ፤ እንደ ደመና ይንሰራፋል፤

ሠረገሎቹ እንደ ዐውሎ ነፋስ ይመጣሉ፤

ፈረሶቹም ከንስር ይፈጥናሉ፤

መጥፋታችን ነውና ወዮልን!

14ኢየሩሳሌም ሆይ፤ እንድትድኚ ከልብሽ ክፋት ታጠቢ፤

እስከ መቼ ክፉ ሐሳብ በውስጥሽ ይኖራል?

15ድምፅ ከዳን ይሰማልና፤

ከኤፍሬም ተራሮችም ጥፋትን ያውጃል።

16“ይህን ለሕዝቦች አሳውቁ፤

ለኢየሩሳሌምም እንዲህ ብላችሁ በይፋ ንገሩ፤

‘ከበው የሚያስጨንቁ ከሩቅ አገር ይመጣሉ፤

በይሁዳ ከተሞችም ላይ ይደነፋሉ፤

17ሰብል እንደሚጠብቁ ሰዎች ይከቧታል፤

በእኔ ላይ ዐምፃለችና፤’ ”

ይላል እግዚአብሔር

18“የገዛ መንገድሽና ተግባርሽ፣

ይህን አምጥቶብሻል፤

ይህም ቅጣትሽ ነው፤

ምንኛ ይመራል!

እንዴትስ ልብ ይሰብራል!”

19ወይ አበሳዬ! ወይ አበሳዬ!

ሥቃይ በሥቃይ ላይ ሆነብኝ፤

አወይ፣ የልቤ ጭንቀት!

ልቤ ክፉኛ ይመታል፤

ዝም ማለት አልችልም፤

የመለከትን ድምፅ፣

የጦርነትንም ውካታ ሰምቻለሁና።

20ጥፋት በጥፋት ላይ ይመጣል፤

ምድሪቱም በሞላ ባድማ ትሆናለች፤

ድንኳኔ በድንገት፣

መጠለያዬም በቅጽበት ጠፋ።

21እስከ መቼ የጦርነት ዐርማ እመለከታለሁ?

እስከ መቼስ የመለከት ድምፅ እሰማለሁ?

22“ሕዝቤ ተላሎች ናቸው፤

እኔን አያውቁኝም።

ማስተዋል የጐደላቸው፣

መረዳትም የማይችሉ ልጆች ናቸው።

ክፋትን ለማድረግ ጥበበኞች፤

መልካም መሥራት ግን የማያውቁ።”

23ምድርን ተመለከትሁ፤

እነሆ ቅርጽ የለሽና ባዶ ነበረች፤

ሰማያትንም አየሁ፣

ብርሃናቸው ጠፍቶአል።

24ተራሮችን ተመለከትሁ፣

እነሆ ይንቀጠቀጡ ነበር፤

ኰረብቶችም ሁሉ ተናጡ።

25አየሁ፤ ሰው አልነበረም፤

የሰማይ ወፎች ሁሉ በረው ጠፍተዋል።

26ተመለከትሁ፤ እነሆም፣ ፍሬያማው ምድር በረሓ ሆነ፤

ከተሞቹ ሁሉ በእግዚአብሔር ፊት፣

ከብርቱ ቍጣው የተነሣ ፈራረሱ።

27እግዚአብሔር እንዲህ ይላል፤

“ምድር ሁሉ ባድማ ትሆናለች፤

ነገር ግን ፈጽሜ አላጠፋትም።

28ስለዚህ ምድር ታለቅሳለች፤

ሰማያትም በላይ ይጨልማሉ፤

ተናግሬአለሁ፤ ሐሳቤን አልለውጥም፤

ወስኛለሁ፤ ወደ ኋላም አልልም።

29ከፈረሰኞችና ከቀስተኞች ጩኸት የተነሣ፣

ከተማ ሁሉ ይሸሻል፤

አንዳንዶች ደን ውስጥ ይገባሉ፤

ሌሎችም ቋጥኝ ላይ ይወጣሉ፤

ከተሞች ሁሉ ባዶ ቀርተዋል፤

የሚኖርባቸውም የለም።

30አንቺ ለጥፋት የተዳረግሽ ሆይ፤ ምን መሆንሽ ነው?

ቀይ ቀሚስ የለበስሽው ለምንድ ነው?

ለምን በወርቅ አጌጥሽ?

ዐይኖችሽንስ ለምን ተኳልሽ?

እንዲያው በከንቱ ተሽሞንሙነሻል፤

የተወዳጀሻቸው ንቀውሻልና፤

ነፍስሽንም ሊያጠፉ ይፈልጋሉ።

31የበኵር ልጇን ለመውለድ እንደምታምጥ፣

በወሊድ እንደምትጨነቅ ሴት ድምፅ ሰማሁ፤

የጽዮን ሴት ልጅ ትንፋሽ አጥሮአት ስትጮኽ፣

እጇን ዘርግታ፣

“ወዮልኝ! ተዝለፈለፍሁ፣

በነፍሰ ገዳዮች እጅ ወደቅሁ” ስትል ሰማሁ።

Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 4:1-31

1„Dacă te vei întoarce, Israel,

zice Domnul,

dacă te vei întoarce la Mine,

dacă vei îndepărta spurcăciunile tale dinaintea Mea

și nu vei mai rătăci,

2dacă vei jura: «Viu este Domnul!»,

făcând lucrul acesta cu credincioșie,

cu judecată și cu dreptate,

atunci neamurile vor fi binecuvântate în El

și se vor lăuda cu El.

