1Me mantendré en mi guardia,
me ubicaré sobre la muralla;
estaré pendiente de lo que me diga,
de su respuesta a mi queja.
La respuesta del Señor
2Y el Señor me respondió:
«Escribe la visión
y grábala claramente en las tablillas,
para que se lea de corrido.2:2 para que se lea de corrido. Alt. para que el lector corra con ella para anunciarla.
3Pues la visión se realizará en el tiempo señalado;
marcha hacia su cumplimiento
y no dejará de cumplirse.
Aunque parezca tardar, espérala;
porque sin falta vendrá.
4»El insolente no tiene el alma recta,
pero el justo vivirá por su fe.
5Además, el vino es traicionero;
por eso el soberbio no permanecerá.
Pues ensancha su garganta como el sepulcro,2:5 el sepulcro. Lit. el Seol.
y es insaciable como la muerte.
Reúne en torno suyo a todas las naciones
y toma cautivos a todos los pueblos.
6Y estos lo harán objeto de burla
en sus sátiras y adivinanzas.
¡Ay del que se hace rico con lo ajeno
y acumula prendas empeñadas!
¿Hasta cuándo seguirá con esta práctica?
7¿No se levantarán de repente tus acreedores?
¿No se despertarán para hacerte temblar?
Entonces te convertirás en su víctima.
8Son tantas las naciones que has saqueado
que los pueblos que se salven te saquearán a ti;
porque es mucha la sangre que has derramado
y mucha tu violencia contra estas tierras,
contra esta ciudad y sus habitantes.
9»¡Ay del que llena su casa de ganancias injustas
en un intento por salvar su nido
y escapar de las garras del infortunio!
10Son tus maquinaciones la vergüenza de tu casa:
exterminaste a muchas naciones,
pero causaste tu propia desgracia.
11Por eso hasta las piedras del muro claman
y resuenan las vigas del enmaderado.
12»¡Ay del que construye una ciudad con sangre
y establece un poblado con maldad!
13¿Acaso no ha determinado el Señor de los Ejércitos
que el trabajo de los pueblos sea solo leña para el fuego
y las naciones se fatiguen por nada?
14Porque se llenará la tierra con el conocimiento de la gloria del Señor
así como las aguas cubren los mares.
15»¡Ay de ti, que emborrachas a tu prójimo,
que derramas tu veneno hasta embriagarlo2:15 hasta embriagarlo. Texto de difícil traducción.
para contemplar su cuerpo desnudo!
16Con esto te has cubierto de deshonra y no de gloria.
¡Pues bebe tú también y muestra tu desnudez!
¡Que se vuelque sobre ti la copa de la diestra del Señor
y una desgracia superará tu gloria!
17¡Que te alcance la violencia que cometiste contra el Líbano!
¡Que te abata la destrucción que hiciste de los animales!
¡Porque es mucha la sangre que has derramado
y mucha tu violencia contra la tierra,
contra ciudades y todos sus habitantes!
18»¿De qué sirve una imagen,
si quien la esculpe es un artesano?
¿De qué sirve una imagen fundida,
si tan solo enseña mentiras?
El artesano que hace ídolos que no pueden hablar
solo está confiando en su propio artificio.
19¡Ay del que dice al madero: “Despierta”,
y a la piedra muda: “Levántate”!
Aunque están recubiertos de oro y plata,
nada pueden enseñarle,
pues carecen de aliento de vida.
20»En cambio, el Señor está en su santo templo.
¡Guarde toda la tierra silencio en su presencia!».
1Voi sta la locul meu de strajă
și mă voi așeza în turnul cetățuii.
Voi veghea ca să văd ce‑mi va spune
și ce voi răspunde când voi fi mustrat.
Răspunsul Domnului
2Domnul mi‑a răspuns și a zis:
– Scrie viziunea
și întipărește‑o clar pe table,
pentru ca un herald să poată alerga cu ea2 Lit.: pentru ca să fugă cel care o citește. Sau: table, / ca să se poată citi ușor!!
3Căci viziunea este încă pentru vremea hotărâtă!
