Lucas 17 – MTDS & CST

Mushuj Testamento Diospaj Shimi

Lucas 17:1-37

‘Pita ama juchapi urmachinguichijchu’ nishcami

(Mat 18:6-7, 21-22; Mar 9:42)

1Jesusca Paipaj yachacujcunataca, cashnami nirca:

—Ñitcachij millaica tiyangatajmi. Shina cajpipish maijan ñitcachijca, ¡ai, imachari tucunga! 2Cai uchillacunata ñitcachij canapaj randica, jatun cutana rumita cungapi huatashpa, mama cucha chaupipi shitashca canarajmi alli canman. 3Chaimanta alli yuyaihuan causaichij. Cambaj huauqui canta llaquichijpica, cunashpa jarcangui. Can jarcajpi cutirijpica, perdonangui. 4Shuj punllapi canchis cutin canta llaquichijpipish, canchis cutinllataj: “Mana allitamari rurashcani, perdonahuai” nishpa llaquirijpica, perdonanguilla— nircami.

5Huillagrichun mingashcacunaca, Apunchij Jesustaca:

—Ñucanchijman ashtahuan crina yuyaita cuhuai— nircacunami.

6Shina nijpimi, Apunchij Jesusca cashna nirca:

—Uchilla mostaza muyu shinallatapish crina yuyaita charishpaca, cai sicómoro yurata: ‘Caimanta anchui, jatun cuchapi tiyarigri’ nijpipish, cancuna nishcata uyashpa chaiman rinmanllami.

7¿Maijan cancuna shuj runata charishpaca pai yapushpa, mana cashpaca michishpa tigramujpica: “Shamui, cunanca micuj tiyarilla” ninguichijchu? 8Chashna ninapaj randica: “Utca utca micunata yanushpa ñucamanraj carai, chai qʼuipa canca micunguillami” ninguichijmi. 9Chashna rurachishpapish, cancuna mandashcata rurashcamantaca, mana paguillapish ninguichijchu, ¿nachuchij? 10Shinallataj, cancunapish Dios tucui imallata rurai nishcata rurashpapish: “Ñucanchijca imata rurana cashcallatami rurashcanchij. Ima alli servijcunallapish mana canchijchu” ninami canguichij— nircami.

Leprahuan ungushca chunga runacunatami alliyachishca

11Jerusalenman Jesús ricushpaca, Galilea llajtata, Samaria llajtatami rirca. 12Shuj aillu llajtaman chayajpica, leprahuan ungushca chunga runacunami Jesus-huan tupangapaj shamurcacuna. Paicunaca, Jesuspajmanta carullapi shayarishpami:

13—¡Yachachij Jesús, ñucanchijta llaquihuaiari!— nishpa caparircacuna.

14Chashna caparijpi, Jesús paicunata ricushpaca:

—Richij, curacunaman ricuchirigrichij— nircami.

Chashna nishpa cachajpica, ñanta ricushpallataj alliyarcallacunami. 15Chai alliyajcunamanta shujca, Taita Diosta ‘Sumajmari cangui’ nishpami tigramurca. 16Ña Jesuspajman chayamushpaca, Paipaj ñaupajpi pambacama cumurishpami, pagui nirca. Chai runaca, Samaria llajta runami carca.

17Jesusca, paitaca cashnami nirca:

—Chungatamari alliyachircani, ¿caishuj iscunca maipitaj? 18Cai mana Israel runallamari, Taita Diosta sumajyachingapajca tigramushca— nircami.

19Chashna nishca huashaca, chai runataca:

—Canca alliyachinata crishcamantami, alliyashcangui. Jatarishpa rilla— nishpami cacharca.

Dios ima punlla mandangapaj tiyarinatami tapushcacuna

(Mat 24:23-28, 36-41)

20Fariseocunaca, Jesustaca:

—¿Ima punllataj Taita Diosca mandangapaj tiyaringa?— nishpami tapurcacuna.

Chashna tapujpimi, Jesusca cashna nirca:

—Taita Dios mandanaca, mana ñahui ricunallachu. 21Mana ‘Caipimari, chaipimari mandacun’ nishpa pi ricuchingachu. Taita Diosca, ñamari cancunapaj chaupipi mandacun— nircami.

22Cutin paipaj yachacujcunataca, Jesusca cashnami nirca:

—Runa Aichayuj Ñuca mandana punllapi, shuj punllallatapish causasha nina chayamucunmi. Shina cashpapish, mana ricunguichijchu. 23Chashna yuyacujpitajmi ‘Paica caipimari, chaipimari’ ningacuna. Chashna nijpipish, pajta cringuichijman, pajta catinguichijman. 24Runa Aichayuj Ñuca shamushpaca, relampa achij nishpa, tucuita achijyachij shinami shamusha. 25Ashtahuanpish cunanca, achca llaquicunata apanarajmi cani. Cai runacuna pʼiñashca canarajmi cani. 26Ima shinami ñaupa yaya Noé causai punllacunapi tucurca, chashnallatajmi Runa Aichayuj Ñuca shamuna punllacunapish canga. 27Huambuj jatun huasipi Noé yaicungacamaca, allita micucurca, ubyacurca, caźaracurca, caźarachicurcami. Noé ña ucuman cajpi tamya callarijpimi, allpata yacu millpujpi tucuicuna huañurca. 28Cutin shinallataj ñaupa yaya Lot causai punllacunapipish allita micucurca, ubyacurca, cʼatucurca, randicurca, tarpucurca, huasichicurcacunami. 29Chashna ruracujpi Lot ña Sodoma pueblomanta llujshijpica, jahuamanta ninahuan azufrehuan tamyashpami, tucuicunata huañuchirca. 30Chashnallatajmi Runa Aichayuj Ñuca shamui punllapipish canga. 31Chai punllapica, maijanpish huasi jahuapi cashpaca, ucupi ima tiyajta apangapaj ama yaicuchun. Shinallataj maijan chagrapi cashpapish, huasiman ama tigrachun. 32Lotpaj huarmi ima tucushcata yuyarichij. 33Quiquin causaita llaquijca, chingaringami. Quiquin causaita mana llaquijca, quishpiringami. 34Cancunaman huillanimi: Chai tutaca, shuj camapi ishqui dormicungami, shujca japi tucunga, shujca saquishca cangami. 35Shinallataj ishqui huarmicuna cutacungami, shujca japi tucunga, shujca saquishca cangami. 36Shinallataj ishqui runacuna chagracungami, shujca japi tucunga, shujca saquishca cangami— nircami.

