Romanos 4 – MTDS & BDS

Mushuj Testamento Diospaj Shimi

Romanos 4:1-25

Abrahammi punta crij cashca

1Shina cajpica, ¿ima nishuntaj? Aichamanta ñucanchij ñaupa yaya Abrahamca, ¿imatashi japirca? 2Abraham allicunata rurashcamanta Dios ima juchachina illajta rurashca cajpica, chaimanta jatun tucunata charinmanmi carca. Chashna cashpapish Taita Diospaj ñaupajpica, mana jatun tucui tucunchu. 3Abrahammantaca Dios Quillcachishcapica, ¿imatataj nin? «Taita Diosca Abrahamtaca, paita crijpimi ima juchachina illajta rurashpa chasquirca» ninmi.

4Ima mingashcata rurajpi cullquita cushpaca, mana cʼuyashcallamanta cunchu, cunataj cajllapimi cun. 5Ashtahuanpish ima allita mana rurai tucushpatajmari, juchayujta ima juchachina illajta ruraj Taita Diostaca crincuna. Diosca, chashna Paita crishcatami, cashcata rurashcata ricun. 6Ima allita mana rurajpipish, ima juchachina illajta rurashpa Taita Dios chasquishca runaca cushicunmi. Chai jahuaca Davidpish cashnami nishca:

7«¡Millaita rurashcacunata Dios perdonashpa,

juchacunatapish anchuchishcacunaca cushicuchun!

8¡Mandaj Dios juchamanta mana imata nishpa saquijpica,

paica cushicuchun!» nircami.

9«Cushicuchun» nishpaca, ¿charishca aicha punta carata pʼitichishcacunallatachu chashnaca nishca canga? Mana cashpaca, ¿mana chaita rurashcacunatapishchu chashnaca nishca canga? Illu, ‘Abrahamtaca crijllapimi, Diosca ima juchachina illajta rurashca’ nircanchijmari. 10Shinashpaca, ¿pai charishca aicha punta carata pʼitichishca qʼuipachu, mana cashpaca chaita manaraj rurachishca cajpichu, chashna chasquishca canga, imashi? Pai charishca aicha punta carata manaraj pʼitichijpimari, Diosca paitaca chasquirca. 11Diosca Abrahamtaca, crijllapimi paipaj aicha punta carata manaraj pʼitichishca cajpi, ima juchachina illajta rurashpa chasquirca. Chashna chasquishcata ricuchij cachun, paipaj aicha punta carata pʼitichichun nijpimi, chaita rurachirca. Chaimantami Abrahamca, charishca aicha punta carata mana pʼitichishca crijcunapajpish yaya tucurca. Paicunatapish crijllapi ima juchachina illajta rurashpa chasquina cashcata ricuchunmi, chashna rurarca. 12Abrahamca, charishca aicha punta carata pʼitichishcacunapajpish yayami. Charishca aicha punta carata pʼitichishcacunapajllaca, mana yaya canchu. Ashtahuanpish ñucanchij yaya Abraham, paipaj aicha punta carata manaraj pʼitichishpa, crishca shinallataj crijcunapajpish yayallatajmi.

13Abrahammanpish, paipaj huahua huahuamanpish, Diosca ‘Cai pachata cushami’ nircami. Chaitaca, mana Mandashcata caźushcamantachu cuna tucurca. Ashtahuanpish Abraham crishcallamantami, Diosca ima juchachina illajta rurashpa, cusha nirca. 14Mandashcata pajtachijcunalla Diospajta chasquina cajpica, crishcapish yangallami canman. Dios imata cusha nishcapish, mana cusha nishca shinallatajmi canman. 15Mandashcaca, Dios pʼiñarishpa llaquichinatami ricuchicun. Shina cajpipish Mandashca mana tiyanpica, Mandashcata pʼaquishcapish mana yacharinmanchu.

16Chashna cajpica, Abrahampaj tucui huahua huahuacunallataj, mana cʼuyaipaj cajpipish Dios cʼuyashpalla cusha nishcata japichunmi, pai crijllapi, ‘Cushami’ nirca. Chaitaca, mana Mandashcata caźujcunallamanchu cusha nirca. Ashtahuanpish tucui ñucanchijpaj yaya Abraham crishca shinallataj, crijcunamanpishmi cusha nirca. 17(Dios Quillcachishcapipish: «Cantaca, achca llajtacunapi causajcunapaj yaya cachunmi churarcani» ninmi). Abraham Taita Diosta crishpa causacujpimi, chashnaca nirca. Diosca, huañushcacunatapish causachijmi, ima mana tiyajcunatapish ‘Tiyachun’ nijmi.

18Taita Diosmi Abrahamtaca: ‘Canmanta mirai huahuacunaca chashnami canga’ nishca carca. Chaitaca paica ña mana yuyaipaj shina cajpipish crishpami, chai yuyailla shuyarca. Chaimantami achca llajtacunapaj yaya tucurca. 19Abrahamca, ña patsaj huatayuj, yuyaj yayami carca. Paipaj huarmi Sarapish mana huachajmi carca. Chai tucuita yuyaricushpapish crishpa catircallami. 20Taita Dios cusha nishcataca ‘¿Chaichu cunga, mana cunga?’ mana yuyarcachu. Ashtahuanpish ‘Chasquishatajmi’ nishpami, Taita Diostaca sumajyachishpa cricurcalla. 21Diosca tucuita rurai tucujmi, Pai cusha nishcataca pajtachingatajmi nishpa, chai yuyailla shuyarcallami. 22Chashna crijpimi Diosca paitaca, ima juchachina illajta rurashpa chasquirca. 23Chashna «Crishcallamanta chasquishca cashcataca» mana Abrahamllamantachu quillcashca. 24Ashtahuanpish ñucanchijmantapishmari, chashna nishpa quillcashca. Huañushcacunapaj chaupimanta Apunchij Jesusta causachij Diosta crishcamantami, ñucanchijtapish chasquin. 25Apunchij Jesustaca, ñucanchij juchacunamantami, Paipaj quiquin causaita cushpa huañuchun cacharca. Ñucanchijta ima juchachina illajta rurangapajmi paitaca causachirca.

