New American Standard Bible

Ecclesiastes 1

The Futility of All Endeavor

1The words of the Preacher, the son of David, king in Jerusalem.

[a]Vanity of vanities,” says the Preacher,
[b]Vanity of vanities! All is [c]vanity.”

What advantage does man have in all his work
Which he does under the sun?
A generation goes and a generation comes,
But the earth [d]remains forever.
Also, the sun rises and the sun sets;
And [e]hastening to its place it rises there again.
[f]Blowing toward the south,
Then turning toward the north,
The wind continues [g]swirling along;
And on its circular courses the wind returns.
All the rivers [h]flow into the sea,
Yet the sea is not full.
To the place where the rivers [i]flow,
There they [j]flow again.
All things are wearisome;
Man is not able to tell it.
The eye is not satisfied with seeing,
Nor is the ear filled with hearing.
That which has been is that which will be,
And that which has been done is that which will be done.
So there is nothing new under the sun.
10 Is there anything of which one might say,
“See this, it is new”?
Already it has existed for ages
Which were before us.
11 There is no remembrance of [k]earlier things;
And also of the [l]later things which will occur,
There will be for them no remembrance
Among those who will come [m]later still.

The Futility of Wisdom

12 I, the Preacher, have been king over Israel in Jerusalem. 13 And I set my [n]mind to seek and explore by wisdom concerning all that has been done under heaven. It is [o]a grievous task which God has given to the sons of men to be afflicted with. 14 I have seen all the works which have been done under the sun, and behold, all is [p]vanity and striving after wind. 15 What is crooked cannot be straightened and what is lacking cannot be counted.

16 I [q]said to myself, “Behold, I have magnified and increased wisdom more than all who were over Jerusalem before me; and my [r]mind has observed [s]a wealth of wisdom and knowledge.” 17 And I set my [t]mind to know wisdom and to know madness and folly; I realized that this also is striving after wind. 18 Because in much wisdom there is much grief, and increasing knowledge results in increasing pain.

Notas al pie

  1. Ecclesiastes 1:2 Or Futility of futilities
  2. Ecclesiastes 1:2 Or Futility of futilities
  3. Ecclesiastes 1:2 Or futile
  4. Ecclesiastes 1:4 Lit stands
  5. Ecclesiastes 1:5 Lit panting
  6. Ecclesiastes 1:6 Lit Going
  7. Ecclesiastes 1:6 Lit turning
  8. Ecclesiastes 1:7 Lit go
  9. Ecclesiastes 1:7 Lit go
  10. Ecclesiastes 1:7 Lit go
  11. Ecclesiastes 1:11 Lit first or former
  12. Ecclesiastes 1:11 Lit latter or after
  13. Ecclesiastes 1:11 Lit latter or after
  14. Ecclesiastes 1:13 Lit heart
  15. Ecclesiastes 1:13 Lit an evil
  16. Ecclesiastes 1:14 Or futility
  17. Ecclesiastes 1:16 Lit spoke with my heart, saying
  18. Ecclesiastes 1:16 Lit heart
  19. Ecclesiastes 1:16 Lit an abundance
  20. Ecclesiastes 1:17 Lit heart

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 1

1Cuvintele oratorului[a], fiul lui David, rege la Ierusalim.

Deşertăciunea existenţei

„O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul,
    o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!

Ce câştig are omul din toată osteneala
    pe care o depune sub soare?
Un neam trece şi altul vine,
    dar pământul rămâne mereu în picioare.
Soarele răsare şi apune,
    grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.
Vântul bate spre sud,
    apoi se întoarce spre nord,
se întoarce din nou, umblă mereu
    şi revine continuu la circuitul său.
Toate râurile curg spre mare,
    fără să o umple însă;
râurile se întorc de unde au plecat,
    doar ca să pornească iarăşi de acolo.
Toate lucrurile sunt obositoare,
    cum nu se poate spune,
dar ochiul nu se satură să privească,
    aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.
Ce a fost va mai fi,
    iar ce s-a făcut se va mai face!
        Nu este nimic nou sub soare!
10 Dacă cineva zice:
    «Iată un lucru nou!»,
totuşi el exista demult,
    încă din veacurile dinaintea noastră.
11 Nu ne mai amintim de cei de demult,
    tot aşa cum nici cei ce vor urma
        nu se vor mai păstra în amintirea
        celor ce vor veni după ei.“[b]

Deşertăciunea înţelepciunii

12 „Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13 M-am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea. 14 Am observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.

15 «Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat,
    iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»

16 Mi-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.» 17 M-am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.

18 «Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare
    şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“

Notas al pie

  1. Eclesiastul 1:1 Ebr.: Qohelet, termen cu sens nesigur; gr.: Ecclesiastul, termen care arată înspre o persoană care vorbeşte în faţa unei adunări (gr.: ecclesia; ebr.: qahal); sau: conducător al adunării; şi în vs. 2, 12
  2. Eclesiastul 1:11 Poate fi vorba şi despre lucruri sau fapte (vezi v. 10)