New American Standard Bible

Revelation 1

The Revelation of Jesus Christ

1The Revelation of Jesus Christ, which God gave Him to show to His bond-servants, the things which must soon take place; and He sent and [a]communicated it by His angel to His bond-servant John, who testified to the word of God and to the testimony of Jesus Christ, even to all that he saw. Blessed is he who reads and those who hear the words of the prophecy, and [b]heed the things which are written in it; for the time is near.

Message to the Seven Churches

John to the seven churches that are in Asia: Grace to you and peace, from Him who is and who was and who [c]is to come, and from the seven Spirits who are before His throne, and from Jesus Christ, the faithful witness, the firstborn of the dead, and the ruler of the kings of the earth. To Him who loves us and released us from our sins [d]by His blood— and He has made us to be a kingdom, priests to [e]His God and Father—to Him be the glory and the dominion forever and ever. Amen. Behold, He is coming with the clouds, and every eye will see Him, even those who pierced Him; and all the tribes of the earth will mourn over Him. So it is to be. Amen.

“I am the Alpha and the Omega,” says the Lord God, “who is and who was and who [f]is to come, the Almighty.”

The Patmos Vision

I, John, your brother and fellow partaker in the tribulation and kingdom and [g]perseverance which are in Jesus, was on the island called Patmos because of the word of God and the testimony of Jesus. 10 I was [h]in the Spirit on the Lord’s day, and I heard behind me a loud voice like the sound of a trumpet, 11 saying, “Write in a [i]book what you see, and send it to the seven churches: to Ephesus and to Smyrna and to Pergamum and to Thyatira and to Sardis and to Philadelphia and to Laodicea.”

12 Then I turned to see the voice that was speaking with me. And having turned I saw seven golden lampstands; 13 and in the middle of the lampstands I saw one like [j]a son of man, clothed in a robe reaching to the feet, and girded across His chest with a golden sash. 14 His head and His hair were white like white wool, like snow; and His eyes were like a flame of fire. 15 His feet were like burnished bronze, when it has been made to glow in a furnace, and His voice was like the sound of many waters. 16 In His right hand He held seven stars, and out of His mouth came a sharp two-edged sword; and His face was like the sun [k]shining in its strength.

17 When I saw Him, I fell at His feet like a dead man. And He placed His right hand on me, saying, “Do not be afraid; I am the first and the last, 18 and the living One; and I [l]was dead, and behold, I am alive forevermore, and I have the keys of death and of Hades. 19 Therefore write the things which you have seen, and the things which are, and the things which will take place after these things. 20 As for the mystery of the seven stars which you saw in My right hand, and the seven golden lampstands: the seven stars are the angels of the seven churches, and the seven lampstands are the seven churches.

Notas al pie

  1. Revelation 1:1 Or signified
  2. Revelation 1:3 Or keep
  3. Revelation 1:4 Or is coming
  4. Revelation 1:5 Or in
  5. Revelation 1:6 Or God and His Father
  6. Revelation 1:8 Or is coming
  7. Revelation 1:9 Or steadfastness
  8. Revelation 1:10 Or in spirit
  9. Revelation 1:11 Or scroll
  10. Revelation 1:13 Or the Son of Man
  11. Revelation 1:16 Lit shines
  12. Revelation 1:18 Lit became

Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 1

Prolog

1Descoperirea[a] lui[b] Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le-a făcut-o cunoscută trimiţându-Şi îngerul la robul Său Ioan, care a depus mărturie în legătură cu tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu şi la mărturia lui Isus Cristos. Ferice[c] de cel ce citeşte şi aude cuvintele profeţiei şi de cel ce păzeşte lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape!

Ioan, către cele şapte[d] biserici care sunt în Asia[e]: har şi pace vouă de la Cel Care este, Care era şi Care vine, de la cele şapte duhuri[f] care se află înaintea tronului Său şi de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născut dintre cei morţi şi Conducătorul regilor pământului!

A Celui Care ne iubeşte, Care ne-a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui şi ne-a făcut să fim o Împărăţie şi preoţi[g] pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

Iată, El va veni pe nori[h]
    şi orice ochi Îl va vedea,
chiar şi cei care L-au străpuns[i].
    Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui.
Da! Amin![j]

„Eu sunt Alfa şi Omega[k], zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!“

Cineva ca un fiu al omului

Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş împreună cu voi la necazuri, la Împărăţie[l] şi la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos[m], din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus. 10 În ziua Domnului[n] eram în Duhul şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, 11 care-mi spunea: „Scrie pe un sul ceea ce vezi şi trimite-l celor şapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea[o]!“

12 M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur, 13 iar printre sfeşnice, pe „Cineva Care era ca un fiu al omului“[p]. Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era încins la piept cu un brâu de aur.[q] 14 Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,[r] ochii Îi erau ca flacăra focului,[s] 15 picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari.[t] 16 În mâna dreaptă avea şapte stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui.

