New American Standard Bible

Jonah 1

Jonah’s Disobedience

1The word of the Lord came to Jonah the son of Amittai saying, “Arise, go to Nineveh the great city and cry against it, for their wickedness has come up before Me.” But Jonah rose up to flee to Tarshish from the presence of the Lord. So he went down to Joppa, found a ship which was going to Tarshish, paid the fare and went down into it to go with them to Tarshish from the presence of the Lord.

The Lord hurled a great wind on the sea and there was a great storm on the sea so that the ship was about to [a]break up. Then the sailors became afraid and every man cried to his god, and they threw the [b]cargo which was in the ship into the sea to lighten it [c]for them. But Jonah had gone below into the hold of the ship, lain down and fallen sound asleep. So the captain approached him and said, “How is it that you are sleeping? Get up, call on your god. Perhaps your god will be concerned about us so that we will not perish.”

Each man said to his mate, “Come, let us cast lots so we may [d]learn on whose account this calamity has struck us.” So they cast lots and the lot fell on Jonah. Then they said to him, “Tell us, now! On whose account has this calamity struck us? What is your occupation? And where do you come from? What is your country? From what people are you?” He said to them, “I am a Hebrew, and I fear the Lord God of heaven who made the sea and the dry land.”

10 Then the men became extremely frightened and they said to him, “[e]How could you do this?” For the men knew that he was fleeing from the presence of the Lord, because he had told them. 11 So they said to him, “What should we do to you that the sea may become calm [f]for us?”—for the sea was becoming increasingly stormy. 12 He said to them, “Pick me up and throw me into the sea. Then the sea will become calm [g]for you, for I know that on account of me this great storm has come upon you.” 13 However, the men [h]rowed desperately to return to land but they could not, for the sea was becoming even stormier against them. 14 Then they called on the Lord and said, “We earnestly pray, O Lord, do not let us perish on account of this man’s life and do not put innocent blood on us; for You, O Lord, have done as You have pleased.”

15 So they picked up Jonah, threw him into the sea, and the sea stopped its raging. 16 Then the men feared the Lord greatly, and they offered a sacrifice to the Lord and made vows.

17 [i]And the Lord appointed a great fish to swallow Jonah, and Jonah was in the stomach of the fish three days and three nights.

Notas al pie

  1. Jonah 1:4 Lit be broken
  2. Jonah 1:5 Lit vessels
  3. Jonah 1:5 Lit from upon them
  4. Jonah 1:7 Lit know
  5. Jonah 1:10 Lit What is this you have done
  6. Jonah 1:11 Lit from upon us
  7. Jonah 1:12 Lit from upon you
  8. Jonah 1:13 Lit dug their oars into the water
  9. Jonah 1:17 Ch 2:1 in Heb

Nouă Traducere În Limba Română

Iona 1

Iona încearcă să fugă departe de faţa Domnului

1Cuvântul Domnului a venit la Iona, fiul lui Amitai,[a] şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei, căci răutatea ei s-a suit până la Mine!“

Dar Iona s-a sculat să fugă la Tarşiş[b], departe de faţa Domnului. El s-a dus la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarşiş. După ce a plătit preţul călătoriei, s-a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarşiş, departe de faţa Domnului.

Domnul însă a dezlănţuit pe mare un vânt năprasnic şi astfel s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia ameninţa să se sfărâme. Marinarilor li s-a făcut frică şi fiecare a strigat către zeul său, iar pentru a face corabia mai uşoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea.

Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese şi adormise dus. Căpitanul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Cum poţi să dormi? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeul tău se va gândi la noi şi nu vom pieri!“

Apoi marinarii au zis unul către celălalt: „Haideţi să tragem la sorţi ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au tras la sorţi şi sorţul a căzut pe Iona.

Atunci ei l-au întrebat:

– Spune-ne, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta şi de unde vii? Care este ţara ta şi din ce popor eşti?

El le-a răspuns:

– Sunt evreu şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea şi uscatul!

10 Bărbaţii aceia s-au înfricoşat foarte tare şi l-au întrebat:

– De ce ai făcut lucrul acesta?[c]

(Ei aflaseră că fugea de faţa Domnului, întrucât el le spusese acest lucru.)

11 Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăşi:

– Ce să-ţi facem, pentru ca marea să se liniştească faţă de noi?

12 El le-a răspuns:

– Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea se va linişti faţă de voi, întrucât ştiu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!

13 Bărbaţii aceia au încercat totuşi să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reuşit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor. 14 Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieţii acestui bărbat! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne, ai făcut aşa cum Ţi-a plăcut!“ 15 Apoi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare, iar marea şi-a potolit furia. 16 Atunci bărbaţii aceia s-au temut foarte tare de Domnul; ei I-au adus Domnului o jertfă şi au făcut juruinţe.

17 Domnul a trimis un peşte mare să-l înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui timp de trei zile şi trei nopţi.

Notas al pie

  1. Iona 1:1 Vezi 2 Regi 14:25
  2. Iona 1:3 Colonie feniciană în vestul Mediteranei, probabil în Spania sau Sardinia; pentru oamenii din vremea aceea, Tarşişul reprezenta capătul de apus al lumii
  3. Iona 1:10 Sau: Ce ai făcut!