1Por aquel tiempo, los filisteos reunieron sus tropas para ir a la guerra contra Israel. Por lo tanto, Aquis dijo a David:
—Quiero que sepas que tú y tus hombres saldrán conmigo a la guerra.
2—Está bien —respondió David—. Ya verá usted de lo que es capaz este siervo suyo.
—Si es así —añadió Aquis—, de ahora en adelante te nombro mi guardaespaldas.
Saúl y la adivina de Endor
3Ya Samuel había muerto. Todo Israel había hecho duelo por él y lo habían enterrado en Ramá, que era su propio pueblo. Saúl, por su parte, había expulsado del país a los médiums y a los espiritistas.
4Los filisteos concentraron sus fuerzas y fueron a Sunem, donde acamparon. Saúl reunió entonces a los israelitas y armaron su campamento en Guilboa. 5Entonces, cuando vio Saúl al ejército filisteo, le entró tal miedo que se descorazonó por completo. 6Por eso consultó al Señor, pero él no le respondió ni en sueños, ni por el urim ni por los profetas. 7Por eso Saúl ordenó a sus oficiales:
—Búsquenme a una médium, para que yo vaya a consultarla.
—Pues hay una en Endor —respondieron.
8Saúl se disfrazó con otra ropa y, acompañado de dos hombres, se fue de noche a ver a la médium.
—Quiero que evoques a un espíritu —pidió Saúl—. Haz que se me aparezca el que yo te diga.
9—¿Acaso no sabe usted lo que ha hecho Saúl? —respondió la mujer—. ¡Ha expulsado del país a los médiums y a los espiritistas! ¿Por qué viene usted a tenderme una trampa y exponerme a la muerte?
10—¡Tan cierto como que el Señor vive, te aseguro que nadie te va a castigar por esto! —contestó Saúl.
11—¿A quién desea usted que yo haga aparecer? —preguntó la mujer.
—Evócame a Samuel —respondió Saúl.
12Al ver a Samuel, la mujer pegó un grito.
—¡Pero si usted es Saúl! ¿Por qué me ha engañado? —reclamó.
13—No tienes nada que temer —dijo el rey—. Dime lo que has visto.
—Veo un espíritu que sube28:13 un espíritu que sube. Alt. dioses que suben. de la tierra —respondió ella.
14—¿Y qué aspecto tiene?
—El de un anciano que sube envuelto en un manto.
Al darse cuenta Saúl de que era Samuel, se postró rostro en tierra.
15Samuel dijo a Saúl:
—¿Por qué me molestas, haciéndome subir?
—Estoy muy angustiado —respondió Saúl—. Los filisteos me están atacando, y Dios me ha abandonado. Ya no me responde, ni en sueños ni por medio de profetas. Por eso decidí llamarte, para que me digas lo que debo hacer.
16Samuel respondió:
—Pero si el Señor se ha alejado de ti y se ha vuelto tu enemigo, ¿por qué me consultas a mí? 17El Señor ha cumplido lo que había anunciado por medio de mí: él te ha arrebatado de las manos el reino y se lo ha dado a tu compañero David. 18Tú no obedeciste al Señor, pues no llevaste a cabo la furia de su castigo contra los amalecitas; por eso él te condena hoy. 19El Señor te entregará a ti y a Israel en manos de los filisteos. Mañana tú y tus hijos se unirán a mí, y el campamento israelita caerá en poder de los filisteos.
20Al instante Saúl se desplomó. Y es que estaba lleno de miedo por lo que Samuel había dicho, además de que se moría de hambre, pues en toda la noche y en todo el día no había comido nada. 21Al verlo tan asustado, la mujer se acercó y dijo:
—Yo, su sierva, le hice caso a usted y, por obedecer sus órdenes, me jugué la vida. 22Ahora yo le pido que me haga caso a mí. Déjeme traerle algún alimento para que coma; así podrá recuperarse y seguir su camino.
23Pero Saúl se negó a comer. Sin embargo, sus oficiales insistieron al igual que la mujer, y por fin consintió. Se levantó del suelo y tomó asiento en la cama.
24La mujer tenía en su casa un becerro gordo al que mató enseguida. También amasó harina y horneó unos panes sin levadura. 25Luego les sirvió a Saúl y a sus oficiales. Esa misma noche, después de comer, todos ellos emprendieron el camino.
1În acele zile, filistenii și‑au adunat oștirile pentru război ca să lupte împotriva lui Israel.
