1Además, Ajitofel propuso a Absalón lo siguiente:
—Yo escogería doce mil soldados y esta misma noche saldría en busca de David. 2Como él debe estar cansado y débil, lo atacaría, le haría sentir mucho miedo y pondría en fuga al resto de la gente que está con él. Pero mataría solamente al rey 3y los demás se los traería a usted. La muerte del hombre que usted busca dará por resultado el regreso de los otros,17:3 La muerte … los otros. Texto de difícil traducción. y todo el pueblo quedará en paz.
4La propuesta le pareció acertada a Absalón, lo mismo que a todos los jefes de Israel, 5pero Absalón dijo:
—Llamemos también a Husay, el arquita, para ver cuál es su opinión.
6Cuando Husay llegó, Absalón preguntó:
—¿Debemos adoptar el plan que Ajitofel nos ha propuesto? Si no, ¿qué propones tú?
7—Esta vez el plan de Ajitofel no es bueno —respondió Husay—. 8Usted conoce bien a su padre David y a sus soldados: son valientes y deben estar furiosos como una osa salvaje a la que le han robado su cría. Además, su padre tiene mucha experiencia como hombre de guerra y no ha de pasar la noche con las tropas. 9Ya debe de estar escondido en alguna cueva o en otro lugar. Si él ataca primero,17:9 Si él ataca primero. Alt. Cuando algunos de los hombres caigan en el primer ataque. cualquiera que se entere dirá: “Ha habido una matanza entre las tropas de Absalón”. 10Entonces aun los soldados más valientes, que son tan bravos como un león, se van a acobardar, pues todos los israelitas saben que David, su padre, es un gran soldado y cuenta con hombres muy valientes.
11»El plan que yo propongo es el siguiente: Convoque usted a todos los israelitas que hay, desde Dan hasta Berseba. Son tan numerosos como la arena a la orilla del mar, y usted mismo debe dirigirlos en la batalla. 12Atacaremos a David, no importa dónde se encuentre; caeremos sobre él como el rocío que cae sobre la tierra. No quedarán vivos ni él ni ninguno de sus soldados. 13Y si llega a refugiarse en algún pueblo, todos los israelitas llevaremos sogas a ese lugar y juntos arrastraremos a ese pueblo hasta el arroyo, de modo que no quede allí ni una piedra».
14Absalón y todos los israelitas dijeron:
—El plan de Husay, el arquita, es mejor que el de Ajitofel.
Esto sucedió porque el Señor había determinado hacer fracasar el consejo de Ajitofel, aunque era el más acertado, y de ese modo llevar a Absalón a la ruina.
15Entonces Husay dijo a los sacerdotes Sadoc y Abiatar:
—Ajitofel propuso tal y tal plan a Absalón y a los jefes de Israel, pero yo propuse este otro. 16Dense prisa y mándenle este mensaje a David: “No pase usted la noche en las llanuras del desierto; más bien, cruce de inmediato al otro lado, no vaya a ser que Su Majestad y quienes lo acompañan sean aniquilados”.
17Jonatán y Ajimaz se habían quedado en Enroguel. Como no se podían arriesgar a que los vieran entrar en la ciudad, una criada estaba encargada de darles la información para que ellos se la pasaran al rey David. 18Sin embargo, un joven los vio y se lo hizo saber a Absalón, así que ellos se fueron de allí enseguida. Cuando llegaron a la casa de cierto hombre en Bajurín, se metieron en un pozo que él tenía en el patio. 19La esposa de aquel hombre cubrió el pozo y esparció trigo sobre la tapa. De esto nadie se enteró.
20Al pasar los soldados de Absalón por la casa, preguntaron a la mujer:
—¿Dónde están Jonatán y Ajimaz?
—Cruzaron el arroyo17:20 Cruzaron el arroyo. Alt. Pasaron por el redil hacia el agua. —respondió ella.
