New American Standard Bible

1 Samuel 14

Jonathan’s Victory

1Now the day came that Jonathan, the son of Saul, said to the young man who was carrying his armor, “Come and let us cross over to the Philistines’ garrison that is on the other side.” But he did not tell his father. Saul was staying in the outskirts of Gibeah under the pomegranate tree which is in Migron. And the people who were with him were about six hundred men, and Ahijah, the son of Ahitub, Ichabod’s brother, the son of Phinehas, the son of Eli, the priest of the Lord at Shiloh, was [a]wearing an ephod. And the people did not know that Jonathan had gone. Between the passes by which Jonathan sought to cross over to the Philistines’ garrison, there was a sharp crag on the one side and a sharp crag on the other side, and the name of the one was Bozez, and the name of the other Seneh. The one crag rose on the north opposite Michmash, and the other on the south opposite Geba.

Then Jonathan said to the young man who was carrying his armor, “Come and let us cross over to the garrison of these uncircumcised; perhaps the Lord will work for us, for the Lord is not restrained to save by many or by few.” His armor bearer said to him, “Do all that is in your heart; turn yourself, and here I am with you according to your [b]desire.” Then Jonathan said, “Behold, we will cross over to the men and reveal ourselves to them. If they [c]say to us, ‘Wait until we come to you’; then we will stand in our place and not go up to them. 10 But if they [d]say, ‘Come up to us,’ then we will go up, for the Lord has given them into our hands; and this shall be the sign to us.” 11 When both of them revealed themselves to the garrison of the Philistines, the Philistines said, “Behold, Hebrews are coming out of the holes where they have hidden themselves.” 12 So the men of the garrison [e]hailed Jonathan and his armor bearer and said, “Come up to us and we will tell you something.” And Jonathan said to his armor bearer, “Come up after me, for the Lord has given them into the hands of Israel.” 13 Then Jonathan climbed up on his hands and feet, with his armor bearer behind him; and they fell before Jonathan, and his armor bearer put some to death after him. 14 That first slaughter which Jonathan and his armor bearer made was about twenty men within about half a furrow in an acre of land. 15 And there was a trembling in the camp, in the field, and among all the people. Even the garrison and the raiders trembled, and the earth quaked so that it became a [f]great trembling.

16 Now Saul’s watchmen in Gibeah of Benjamin looked, and behold, the multitude melted away; and they went here and there. 17 Saul said to the people who were with him, “[g]Number now and see who has gone from us.” And when they had [h]numbered, behold, Jonathan and his armor bearer were not there. 18 Then Saul said to Ahijah, “Bring the ark of God here.” For the ark of God was at that time with the sons of Israel. 19 While Saul talked to the priest, the commotion in the camp of the Philistines continued and increased; so Saul said to the priest, “Withdraw your hand.” 20 Then Saul and all the people who were with him rallied and came to the battle; and behold, every man’s sword was against his fellow, and there was very great confusion. 21 Now the Hebrews who were with the Philistines previously, who went up with them all around in the camp, even they also turned to be with the Israelites who were with Saul and Jonathan. 22 When all the men of Israel who had hidden themselves in the hill country of Ephraim heard that the Philistines had fled, even they also pursued them closely in the battle. 23 So the Lord delivered Israel that day, and the battle [i]spread beyond Beth-aven.

Saul’s Foolish Order

24 Now the men of Israel were hard-pressed on that day, for Saul had put the people under oath, saying, “Cursed be the man who eats food [j]before evening, and until I have avenged myself on my enemies.” So none of the people tasted food. 25 All the people of the land entered the forest, and there was honey on the ground. 26 When the people entered the forest, behold, there was a flow of honey; but no man put his hand to his mouth, for the people feared the oath. 27 But Jonathan had not heard when his father put the people under oath; therefore, he put out the end of the staff that was in his hand and dipped it in the honeycomb, and put his hand to his mouth, and his eyes brightened. 28 Then one of the people said, “Your father strictly put the people under oath, saying, ‘Cursed be the man who eats food today.’” And the people were weary. 29 Then Jonathan said, “My father has troubled the land. See now, how my eyes have brightened because I tasted a little of this honey. 30 How much more, if only the people had eaten freely today of the spoil of their enemies which they found! For now the slaughter among the Philistines has not been great.”