Achiș i‑a zis lui David:
– Fii sigur că tu și oamenii tăi veți ieși cu mine în tabără.
2David i‑a zis lui Achiș:
– În felul acesta vei ști ceea ce poate face robul tău.
Achiș i‑a zis lui David:
– Tocmai de aceea te voi pune păzitorul capului meu în toate zilele.
Saul, la vrăjitoarea din En‑Dor
3Samuel murise. Tot Israelul îl jelise și îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din țară pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele3 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11..
4Filistenii s‑au adunat și au venit ca să‑și așeze tabăra la Șunem. Saul a adunat tot Israelul și și‑au așezat tabăra la Ghilboa. 5Când Saul a văzut tabăra filistenilor s‑a temut și i‑a tremurat inima foarte tare. 6Saul L‑a întrebat pe Domnul, însă Domnul nu i‑a răspuns nici prin vise, nici prin Urim6 Vezi nota de la Num. 27:21. și nici prin profeți.
7Atunci Saul le‑a zis slujitorilor săi:
– Căutați‑mi o femeie care întreabă duhurile morților7 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11., ca să merg la ea și s‑o întreb.
Slujitorii săi i‑au răspuns:
– Iată, în En‑Dor se află o femeie care întreabă duhurile morților.
8Saul s‑a deghizat, s‑a îmbrăcat cu alte haine și a plecat însoțit de doi bărbați. Au ajuns la femeie noaptea și el i‑a zis:
– Prevestește‑mi8 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10., te rog, viitorul și ridică pentru mine duhul unui mort, și anume pe acela pe care ți‑l voi spune.
9Femeia i‑a zis:
– Iată, tu știi ce a făcut Saul, cum a nimicit din țară pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele9 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11.. De ce întinzi o cursă vieții mele ca să fiu omorâtă?
10Saul i‑a jurat pe Domnul, zicând:
– Viu este Domnul că nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta.
11Femeia l‑a întrebat:
– Pe cine vrei să ridic pentru tine?
El a răspuns:
– Ridică‑l pentru mine pe Samuel.
12Când l‑a văzut femeia pe Samuel, a scos un țipăt puternic și i‑a zis lui Saul:
– De ce m‑ai înșelat? Tu ești Saul.
13Regele i‑a zis:
– Nu te teme. Ce vezi?
Femeia i‑a zis lui Saul:
– Văd o ființă dumnezeiască ridicându‑se din pământ.
14El a întrebat‑o:
– Cum este înfățișarea lui?
Ea a zis:
– Un om bătrân se ridică și este învelit cu o mantie.
Saul și‑a dat seama că acesta era Samuel și s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat.
15Samuel i‑a zis lui Saul:
– Pentru ce m‑ai tulburat ridicându‑mă?
Saul i‑a răspuns:
– Mă aflu într‑un mare necaz. Filistenii luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S‑a îndepărtat de mine. Nu mi‑a mai vorbit nici prin profeți și nici prin vise. Atunci te‑am chemat pe tine ca să‑mi arăți ce să fac.
16Dar Samuel i‑a zis:
– Dacă Domnul S‑a îndepărtat de tine și ți‑a devenit dușman, de ce mă mai întrebi pe mine? 17Domnul a împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta și l‑a dat semenului tău, lui David. 18Pentru că nu ai ascultat de glasul Domnului și nu i‑ai făcut pe amalekiți să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceea Domnul îți face astăzi lucrul acesta. 19Mai mult, Domnul îl va da pe Israel împreună cu tine în mâna filistenilor. Și astfel, mâine, tu și fiii tăi veți fi cu mine. De asemenea, Domnul va da tabăra lui Israel în mâna filistenilor.
20Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de teamă din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nicio putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua și toată noaptea.
21Femeia a venit la Saul și, văzând că era atât de îngrozit, i‑a zis:
– Iată, roaba ta a ascultat de glasul tău. Mi‑am pus viața în pericol și am ascultat cuvintele pe care mi le‑ai spus. 22Acum, te rog, ascultă și tu de glasul roabei tale și dă‑mi voie să‑ți pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum.
23Saul n‑a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i‑a ascultat. Și astfel el s‑a ridicat de la pământ și s‑a așezat pe pat. 24Femeia avea la casa ei un vițel îngrășat în grajd. Ea l‑a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat‑o și a copt azime. 25Le‑a pus înaintea lui Saul și a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s‑au ridicat și au plecat chiar în noaptea aceea.