Los soldados salieron en busca de ellos, pero como no pudieron encontrarlos, regresaron a Jerusalén. 21Después de que los soldados se fueron, Jonatán y Ajimaz salieron del pozo y se dirigieron adonde estaba David para ponerlo sobre aviso. Le dijeron:
—Crucen el río a toda prisa, pues Ajitofel ha aconsejado que los ataquen.
22Por tanto, David y quienes lo acompañaban se fueron y cruzaron el Jordán antes de que amaneciera. Todos sin excepción lo cruzaron.
23Ajitofel, por su parte, al ver que Absalón no había seguido su consejo, aparejó el asno y se fue a su pueblo. Cuando llegó a su casa, luego de arreglar sus asuntos, fue y se ahorcó. Así murió, y fue enterrado en la tumba de su padre.
24David se dirigió a Majanayin y Absalón lo siguió, cruzando el Jordán con todos los israelitas. 25Ahora bien, en lugar de Joab, Absalón había nombrado general de su ejército a Amasá, que era hijo de un hombre llamado Itrá,17:25 Itrá. También llamado Jeter (véase 1Cr 2:17). el cual era israelita17:25 israelita (TM); ismaelita (mss. de LXX; véase 1Cr 2:17). y se había casado con Abigaíl, hija de Najás y hermana de Sarvia, la madre de Joab. 26Los israelitas que estaban con Absalón acamparon en el territorio de Galaad.
27Cuando David llegó a Majanayin, allí estaban Sobí, hijo de Najás, oriundo de Rabá, ciudad amonita; Maquir, hijo de Amiel, que era de Lo Debar; y Barzilay, el galaadita, habitante de Roguelín. 28Estos habían llevado camas, vasijas y ollas de barro, y también trigo, cebada, harina, grano tostado, habas, lentejas,17:28 lentejas (LXX y Siríaca); lentejas y grano tostado (TM). 29miel, cuajada, queso de vaca y ovejas. Ofrecieron esos alimentos a David y a su comitiva para que se los comieran, pues pensaban que en el desierto esta gente habría pasado hambre y sed, y estaría muy cansada.
1Ahitofel i‑a zis lui Absalom:
– Dă‑mi voie, te rog, să aleg douăsprezece mii de oameni și să pornesc degrabă, la noapte, în urmărirea lui David. 2Îl voi ataca pe neașteptate, când încă va fi obosit și slăbit. Îl voi înspăimânta, și toți cei ce sunt cu el vor fugi. Îl voi ucide numai pe rege 3și voi aduce înapoi la tine tot poporul. Astfel, moartea omului pe care‑l cauți va însemna întoarcerea tuturor; tot poporul va fi în pace.
4Acest sfat a părut bun atât lui Absalom, cât și tuturor bătrânilor lui Israel.
5Absalom însă a zis:
– Chemați‑l, vă rog, și pe architul Hușai, ca să auzim și ce va zice el.
6Hușai a venit la Absalom, iar Absalom i‑a zis:
– Acesta este sfatul lui Ahitofel. Să facem cum a zis el? Dacă nu, sfătuiește‑ne tu.
7Hușai i‑a răspuns lui Absalom:
– De data aceasta, sfatul dat de Ahitofel nu este bun. 8Tu știi că tatăl tău și oamenii lui sunt viteji, iar acum sunt înfuriați ca o ursoaică pe câmp, căreia i‑au fost răpiți puii. Pe lângă aceasta, tatăl tău, fiind un războinic, nu va rămâne peste noapte cu poporul, 9ci iată că acum el se va fi ascuns deja în vreo peșteră sau în vreun alt loc. Dacă unii dintre ei vor fi învinși de la început, atunci oricine va auzi va spune: „Poporul care este de partea lui Absalom a suferit o înfrângere.“ 10Astfel, chiar și celui mai viteaz, care are o inimă de leu, i se va topi inima de teamă, căci tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz și că are alături de el niște oameni curajoși.