3Căci așa vorbește Domnul bărbaților din Iuda și din Ierusalim:

«Desțeleniți‑vă un ogor nou

și nu semănați între spini!

4Tăiați‑vă împrejur pentru Domnul,

circumcideți‑vă inimile,

bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului!

Altfel, mânia Mea va izbucni ca un foc

și va arde fără să mai poată fi stinsă,

din cauza răutății faptelor voastre.

Invazie din nord

5Dați de știre în Iuda, vestiți în Ierusalim și spuneți:

‘Sunați din trâmbiță5 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război [peste tot în capitol]. în țară!’

Strigați în gura mare și ziceți:

‘Strângeți‑vă și să mergem în cetățile fortificate!’

6Înălțați un steag îndreptat spre Sion!

Fugiți și nu vă opriți!

Căci Eu aduc, din nord, nenorocirea

și un mare prăpăd!»“

7Leul a ieșit din tufișul său

și cel ce distruge neamurile a pornit la drum.

El a ieșit din locul său

ca să prefacă țara într‑o pustie.

Cetățile tale vor zăcea în ruină,

fără niciun locuitor.

8De aceea, incingeți‑vă cu saci,

jeliți și gemeți,

căci mânia aprigă a Domnului

nu s‑a îndepărtat de la noi.

9„În ziua aceea, zice Domnul,

regele și conducătorii își vor pierde curajul,

preoții vor fi îngroziți

și profeții vor rămâne înmărmuriți.“

10Eu am zis:

– O, Stăpâne Doamne! Într-adevăr ai înșelat poporul acesta și Ierusalimul când ai zis: „Veți avea pace!“ Iată că sabia este la gâtul lor!

11– În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului că un vânt arzător suflă din înălțimile pleșuve ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe. 12Totuși, un vânt și mai puternic va veni de la Mine! Acum însă Îmi voi rosti judecățile împotriva lor.

13Iată, nimicitorul înaintează ca norii,

carele lui sunt ca o vijelie,

iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii.

Vai de noi, căci vom fi distruși!

14Curățește‑ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii izbăvit!

Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?

15Căci o voce strigă din Dan

și anunță nenorocirea din muntele lui Efraim.

16„Aduceți aminte neamurilor lucrul acesta!

Iată, vestiți în Ierusalim

că niște asediatori vin dintr‑o țară îndepărtată

și își ridică glasurile împotriva cetăților lui Iuda.

17Ca paznicii unui ogor, așa înconjoară ei Ierusalimul,

căci s‑a răzvrătit împotriva Mea,

zice Domnul.

18Căile și faptele tale

au adus acestea asupra ta.

Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta.

Ce amară este

și cum te pătrunde până în inimă!“

19Măruntaiele mele! Măruntaiele mele!

Mă zvârcolesc de durere!

Ah, zidurile inimii mele!

Cum îmi zvâcnește inima!

Nu pot rămâne tăcut!

Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței

și strigătul de război.

20Se vestește dărâmare după dărâmare,

căci toată țara este devastată.

Corturile îmi sunt dărâmate deodată,

iar acoperișul într‑o clipă.

21Până când voi vedea steagul

și voi auzi sunetul trâmbiței?

22Cei din poporul Meu sunt nebuni22 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral.;

ei nu Mă cunosc.

Sunt niște copii fără minte,

lipsiți de discernământ.

Sunt pricepuți să facă răul;

nu știu să facă binele.“

23Mă uit la pământ

și iată că este pustiu și gol.

Mă uit la ceruri

și iată că lumina lor nu mai este.

24Mă uit la munți

și iată că ei se cutremură

iar toate dealurile se clatină.

25Mă uit și iată că nu mai este niciun om

și toate păsările cerului au fugit.

26Mă uit și iată că livada este un pustiu

și toate cetățile ei sunt dărâmate

înaintea Domnului și înaintea aprigei Lui mânii.

27Căci așa vorbește Domnul:

„Toată țara va fi pustiită,

însă nu o voi distruge complet.

28Din cauza aceasta pământul va boci,

iar cerurile de sus se vor întuneca.

Eu am vorbit și am plănuit aceasta!

Nu‑Mi pare rău și nici nu Mă voi răzgândi!“

29La vuietul călăreților și la strigătul arcașilor

toți cei din cetăți o iau la fugă;

se ascund în păduri

și se urcă pe stânci.

Toate cetățile sunt părăsite

și nimeni nu mai locuiește în ele.

30Iar tu, cea pustiită, ce vei face?

Te vei îmbrăca în roșu30 Aluzie la îmbrăcămintea prostituatelor.,

te vei împodobi cu giuvaiere de aur

și îți vei machia ochii cu antimoniu?

Degeaba te vei înfrumuseța!

Iubiții tăi te disprețuiesc

și vor să‑ți ia viața.

31Căci aud niște strigăte ca ale unei femei în chinurile nașterii,

strigăte ale unei femei care naște pentru prima oară.

Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu

și își întinde mâinile, zicând:

„Vai de mine! Căci mi‑e sufletul epuizat

din cauza ucigașilor!“