31 They struck among the Philistines that day from Michmash to Aijalon. And the people were very weary. 32 The people [k]rushed greedily upon the spoil, and took sheep and oxen and calves, and slew them on the ground; and the people ate them with the blood. 33 Then they told Saul, saying, “Behold, the people are sinning against the Lord by eating with the blood.” And he said, “You have acted treacherously; roll a great stone to me today.” 34 Saul said, “Disperse yourselves among the people and say to them, ‘Each one of you bring me his ox or his sheep, and slaughter it here and eat; and do not sin against the Lord by eating with the blood.’” So all the people that night brought each one his ox [l]with him and slaughtered it there. 35 And Saul built an altar to the Lord; it was the first altar that he built to the Lord.

36 Then Saul said, “Let us go down after the Philistines by night and take spoil among them until the morning light, and let us not leave a man of them.” And they said, “Do whatever seems good [m]to you.” So the priest said, “Let us draw near to God here.” 37 Saul inquired of God, “Shall I go down after the Philistines? Will You give them into the hand of Israel?” But He did not answer him on that day. 38 Saul said, “Draw near here, all you [n]chiefs of the people, and investigate and see how this sin has happened today. 39 For as the Lord lives, who delivers Israel, though it is in Jonathan my son, he shall surely die.” But not one of all the people answered him. 40 Then he said to all Israel, “You shall be on one side and I and Jonathan my son will be on the other side.” And the people said to Saul, “Do what seems good [o]to you.” 41 Therefore, Saul said to the Lord, the God of Israel, “Give a perfect lot.” And Jonathan and Saul were taken, but the people escaped. 42 Saul said, “Cast lots between me and Jonathan my son.” And Jonathan was taken.

43 Then Saul said to Jonathan, “Tell me what you have done.” So Jonathan told him and said, “I indeed tasted a little honey with the end of the staff that was in my hand. Here I am, I must die!” 44 Saul said, “May God do [p]this to me and more also, for you shall surely die, Jonathan.” 45 But the people said to Saul, “Must Jonathan die, who has [q]brought about this great deliverance in Israel? Far from it! As the Lord lives, not one hair of his head shall fall to the ground, for he has worked with God this day.” So the people [r]rescued Jonathan and he did not die. 46 Then Saul went up from [s]pursuing the Philistines, and the Philistines went to their own place.

Constant Warfare

47 Now when Saul had taken the kingdom over Israel, he fought against all his enemies on every side, against Moab, the sons of Ammon, Edom, the kings of Zobah, and the Philistines; and wherever he turned, he [t]inflicted punishment. 48 He acted valiantly and [u]defeated the Amalekites, and delivered Israel from the hands of [v]those who plundered them.

49 Now the sons of Saul were Jonathan and Ishvi and Malchi-shua; and the names of his two daughters were these: the name of the firstborn Merab and the name of the younger Michal. 50 The name of Saul’s wife was Ahinoam the daughter of Ahimaaz. And the name of the captain of his army was Abner the son of Ner, Saul’s uncle. 51 Kish was the father of Saul, and Ner the father of Abner was the son of Abiel.

52 Now the war against the Philistines was severe all the days of Saul; and when Saul saw any mighty man or any valiant man, he [w]attached him to [x]his staff.