La Bible du Semeur

Romains 4:1-25

1Prenons l’exemple d’Abraham, l’ancêtre de notre peuple, selon la descendance physique. Que pouvons-nous dire à son sujet ? Quelle a été son expérience ? 2S’il a été déclaré juste en raison de ce qu’il a fait, alors certes, il peut se vanter. Mais ce n’est pas ainsi que Dieu voit la chose ! 3En effet, que dit l’Ecriture ? Abraham a eu confiance en Dieu, et Dieu a porté sa foi à son crédit4.3 Paul emploie un terme du vocabulaire commercial qui signifie : imputer, porter au compte de quelqu’un. Dieu a porté l’acte de foi d’Abraham au compte du patriarche et l’a déclaré juste. pour le déclarer juste4.3 Gn 15.6..

4Si quelqu’un accomplit un travail, on lui compte son salaire non pas comme si on lui faisait une faveur, mais d’après ce qui lui est dû. 5Et si quelqu’un n’accomplit pas les œuvres requises par la Loi mais place sa confiance en Dieu qui déclare justes les pécheurs, Dieu le déclare juste en portant sa foi à son crédit. 6De même, David déclare béni l’homme que Dieu déclare juste sans qu’il ait produit les œuvres qu’exige la Loi :

7Ils sont bénis, ceux dont les fautes ont été pardonnées

et dont les péchés ont été effacés !

8Il est béni, l’homme au compte de qui

le Seigneur ne porte pas le péché4.8 Ps 32.1-2.!

9Cette bénédiction est-elle réservée aux seuls circoncis, ou est-elle aussi accessible aux incirconcis ? Nous venons de le dire : Dieu a porté la foi d’Abraham à son crédit pour le déclarer juste. 10A quel moment cela a-t-il eu lieu ? Quand Abraham était circoncis ou quand il était encore incirconcis ? Ce n’est pas quand il était circoncis, mais quand il ne l’était pas encore. 11Et Dieu lui donna ensuite le signe de la circoncision comme sceau de la justice qu’il avait déjà reçue par la foi avant d’être circoncis. Il est devenu ainsi le père de tous ceux qui croient sans être circoncis pour qu’eux aussi soient déclarés justes par Dieu de la même manière. 12Il est aussi devenu le père des circoncis qui ne se contentent pas d’avoir la circoncision, mais qui suivent l’exemple de la foi que notre père Abraham a manifestée alors qu’il était encore incirconcis.

13Car la promesse de recevoir le monde en héritage a été faite à Abraham ou à sa descendance non parce qu’il avait obéi à la Loi, mais parce que Dieu l’a déclaré juste à cause de sa foi. 14En effet, s’il faut être sous le régime de la Loi4.14 Autre traduction : s’il faut obéir à la Loi. pour avoir droit à cet héritage, alors la foi n’a plus de sens et la promesse est annulée. 15Car la Loi produit la colère de Dieu. Or, là où il n’y a pas de Loi, il n’y a pas non plus de transgression. 16Voilà pourquoi l’héritage se reçoit par la foi : c’est pour qu’il soit un don de la grâce. Ainsi, la promesse se trouve confirmée à toute la descendance d’Abraham, c’est-à-dire non seulement à celle qui a la Loi, mais aussi à celle qui partage la foi d’Abraham. Il est notre père à tous, 17comme le dit l’Ecriture : Je t’ai établi pour être le père d’une multitude de peuples4.17 Gn 17.5.. Placé en présence de Dieu4.17 Autre traduction : Il est notre père à tous 17 devant celui en qui il a mis sa confiance, Dieu qui donne…, il mit sa confiance en celui qui donne la vie aux morts et appelle à l’existence ce qui n’existe pas.

18Alors que tout portait au contraire, il a eu confiance, plein d’espérance. Ainsi il est devenu le père d’une multitude de peuples4.18 Gn 17.5. conformément à ce que Dieu lui avait dit : Tes descendants seront nombreux4.18 Gn 15.5..

19Bien qu’il considéra son corps, qui était comme mort – il avait presque cent ans – et celui de Sara, qui ne pouvait plus donner la vie, sa foi ne faiblit pas. 20Au contraire : loin de mettre en doute la promesse et de refuser de croire, il trouva sa force dans la foi, en reconnaissant la grandeur de Dieu4.20 Autre traduction : il fut fortifié dans sa foi et fit ainsi honneur à Dieu. 21et en étant absolument persuadé que Dieu est capable d’accomplir ce qu’il a promis.

22C’est pourquoi, Dieu l’a déclaré juste en portant sa foi à son crédit4.22 Gn 15.6.. 23Or si cette parole : Dieu a porté sa foi à son crédit a été consignée dans l’Ecriture, ce n’est pas seulement pour Abraham4.23 Autre traduction : elle ne concerne pas seulement Abraham.. 24Elle nous concerne nous aussi. Car la foi sera aussi portée à notre crédit, à nous qui plaçons notre confiance en celui qui a ressuscité Jésus notre Seigneur ; 25il a été livré pour nos fautes, et il est ressuscité pour que nous soyons déclarés justes4.25 Autre traduction : ressuscité parce qu’il avait accompli l’œuvre par laquelle nous sommes déclarés justes..