Ea mărturisește despre sfârșit și nu va minți!
Chiar dacă întârzie, așteapt‑o!
Căci sigur va veni; nu va ajunge târziu!
4Iată, s‑a îngâmfat! Nu‑i este drept sufletul în el;
însă cel drept prin credința lui va trăi.4 Sau: însă cel drept va trăi prin credința lui.
5Într-adevăr, vinul îl trădează pe omul semeț și nu stă liniștit.
El își mărește pofta ca Locuința Morților5 Ebr.: Șeol
și este nesățios ca moartea,
atunci când strânge la sine toate neamurile
și adună la sine toate popoarele.
6Oare nu vor face toate acestea,
pe seama lui, un proverb, o satiră și ghicitori? Se va zice:
„Vai de cel ce adună ce nu este al lui
(până când?)
și de cel ce se împovărează cu datorii!
7Oare nu se vor ridica deodată cei ce te‑au împrumutat7 În ideea că Babilonul este acum el însuși dator celor pe care i‑a jefuit; sau cei pe care i‑ai împrumutat.?
Oare nu se vor trezi cei ce te fac să tremuri?
Vei ajunge astfel o pradă pentru ei.
8Fiindcă ai prădat multe neamuri,
toate popoarele care vor rămâne te vor prăda!
Căci ai vărsat sângele oamenilor
și ai săvârșit violență pe pământ,
împotriva cetăților și împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!
9Vai de cel ce strânge câștig nelegiuit pentru casa lui,
ca să‑și așeze apoi cuibul într‑un loc înalt,
ca să scape din mâna nenorocirii!
10Ți‑ai plănuit, de fapt, rușinea casei tale;
retezând o mulțime de popoare,
sufletul tău a păcătuit.10 Sau: tale, / nimicind o mulțime de popoare / și păcătuind în (sau împotriva) sufletul tău.
11Căci piatra din zid va striga,
iar grinda dintre căpriorii casei îi va răspunde!
12Vai de cel ce zidește o cetate cu sânge
și întemeiază un oraș prin nedreptate!
13Iată, să nu fie oare de la Domnul Oștirilor13 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers.
faptul că popoarele se trudesc
doar pentru a hrăni focul,
și neamurile se ostenesc pentru nimic?
14Căci pământul va fi umplut de cunoștința slavei Domnului,
așa cum apele acoperă fundul mării.
15Vai de cel ce dă semenului său să bea,
de cel care‑și deșartă burduful până‑l îmbată15 Sau: Vai de tine, care‑i dai semenului tău să bea! / Îi torni mânia ta (sau otrava ta) până‑l îmbeți; sau Vai de tine, care‑i dai semenului tău să bea / din vasul mâniei tale, până‑l îmbeți.,
ca să‑i vadă goliciunea!
16Te vei sătura de rușine, în loc de slavă!
Acum bea și tu și clatină‑te!
Îți va veni și ție rândul să iei cupa din dreapta Domnului
și va veni rușinea și peste slava ta!
17Căci violența față de Liban te va acoperi17 Cf. Is. 14:8, babilonienii au distrus pădurile Libanului, folosind foarte mult lemn de cedru pentru construirea palatelor și a templelor.,
și nimicirea animalelor te va înspăimânta17 Probabil cu referire la expedițiile de vânătoare; ideea care se desprinde este că babilonienii au distrus orice formă de viață.,
din cauza sângelui oamenilor
și a violenței pe pământ,
împotriva cetății și împotriva tuturor celor ce locuiesc în ea!
18La ce folosește un chip cioplit, pe care l‑a cioplit făuritorul,
sau un chip turnat, care învață minciuni?
Făuritorul se încrede în propria lui lucrare,
deși ceea ce a făcut sunt doar niște idoli muți.
19Vai de cel ce zice lemnului: «Trezește‑te!»
sau pietrei mute: «Scoală‑te!»
Poate ea să dea învățătură?
Iată că este acoperită cu aur și argint,
dar nu este nicio suflare în ea!“
20Domnul însă este în Templul Său cel sfânt!
Tot pământul să tacă înaintea Lui!