Notas al pie

  1. 1 Samuel 14:3 Lit carrying
  2. 1 Samuel 14:7 Lit heart
  3. 1 Samuel 14:9 Lit say thus
  4. 1 Samuel 14:10 Lit say thus
  5. 1 Samuel 14:12 Lit answered
  6. 1 Samuel 14:15 Lit trembling of God
  7. 1 Samuel 14:17 Lit muster(ed)
  8. 1 Samuel 14:17 Lit muster(ed)
  9. 1 Samuel 14:23 Lit passed over
  10. 1 Samuel 14:24 Lit until
  11. 1 Samuel 14:32 Lit did with regard to the spoil
  12. 1 Samuel 14:34 Lit in his hand
  13. 1 Samuel 14:36 Lit in your eyes
  14. 1 Samuel 14:38 Lit corners
  15. 1 Samuel 14:40 Lit in your eyes
  16. 1 Samuel 14:44 Lit thus
  17. 1 Samuel 14:45 Lit worked
  18. 1 Samuel 14:45 Lit ransomed
  19. 1 Samuel 14:46 Lit after
  20. 1 Samuel 14:47 Or condemned
  21. 1 Samuel 14:48 Lit smote
  22. 1 Samuel 14:48 Lit its plunderers
  23. 1 Samuel 14:52 Lit gathered
  24. 1 Samuel 14:52 Lit himself

Nouă Traducere În Limba Română

1 Samuel 14

1Într-una din zile, Ionatan, fiul lui Saul, i-a zis tânărului care-i ducea armele: „Vino să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care se află de cealaltă parte!“ Tatălui său însă nu i-a spus nimic. În acest timp, Saul se afla la marginea cetăţii Ghiva, sub rodiul din Migron, iar cei care se aflau cu el erau în număr de aproape şase sute de bărbaţi. Se afla acolo şi Ahia, care purta un efod. El era fiul lui Ahitub şi fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, nepotul lui Eli, preotul Domnului de la Şilo. Nimeni nu ştia însă că Ionatan plecase. De fiecare parte a trecătorii prin care voia Ionatan să treacă ca să ajungă la garnizoana filistenilor se afla câte un colţ de stâncă. Numele unuia era Boţeţ, iar al celuilalt era Seneh. Unul dintre ele se afla în partea de nord, spre Micmaş, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva. Ionatan i-a zis tânărului care-i ducea armele:

– Vino să pătrundem până la garnizoana acestor necircumcişi! Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu-L împiedică pe Domnul să izbăvească fie prin mulţi, fie prin puţini.

– Fă tot ceea ce ai în gând, i-a răspuns cel ce-i ducea armele. Iată că sunt cu tine în ceea ce ai de gând să faci.

– Ne vom îndrepta spre bărbaţii aceia şi ne vom arăta lor, a spus Ionatan. Dacă ne vor zice să aşteptăm să se apropie ei de noi, atunci vom rămâne acolo unde suntem şi nu vom urca spre ei. 10 Dar dacă ne vor zice să urcăm la ei, atunci vom urca, căci acesta este pentru noi semnul că Domnul îi dă în mâinile noastre.

11 Aşadar, s-au arătat amândoi garnizoanei filistene, iar filistenii au zis: „Priviţi! Evreii ies din vizuinile în care s-au ascuns!“ 12 Bărbaţii din garnizoană au strigat către Ionatan şi către cel ce-i ducea armele, spunându-le: „Veniţi sus la noi şi vă vom arăta noi[a]!“ Atunci Ionatan i-a spus celui ce-i ducea armele: „Urcă-te după mine pentru că Domnul i-a dat în mâna lui Israel.“ 13 Ionatan s-a căţărat, folosindu-se de mâini şi de picioare, iar cel ce-i ducea armele îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce-i ducea armele venea în urma lui şi-i omora. 14 În acest prim atac, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis aproape douăzeci de bărbaţi pe o întindere de o jumătate de iugăr[b] de pământ. 15 Groaza a cuprins întreaga oştire: pe cei din tabără, pe cei din câmpie, pe cei din garnizoană şi pe cei care ieşiseră să pustiască, iar pământul se cutremura. Groaza aceasta a fost trimisă de Dumnezeu. 16 Străjerii lui Saul, care se aflau în Ghiva lui Beniamin, s-au uitat şi au văzut oştirea împrăştiindu-se în toate părţile. 17 Atunci Saul le-a zis bărbaţilor care erau cu el: „Număraţi şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.“ Când au numărat, au văzut că Ionatan şi cel ce-i ducea armele lipseau. 18 Saul i-a zis lui Ahia: „Adu încoace Chivotul lui Dumnezeu!“ – pe atunci Chivotul lui Dumnezeu se afla la israeliţi.[c] 19 În timp ce Saul îi vorbea preotului, învălmăşeala din tabăra filistenilor a început să fie din ce în ce mai mare. Atunci Saul i-a zis preotului: „Retrage-ţi mâna!“