17 Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Şi-a pus peste mine mâna dreaptă şi mi-a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel De Pe Urmă, 18 Cel Viu! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor[u]! 19 Aşadar, scrie ce ai văzut, ce este acum şi ce urmează[v] să se întâmple după acestea! 20 Cât despre taina[w] celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur, cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici, iar cele şapte sfeşnice sunt cele şapte biserici.

Notas al pie

  1. Apocalipsa 1:1 Sau: Apocalipsa; termenul grecesc apokalypsis înseamnă descoperire
  2. Apocalipsa 1:1 Sau: despre
  3. Apocalipsa 1:3 Sau: Binecuvântat este; prima din cele şapte fericiri care apar în carte (vezi 14:13; 16:15; 19:9; 20:6; 22:7, 14)
  4. Apocalipsa 1:4 Una dintre caracteristicile cărţii Apocalipsa este folosirea numărului şapte, număr care semnifică plenitudinea; numărul este folosit de 52 de ori în carte; peste tot în carte
  5. Apocalipsa 1:4 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala de facto la Efes, provincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică
  6. Apocalipsa 1:4 Sau: înşeptitul Duh (vezi Zah. 4:6, 10); vezi, de asemenea, Is. 11:2
  7. Apocalipsa 1:6 Descriere a lui Israel în VT (vezi Ex. 19:6) şi a Bisericii în NT (vezi 1 Pt. 2:5, 9)
  8. Apocalipsa 1:7 Vezi Dan. 7:13
  9. Apocalipsa 1:7 Vezi Zah. 12:10
  10. Apocalipsa 1:7 Sau: În mod sigur aşa se va întâmpla! Amin!
  11. Apocalipsa 1:8 Prima şi ultima literă din alfabetul grecesc; Dumnezeu este Începutul şi Sfârşitul (vezi 21:6)
  12. Apocalipsa 1:9 Împărăţia lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în acelaşi timp o realitate prezentă şi o nădejde în viitor; peste tot în carte
  13. Apocalipsa 1:9 O mică insulă, situată la aproximativ 80 km SV de Efes, în M. Egee; insula a servit probabil drept colonie penitenciară în Imperiul Roman; istoricul Eusebiu (265-340 d.Cr.) susţine că Ioan a fost eliberat de pe această insulă în timpul lui Nerva (96-98 d.Cr.); vezi Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, III.18.1; 20.8-9
  14. Apocalipsa 1:10 Denumirea zilei dintâi a săptămânii (duminică), numită astfel deoarece aceasta a fost ziua în care Isus a înviat; era ziua în care creştinii se adunau (vezi F.A. 20:7)
  15. Apocalipsa 1:11 Este posibil ca bisericile să fi fost numite în ordinea în care se încadrau într-un circuit, în sensul acelor de ceasornic, pornind din Efes spre nord, până în Laodicea, la est de Efes; distanţa dintre localităţi era parcursă în două-trei zile de mers călare
  16. Apocalipsa 1:13 Vezi Dan. 7:13
  17. Apocalipsa 1:13 Roba lungă şi brâul din aur erau purtate de către marele preot (vezi Ex. 28:4; 29:5)
  18. Apocalipsa 1:14 Vezi Dan. 7:9; părul alb pretindea respect şi semnifica înţelepciunea dobândită odată cu trecerea anilor
  19. Apocalipsa 1:14 Vezi Dan. 10:6; o descriere care se referă probabil la atotcunoaştere (vezi 2:23; 4:6)
  20. Apocalipsa 1:15 Vezi Dan. 10:6; Eze 1:24, 27; o descriere care se referă probabil la gloria şi puterea lui Dumnezeu
  21. Apocalipsa 1:18 Gr.: Hades
  22. Apocalipsa 1:19 Sau: scrie ce ai văzut, atât ceea ce este acum, cât şi ceea ce urmează
  23. Apocalipsa 1:20 În NT, prin taină se înţelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său; taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credinţă o înţeleg