11Prin urmare, iată sfatul meu: adună tot Israelul la tine, de la Dan și până la Beer-Șeba11 Vezi nota de la 3:10. – o mulțime cât nisipul de pe malul mării – și condu‑i tu însuți în luptă. 12Apoi îl vom ataca acolo unde îl vom găsi, ne vom năpusti asupra lui așa cum cade roua pe pământ și nu va fi lăsat în viață nici el, nici vreunul dintre oamenii lui. 13Dacă se va retrage în vreo cetate, atunci tot Israelul va aduce funii și vom trage acea cetate spre vale până nu va mai rămâne din ea nici măcar o pietricică.
14Absalom și toți bătrânii lui Israel au zis: „Sfatul architului Hușai este mai bun decât cel al lui Ahitofel.“ Însă Domnul poruncise să se împiedice sfatul cel bun al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea asupra lui Absalom.
15Hușai le‑a zis preoților Țadok și Abiatar: „Ahitofel i‑a sfătuit în felul acesta pe Absalom și pe bătrânii lui Israel, iar eu i‑am sfătuit în felul acesta. 16Acum, trimiteți‑i imediat un mesaj lui David și înștiințați‑l, zicând: «Să nu rămâi peste noapte lângă vadurile pustiei, ci să traversezi repede, ca nu cumva regele și tot poporul care este cu el să fie uciși.»“
17Ionatan și Ahimaaț așteptau veștile la En‑Roghel, deoarece nu îndrăzneau să intre în cetate. O roabă venea și le aducea veștile, iar ei se duceau și îl înștiințau pe regele David. 18Totuși, un tânăr i‑a văzut și i‑a spus lui Absalom. Aflând aceasta, cei doi au plecat repede și au ajuns la casa unui anume om din Bahurim. Acesta avea în curte o fântână și cei doi au coborât în ea. 19Soția omului a luat o învelitoare pe care a întins‑o peste gura fântânii și a împrăștiat niște grâne19 Sau: fructe. pe ea, pentru ca nimeni să nu poată bănui ceva.
20Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii și au întrebat‑o:
– Unde sunt Ahimaaț și Ionatan?
– Au trecut pârâul20 Sensul termenului ebraic este nesigur.! le‑a răspuns femeia.
Ei au căutat după cei doi, dar, negăsindu‑i, s‑au întors la Ierusalim.
21După ce s‑au îndepărtat oamenii lui Absalom, cei doi au ieșit din fântână și s‑au dus să‑l înștiințeze pe regele David. Ei i‑au zis lui David: „Ridicați‑vă și traversați repede râul, căci iată sfatul pe care l‑a dat Ahitofel împotriva voastră.“ 22David și tot poporul care era cu el s‑au ridicat și au trecut Iordanul. Până în zorii zilei, nu a mai rămas niciunul care să nu fi trecut râul.
23Ahitofel, văzând că nu i‑a fost urmat sfatul, și‑a înșeuat măgarul și a plecat acasă, în cetatea sa. Și‑a pus casa în rânduială și apoi s‑a spânzurat. Astfel el a murit și a fost înmormântat în mormântul tatălui său.
David la Mahanayim
24David a ajuns la Mahanayim, în timp ce Absalom trecea Iordanul împreună cu toți bărbații lui Israel. 25Absalom l‑a numit pe Amasa drept conducător al oștirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui israelit pe nume Ieter, care fusese căsătorit cu Abigail, fiica lui Nahaș și sora Țeruiei, mama lui Ioab. 26Israel împreună cu Absalom și‑au așezat tabăra pe teritoriul Ghiladului.
27Când David a ajuns la Mahanayim, Șobi, fiul lui Nahaș, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lo‑Debar și ghiladitul Barzilai, din Roghelim, 28au adus paturi, ligheane, vase din lut, grâu, orz, făină, grâne prăjite, fasole și linte, 29miere, lapte bătut, oi și brânză de vaci pentru ca David și cei ce erau cu el să mănânce. Ei își ziceau: „Poporul este flămând, ostenit și însetat în urma călătoriei prin pustie.“