20 Apoi Saul şi oamenii lui s-au adunat şi au intrat în luptă unde au găsit o mare învălmăşeală deoarece filistenii se omorau între ei. 21 Chiar şi aceia dintre evrei care fuseseră înainte cu filistenii şi se duseseră împreună cu aceştia în tabăra lor s-au întors şi s-au alăturat israeliţilor care erau cu Saul şi Ionatan. 22 De asemenea, când toţi bărbaţii care se ascunseseră în regiunea muntoasă a lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au intrat şi ei în luptă urmărindu-i. 23 În acea zi, Domnul a izbăvit pe Israel, iar lupta s-a întins până dincolo de Bet-Aven.

Viaţa lui Ionatan în primejdie

24 Bărbaţii lui Israel au fost sleiţi de puteri[d] în acea zi, deoarece Saul pusese un jurământ asupra lor, spunând: „Blestemat să fie bărbatul care va mânca ceva până seara, înainte de a mă răzbuna pe duşmanii mei.“ Astfel, nici unul dintre ei n-a gustat mâncare. 25 Întreaga oştire a intrat într-o pădure unde, pe jos, se afla miere. 26 Când au intrat în pădure, au văzut că mierea curgea din faguri, însă nimeni nu şi-a dus miere cu mâna la gură deoarece se temeau de blestem. 27 Ionatan însă nu auzise jurământul cu care legase tatăl său oştirea. De aceea el a întins capătul băţului care se afla în mâna lui şi l-a înmuiat în mierea din fagure. Şi-a dus miere cu mâna la gură şi ochii i s-au luminat[e]. 28 Atunci unul dintre bărbaţi i-a spus:

– Tatăl tău a pus oştirea sub un jurământ sever, spunând: „Blestemat să fie bărbatul care va mânca ceva în această zi.“ De aceea este istovită oştirea.

29 Atunci Ionatan a răspuns:

– Tatăl meu a pus ţara în primejdie. Priviţi cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din mierea aceasta! 30 Cât de bine ar fi fost dacă oamenii ar fi mâncat astăzi din prada pe care au luat-o de la duşmanii lor! N-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?

31 În acea zi, după ce i-au zdrobit pe filisteni de la Micmaş până la Aialon, oamenii erau foarte obosiţi. 32 S-au năpustit asupra prăzii, au luat oi, vite şi viţei, le-au tăiat pe pământ şi le-au mâncat carnea cu sânge cu tot. 33 Unii i-au spus însă lui Saul:

– Poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mâncând carnea cu sânge cu tot.[f]

– Aţi arătat necredincioşie, a spus Saul. Acum, rostogoliţi până aici o piatră mare. 34 Daţi de veste printre oameni să-şi aducă fiecare boul sau oaia, să le taie aici şi apoi să le mănânce, ca să nu mai păcătuiască împotriva Domnului, mâncând carne cu sânge.

Astfel, în acea noapte, fiecare şi-a adus cu el boul şi l-a tăiat acolo. 35 Saul a zidit un altar Domnului; era prima dată când zidea un altar Domnului. 36 Apoi a zis:

– Haideţi să-i urmărim pe filisteni în timpul nopţii, să-i prădăm până în zori şi să nu lăsăm viu pe nici unul dintre ei.

– Fă tot ceea ce crezi că este bine, i-au răspuns ei.

Dar preotul a zis:

– Să ne apropiem aici de Dumnezeu.

37 Saul L-a întrebat pe Dumnezeu:

– Să-i urmăresc pe filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?

Însă, în acea zi, El nu i-a răspuns. 38 Atunci Saul a zis:

– Să vină aici toţi conducătorii oştirii ca să descoperim ce păcat a fost săvârşit astăzi. 39 Viu este Domnul, Care îl izbăveşte pe Israel, că şi dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar şi el va trebui să moară.

