New American Standard Bible

Genesis 27

Jacob’s Deception

1Now it came about, when Isaac was old and his eyes were too dim to see, that he called his older son Esau and said to him, “My son.” And he said to him, “Here I am.” [a]Isaac said, “Behold now, I am old and I do not know the day of my death. Now then, please take your gear, your quiver and your bow, and go out to the field and hunt game for me; and prepare a savory dish for me such as I love, and bring it to me that I may eat, so that my soul may bless you before I die.”

Rebekah was listening while Isaac spoke to his son Esau. So when Esau went to the field to hunt for game to bring home, Rebekah said to her son Jacob, “Behold, I heard your father speak to your brother Esau, saying, ‘Bring me some game and prepare a savory dish for me, that I may eat, and bless you in the presence of the Lord before my death.’ Now therefore, my son, listen to [b]me [c]as I command you. Go now to the flock and [d]bring me two choice [e]young goats from there, that I may prepare them as a savory dish for your father, such as he loves. 10 Then you shall bring it to your father, that he may eat, so that he may bless you before his death.” 11 Jacob [f]answered his mother Rebekah, “Behold, Esau my brother is a hairy man and I am a smooth man. 12 Perhaps my father will feel me, then I will be as a [g]deceiver in his sight, and I will bring upon myself a curse and not a blessing.” 13 But his mother said to him, “Your curse be on me, my son; only obey my voice, and go, get them for me.” 14 So he went and got them, and brought them to his mother; and his mother made savory food such as his father loved. 15 Then Rebekah took the [h]best garments of Esau her elder son, which were with her in the house, and put them on Jacob her younger son. 16 And she put the skins of the [i]young goats on his hands and on the smooth part of his neck. 17 She also gave the savory food and the bread, which she had made, [j]to her son Jacob.

18 Then he came to his father and said, “My father.” And he said, “Here I am. Who are you, my son?” 19 Jacob said to his father, “I am Esau your firstborn; I have done as you told me. Get up, please, sit and eat of my game, that [k]you may bless me.” 20 Isaac said to his son, “How is it that you have it so quickly, my son?” And he said, “Because the Lord your God caused it to happen to me.” 21 Then Isaac said to Jacob, “Please come close, that I may feel you, my son, whether you are really my son Esau or not.” 22 So Jacob came close to Isaac his father, and he felt him and said, “The voice is the voice of Jacob, but the hands are the hands of Esau.” 23 He did not recognize him, because his hands were hairy like his brother Esau’s hands; so he blessed him. 24 And he said, “Are you really my son Esau?” And he said, “I am.” 25 So he said, “Bring it to me, and I will eat of my son’s game, that [l]I may bless you.” And he brought it to him, and he ate; he also brought him wine and he drank. 26 Then his father Isaac said to him, “Please come close and kiss me, my son.” 27 So he came close and kissed him; and when he smelled the smell of his garments, he blessed him and said,

“See, the smell of my son
Is like the smell of a field which the Lord has blessed;
28 Now may God give you of the dew of heaven,
And of the fatness of the earth,
And an abundance of grain and new wine;
29 May peoples serve you,
And nations bow down to you;
Be master of your brothers,
And may your mother’s sons bow down to you.
Cursed be those who curse you,
And blessed be those who bless you.”

The Stolen Blessing

30 Now it came about, as soon as Isaac had finished blessing Jacob, and Jacob had hardly gone out from the presence of Isaac his father, that Esau his brother came in from his hunting. 31 Then he also made savory food, and brought it to his father; and he said to his father, “Let my father arise and eat of his son’s game, that [m]you may bless me.” 32 Isaac his father said to him, “Who are you?” And he said, “I am your son, your firstborn, Esau.” 33 Then Isaac [n]trembled violently, and said, “Who was he then that hunted game and brought it to me, so that I ate of all of it before you came, and blessed him? Yes, and he shall be blessed.” 34 When Esau heard the words of his father, he cried out with an exceedingly great and bitter cry, and said to his father, “Bless me, even me also, O my father!” 35 And he said, “Your brother came deceitfully and has taken away your blessing.” 36 Then he said, “[o]Is he not rightly named Jacob, for he has supplanted me these two times? He took away my birthright, and behold, now he has taken away my blessing.” And he said, “Have you not reserved a blessing for me?” 37 But Isaac replied to Esau, “Behold, I have made him your master, and all his [p]relatives I have given to him [q]as servants; and with grain and new wine I have sustained him. Now as for you then, what can I do, my son?” 38 Esau said to his father, “Do you have only one blessing, my father? Bless me, even me also, O my father.” So Esau lifted his voice and wept.

39 Then Isaac his father answered and said to him,

“Behold, [r]away from the [s]fertility of the earth shall be your dwelling,
And [t]away from the dew of heaven from above.
40 “By your sword you shall live,
And your brother you shall serve;
But it shall come about when you become restless,
That you will [u]break his yoke from your neck.”

41 So Esau bore a grudge against Jacob because of the blessing with which his father had blessed him; and Esau said [v]to himself, “The days of mourning for my father are near; then I will kill my brother Jacob.” 42 Now when the words of her elder son Esau were reported to Rebekah, she sent and called her younger son Jacob, and said to him, “Behold your brother Esau is consoling himself concerning you by planning to kill you. 43 Now therefore, my son, obey my voice, and arise, [w]flee to Haran, to my brother Laban! 44 Stay with him a few days, until your brother’s fury [x]subsides, 45 until your brother’s anger [y]against you subsides and he forgets what you did to him. Then I will send and get you from there. Why should I be bereaved of you both in one day?”