37Chashna nijta uyashpaca:

—Apu, ¿maipitaj chashnaca tucunga?— nijpi:

—Huañushca siricunpimi, ullahuangacuna jundanga— nircami.

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Lucas 17:1-37

El pecado, la fe y el deber

1Luego dijo Jesús a sus discípulos:

―Los tropiezos son inevitables, pero ¡ay de aquel que los ocasiona! 2Más le valdría ser arrojado al mar con una piedra de molino atada al cuello que servir de tropiezo a uno solo de estos pequeños. 3Así que, ¡tened cuidado!

»Si tu hermano peca, repréndelo; y, si se arrepiente, perdónalo. 4Aun si peca contra ti siete veces en un día, y siete veces regresa a decirte “Me arrepiento”, perdónalo».

5Entonces los apóstoles le dijeron al Señor:

―¡Aumenta nuestra fe!

6―Si tuvierais una fe tan pequeña como un grano de mostaza —les respondió el Señor—, podríais decirle a este árbol: “Desarráigate y plántate en el mar”, y os obedecería.

7»Supongamos que uno de vosotros tiene un siervo que ha estado arando el campo o cuidando las ovejas. Cuando el siervo regresa del campo, ¿acaso se le dice: “Ven en seguida a sentarte a la mesa”? 8¿No se le dirá más bien: “Prepárame la comida y cámbiate de ropa para atenderme mientras yo ceno; después podrás cenar tú”? 9¿Acaso se le darán las gracias al siervo por haber hecho lo que se le mandó? 10Así también vosotros, cuando hayáis hecho todo lo que se os ha mandado, debéis decir: “Somos siervos inútiles; no hemos hecho más que cumplir con nuestro deber”».

Jesús sana a diez leprosos

11Un día, siguiendo su viaje a Jerusalén, Jesús pasaba por Samaria y Galilea. 12Cuando iba a entrar en un pueblo, salieron a su encuentro diez hombres enfermos de lepra. Como se habían quedado a cierta distancia, 13gritaron:

―¡Jesús, Maestro, ten compasión de nosotros!

14Al verlos, les dijo:

―Id a presentaros a los sacerdotes.

Resultó que, mientras iban de camino, quedaron limpios.

15Uno de ellos, al verse ya sano, regresó alabando a Dios a grandes voces. 16Cayó rostro en tierra a los pies de Jesús y le dio las gracias, a pesar de ser samaritano.

17―¿Acaso no quedaron limpios los diez? —preguntó Jesús—. ¿Dónde están los otros nueve? 18¿No hubo ninguno que regresara a dar gloria a Dios, excepto este extranjero? 19Levántate y vete —le dijo al hombre—; tu fe te ha sanado.

La venida del reino de Dios

17:26-27Mt 24:37-39

20Los fariseos preguntaron a Jesús cuándo iba a venir el reino de Dios, y él les respondió:

―La venida del reino de Dios no se puede calcular.17:20 La venida … calcular. Lit. El reino de Dios no viene con observación. 21No van a decir: “¡Miradlo aquí! ¡Miradlo allá!” Sabed que el reino de Dios está entre17:21 entre. Alt. dentro de. vosotros.

22A sus discípulos dijo:

―Llegará el tiempo en que anhelaréis vivir siquiera uno de los días del Hijo del hombre, pero no podréis. 23Os dirán: “¡Miradlo allá! ¡Miradlo aquí!” No vayáis; no los sigáis. 24Porque en su día17:24 Var. no incluye: en su día. el Hijo del hombre será como el relámpago que fulgura e ilumina el cielo de un extremo al otro. 25Pero antes tiene que sufrir muchas cosas y ser rechazado por esta generación.

26»Tal como sucedió en tiempos de Noé, así también será cuando venga el Hijo del hombre. 27Comían, bebían, y se casaban y daban en casamiento, hasta el día en que Noé entró en el arca; entonces llegó el diluvio y los destruyó a todos.

28»Lo mismo sucedió en tiempos de Lot: comían y bebían, compraban y vendían, sembraban y edificaban. 29Pero, el día en que Lot salió de Sodoma, llovió del cielo fuego y azufre y acabó con todos.

30»Así será el día en que se manifieste el Hijo del hombre. 31En aquel día, el que esté en la azotea y tenga sus cosas dentro de la casa, que no baje a buscarlas. Así mismo, el que esté en el campo, que no regrese por lo que haya dejado atrás. 32¡Acordaos de la esposa de Lot! 33El que procure conservar su vida la perderá; y el que la pierda la conservará. 34Os digo que en aquella noche estarán dos personas en una misma cama: una será llevada y la otra será dejada. 35Dos mujeres estarán moliendo juntas: una será llevada y la otra será dejada».17:35 dejada. Var. dejada. 36 Estarán dos hombres en el campo: uno será llevado y el otro será dejado (véase Mt 24:40).

37―¿Dónde, Señor? —preguntaron.

―Donde esté el cadáver, allí se reunirán los buitres —respondió él.