Însă nimeni din popor nu i-a răspuns. 40 Saul a zis întregului Israel:

– Voi veţi sta într-o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în partea cealaltă.

– Fă ceea ce crezi că este bine, i-a răspuns poporul.

41 Saul s-a rugat Domnului, Dumnezeul lui Israel:

– Arată-ne adevărul![g]

Sorţul a căzut pe Ionatan şi Saul, iar ceilalţi bărbaţi au scăpat. 42 Atunci Saul a zis:

– Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.

Şi sorţul a căzut pe Ionatan. 43 Saul i-a zis lui Ionatan:

– Spune-mi ce ai făcut.

– Am gustat puţină miere cu capătul băţului pe care-l aveam în mână, i-a răspuns Ionatan. Iată-mă, sunt gata să mor!

44 – Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea faţă de mine[h] dacă nu vei muri, Ionatane! a zis Saul.

45 Dar poporul i-a zis lui Saul:

– Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare victorie pentru Israel? Nicidecum! Viu este Domnul că nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, deoarece cu ajutorul Domnului a adus el victoria în această zi.

Bărbaţii l-au salvat astfel pe Ionatan şi n-a fost ucis. 46 Saul a încetat să-i mai urmărească pe filisteni şi filistenii s-au retras în teritoriul lor.

Realizările şi familia lui Saul

47 După ce Saul a început să domnească peste Israel, el a luptat împotriva tuturor duşmanilor săi din toate părţile: împotriva moabiţilor, împotriva amoniţilor, împotriva edomiţilor, împotriva regilor[i] din Ţoba şi împotriva filistenilor; oriunde se ducea ieşea victorios[j]. 48 El a luptat vitejeşte şi i-a învins pe amalekiţi, eliberând Israelul de jefuitorii săi. 49 Fiii lui Saul erau Ionatan, Işvi şi Malchi-Şua. Fiica sa cea mare se numea Merab, cea mică se numea Mihal, 50 iar soţia lui se numea Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ. Numele conducătorului oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51 Chiş, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. 52 Cât timp a trăit Saul a existat un război înverşunat cu filistenii şi ori de câte ori Saul vedea un bărbat puternic sau curajos îl lua cu el.

Notas al pie

  1. 1 Samuel 14:12 Sau: Veniţi sus la noi să vă dăm o lecţie!; lit.: veniţi sus la noi şi vă vom arăta / spune ceva
  2. 1 Samuel 14:14 Lit.: o jumătate de brazdă de un iugăr de pământ, adică jumătate din parcela de pământ care se putea lucra într-o zi cu o pereche de boi; aproximativ ¼ ha (2.500 mp); probabil aici este intenţionată numai o distanţă de 25 m din aria de ¼ ha (1 ha = 100 x 100m)
  3. 1 Samuel 14:18 TM; LXX: Adu încoace efodul! – În acea vreme el purta efodul înaintea israeliţilor
  4. 1 Samuel 14:24 Ebr.: au fost într-o mare strâmtorare, în ideea că deşi erau obosiţi şi flămânzi, ei nu puteau să mănânce, datorită jurământului lui Saul
  5. 1 Samuel 14:27 Sau: la gură şi s-a întremat; şi în v. 29
  6. 1 Samuel 14:33 Vezi Gen. 9:4; Lev. 17:11-12; Deut. 12:16, şi în v. 34
  7. 1 Samuel 14:41 TM; LXX: De ce nu i-ai răspuns robului tău astăzi? Dacă vina este a mea sau a fiului meu Ionatan, răspunde cu Urim, iar dacă vina este a bărbaţilor lui Israel, răspunde cu Tumim (pentru Urim şi Tumim, vezi nota de la Ex. 28:30)
  8. 1 Samuel 14:44 Formulă tipică de jurământ (Lit.: Aşa să-mi facă Dumnezeu şi chiar mai mult)
  9. 1 Samuel 14:47 TM; LXX, Q: regelui.
  10. 1 Samuel 14:47 LXX; TM: se purta rău cu ei