46 Rebekah said to Isaac, “I am tired of [z]living because of the daughters of Heth; if Jacob takes a wife from the daughters of Heth, like these, from the daughters of the land, what good will my life be to me?”

Notas al pie

  1. Genesis 27:2 Lit He
  2. Genesis 27:8 Lit my voice
  3. Genesis 27:8 Lit according to what
  4. Genesis 27:9 Lit take
  5. Genesis 27:9 Lit kids of goats
  6. Genesis 27:11 Lit said to
  7. Genesis 27:12 Lit mocker
  8. Genesis 27:15 Lit desirable; or choice
  9. Genesis 27:16 Lit kids of the goats
  10. Genesis 27:17 Lit into the hand of
  11. Genesis 27:19 Lit your soul
  12. Genesis 27:25 Lit my soul
  13. Genesis 27:31 Lit your soul
  14. Genesis 27:33 Lit trembled with a very great trembling
  15. Genesis 27:36 Or Was he then named Jacob that he has
  16. Genesis 27:37 Lit brothers
  17. Genesis 27:37 Lit for
  18. Genesis 27:39 Or of
  19. Genesis 27:39 Lit fatness
  20. Genesis 27:39 Or of
  21. Genesis 27:40 Lit tear off
  22. Genesis 27:41 Lit in his heart
  23. Genesis 27:43 Lit flee for yourself
  24. Genesis 27:44 Lit turns away
  25. Genesis 27:45 Lit turns away from you
  26. Genesis 27:46 Lit my life

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 27

Iacov obţine binecuvântarea prin înşelăciune

1Când a îmbătrânit şi i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a zis:

– Fiule!

– Iată-mă! a răspuns el.

– Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua morţii mele, i-a spus Isaac. Deci ia-ţi armele – tolba cu săgeţi şi arcul – du-te la câmp şi adu-mi vânat. Apoi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie şi adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri.

Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat şi să-l aducă, Rebeca i-a zis fiului său Iacov:

– L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau, să-i aducă vânat şi să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri. De aceea, fiule, ascultă-mă şi fă ceea ce-ţi poruncesc! Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, aşa cum îi place lui; 10 apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară.

11 Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:

– Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 12 Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înşelător şi voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.

13 – Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te şi adu-mi iezii!

14 El s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. 15 După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov; 16 ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului său. 17 Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, 18 iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis:

– Tată!

– Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule?

19 – Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.

20 – Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac.

Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.

21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:

– Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau.

22 Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ 23 Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. 24 Isaac l-a întrebat încă o dată:

– Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?

– Da, sunt! a răspuns Iacov.

25 Atunci Isaac a zis:

– Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez.

Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. 26 Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:

– Apropie-te şi sărută-mă, fiule.

27 El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând:

„Mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului
    pe care Domnul l-a binecuvântat.
28 Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului;
    să-ţi dea grâne şi vin din belşug.
29 Popoare să-ţi slujească
    şi noroade să se plece înaintea ta.
Stăpâneşte peste fraţii tăi
    şi fiii mamei tale să se plece înaintea ta.
Blestemaţi să fie cei care te vor blestema
    şi binecuvântaţi să fie cei care te vor binecuvânta!“

30 Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. 31 A pregătit şi el o mâncare gustoasă şi i-a adus-o tatălui său, zicând:

– Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.

32 – Tu cine eşti? l-a întrebat tatăl său, Isaac.

– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.

33 Atunci Isaac a început să tremure foarte tare şi a zis:

– Atunci cine a fost cel care a prins vânat şi mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu şi pe cine am binecuvântat? Cu siguranţă, el va fi binecuvântat.

34 Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, şi i-a spus tatălui său:

– Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!

35 – Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.

36 – Nu pe bună dreptate se numeşte el Iacov[a]? a zis Esau. M-a înşelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.

37 Isaac i-a răspuns lui Esau:

– L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori şi l-am ajutat cu grâne şi vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?

38 – Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă şi pe mine!

Apoi şi-a ridicat glasul şi a plâns. 39 Tatăl său, Isaac, i-a răspuns:

– Locuinţa ta va fi departe de grăsimea pământului
    şi de roua cerului de sus.
40 Vei trăi din sabia ta
    şi-i vei sluji fratelui tău;
dar când te vei răscula[b],
    îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.

Fuga lui Iacov la Laban

41 Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care tatăl său i-a dat-o şi şi-a zis: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie; apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“ 42 Când a aflat de planurile lui Esau, fiul ei cel mare, Rebeca a trimis după Iacov, fiul ei cel mic, şi i-a zis: „Fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va omorî. 43 De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi de îndată la fratele meu, Laban, în Haran 44 şi stai la el pentru o vreme, până va scădea ura fratelui tău, 45 până se va potoli mânia lui faţă de tine şi va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine şi te voi aduce înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeaşi zi?“

46 După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din cauza acestor hitite; dacă Iacov îşi va lua o soţie dintre fetele ţării, o hitită ca acestea, la ce-mi mai este bună viaţa?“

Notas al pie

  1. Geneza 27:36 Iacov înseamnă Cel care Ţine de Călcâi (în sens figurat: Înşelător)
  2. Geneza 27:40 Sensul textului ebraic este nesigur